Virusul iubirii

0
236

Azi sărbătorim Paștele Ortodox! Dar s-a întâmplat ca Paștele Catolic să cadă înainte cu o săptămână, când am spus Christ is Risen! Fiindcă e același Dumnezeu. E același Om, același Duh, aceeași credință. Amănuntele, deosebirile, nu au importanță, țin de politicale.

Să spunem încă o dată „Hristos a Înviat!”

Și trebuie să fim convinși că „Adevărat a Înviat!”

Sigur că Iisus Hristos este în inimile noastre, mai ales acum, în aceste clipe când bântuie virusul morții.

Iisus trebuie să învingă moartea! Din nou a înviat cu moartea pre moarte călcând!

Virusul ne-a adus moartea, Corona morții, noi îi dăruim în loc Virusul iubirii, pe care ni l-a transmis Iisus din nou, și mai puternic, o dată cu Înviera lui.

Și semnificativă este vestea bună pe care o primesc de la New York, cel mai afectat oraș al lumii, unde exact acum, în chiar pragul acestui eveniment divin, Mihaela și Gabriela, fetele mele, au scos un nou album numit CHURCH OF LOVE / BISERICA IUBIRII, prefațat chiar de acest cântec, urmat de CHRIST IS RISEN! ALLELUIA și atingând apogeul cu I AM LIKE GOD, hit-ul care le-a adus consacrarea cu spectacolul de pe Broadway WICKED CLONE:

 

https://indiggotwins.hearnow.com/

 

Este un mare dar pentru lume. El face parte din Școala de entuziasm pe care fetele mele au creat-o la New York, care are și un astfel de curs religios. Concepția lor despre Dumnezeu, felul cum interpretează ele Biblia, cum aleg bobul de neghină, cum scot citatele cele mai potivite cu firea lor entuziastă, sunt ca lacrima lui Hristos, curată, limpede, simplă, vezi în ea ca într-o oglindă divină.

Totul este uman, nu misticoid și superstițial. Iubirea și bucuria se revarsă continuu din ființa lor. Ele au în gena lor un virus al iubirii. Și e suficient să vă dau cuvântul de prezentare a noului album, care conține 7 piese pe teme divine:

 

We both are Jewish Christian and love to spread the divine light and love of God through our art. We have no prejudice. Actually one. When people are not open to grow, to learn more about what is beyond us, or other worlds, they forget to play, and they forget to be children. We love to believe like children, simple. We love to pray and play. We have close friends who are Jewish, Christian, Muslim, Buddhist.

Last month, before the Sunday mass, preparing to go to church, we started dreaming about taking all our friends to the same place and singing hand in hand „Let’s go to the CHURCH OF LOVE /Jewish, Christians, Muslim are all one/There is no hatred/One love, one God,” Mihaela Modorcea – author of bestselling novel „Wicked Clone or How to Deal with the Evil” recalls.

Then Gabriela went to the piano and started playing the chords.

“It was as if the Holy Spirit was dictating me the words, the notes. And I let go, let Him. And that’s how CHURCH OF LOVE was born,” Gabriela says.

“Now in these trial times, we wish everyone, no matter their culture or religion, to sing CHURCH OF LOVE and this way to fight the virus.

Our dream is that one day we can be one Nation united into Divine Love: „Love your neighbor, Love your foe! What is the difference? We have one heart, one soul!”

Traducere liberă

Împreună suntem oameni în tradiția iudeo-creștină și iubim să răspândim lumina divină și iubirea lui Dumnezeu prin arta noastră. Nu avem nici un prejudiciu. De fapt, unul. Când oamenii nu sunt deschiși să crească, să învețe mai multe despre ceea ce este dincolo de noi sau despre alte lumi, uită să se joace și uită să fie copii. Ne place să credem ca și copiii, simplu. Ne place să ne rugăm și să ne jucăm. Avem prieteni apropiați care sunt evrei, creștini, musulmani, budiști.

Luna trecută, înainte de slujba de duminică, pregătindu-ne să mergem la biserică, am început să visăm să ne ducem toți prietenii în același loc și să cântăm mână în mână: „Hai să mergem la BISERICA IUBIRII / evreii, creștinii, musulmanii sunt toți unul / acolo nu este ură / O singură iubire, un singur Dumnezeu”, își amintește Mihaela Modorcea – autoarea romanului bestseller„ Clona răutăcioasă sau Cum să faci față răului”.
Apoi Gabriela s-a dus la pian și a început să cânte la clape.

„Era ca și cum Duhul Sfânt îmi dicta cuvintele, notele. Și am dat drumul, să-L las. Și așa s-a născut BISERICA IUBIRII”, spune Gabriela.

„Acum, în aceste perioade de încercare, dorim ca toată lumea, indiferent de cultura sau religia lor, să cânte BISERICA IUBIRII și în acest mod să combatem virusul.
Visul nostru este ca într-o zi să putem fi o singură națiune unită în Iubirea divină: Iubește-ți aproapele, iubește-ți dușmanul! Care este diferența? Avem o singură inimă, un singur suflet!”

 

 

Cu fetele mele gemene împărtășesc ideal aceeași concepție despre credință și despre marea iubire pentru oameni și pentru Dumnezeu. Fac un lucru minunat, Domnul lucrează în ele. Christ is Risen este în toți porii, în toată răsuflarea lor. Acest album CHURCH OF LOVE continuă spiritul lor pozitiv și rimează perfect cu Civitas Innocentiae.

Îmi confirmă Marea Revelație. Și în aceste zile de claustrare forțată, când îmi revăd toți prietenii spirituali, am ajuns să cred că sunt singurul care văd posibilă realizarea în viitor a acestei Cetăți a Inocenței, patronată de Iisus, Inocentul Absolut.

Ultimele 10 cărți le-am scris în special pentru cititorul din viitor, al acestei cetăți a iubirii.

Fiindcă azi nu prea mai există cititori pozitivi. Majoritatea supraviețuiesc și se hrăneasc cu bancuri, bârfă și bășcălie. Virusul este atacat numai cu săgeți oarbe, cu acest umor de groapă sau de gașcă.

Și în istoria filosofiei nu prea găsești suport pozitiv. 99 la sută dintre marii gânditori sunt fataliști. De la Socrate, al cărui mentor a fost Aspasia din Milet, o curtezană, la nemuritorul și recele Eminescu, te întâlnești numai cu viziuni macabre, funeste („O raclă mare-i lumea” – își începe Eminescu poemul Demonism). Și ce morți cumplite au avut ei!! Ca și François Villon (închis, dispărut), Thomas Morus (decapitat), Hegel (ucis de holeră) și mulți alții. Iubitul meu, Arthur Schopenhauer, consideră că existența omului și istoria lumii sunt inutililatea întruchipată, că nu au nici un sens și scop final. E însă un gânditor fascinant, mare observator al vieții. E ca și Solomon, care spune că totul este deșertăciune, dar dacă totul e deșertăciune, atunci de ce a scris CÂNTAREA CÂNTĂRILOR și PILDELE sale?!

Aici e paradoxul, marele paradox. Ce dovedește asta? Că natura umană, instinctul, intuiția, inspirația, eul și spiritul creator sunt superioare rațiunii. Una poți gândi, oricât de catastrofic, dar lăuntrul tău e creator, optimist, umanist. Omul este de la natură, de când se naște, o ființă pozitivă, creatoare, mult-iubitoare, nu demolatoare și pesimistă. Mă uit la mine, mă analizez atent, toată cultura mea, toate acumulările îmi spun că existența este tragică, îmi hrănesc negativitatea, dar ființa lăuntrică, datumu-ul, se revoltă, nu acceptă această teză nihilistă, și răzbunarea este creația, mereu cerul creator mă inspiră, îmi dă elan, mă face să nu pot trăi fără entuziasm.

Această terorie am expus-o pe larg în cartea de poezii SANCTUAR. A suta mea carte!

Și aici, în țara mea, e musai nevoie de o Școală de entuziasm. Care e străbătută de un virus al iubirii, un divin suflu creator. Va fi de mare folos, la fel de mare ca și școala vieții. Și să le spun românilor: Fraților, mergeți la școală! Nu vă pierdeți entuziasmul!

Deocamdată e bine că merg la biserică. Păcat că virusul morții ne-a făcut să nu putem merge la biserică în acest an, să nu putem fi împreună, să nu putem lua lumina direct, unii de la alții. Dar ne-am imaginat că am fost la biserică și că ne-am revăzut, ne-am simțit bine împreună, că am luat lumina și că am cântat în cor „Hristos a Înviat”. Fiindcă, dacă Hristos a înviat, a înviat și viața! Și nădăjduim că în curând bisericile vor fi deschise. Și parcurile! Și bibliotecile! Adică oazele de sănătate, fizică și spirituală, care acum sunt închise! Am spus „Hristos a Înviat” siguri, în casele noastre. La pereți, la icoane, desigur! Eu am multe icoane, de la țăranii mei ardeleni, nu sunt singur! Și de unde am luat Lumina? Din lăuntrul meu, desigur, așa cum ați făcut și voi, nu-i așa?

Se verifică încă o dată puternicul adevăr rostit de Sfântul Ioan Gură de Aur: „Omul este cu mult mai însemnat şi mai preţuit decât biserica de zid. Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentru aceste temple duhovniceşti, care sunt oamenii”.

Să deschidem ferestrele, să cântăm iar și iar Hristos a Înviat! Și să-l vedem pe Iisus pe cer, pe tot orizontul, cum de-acolo, din înalt, ne veghează și cum ne picură neîncetat Virusul iubirii!

 

Grid Modorcea

 

loading...
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPactul satanic
Articolul următorPaștele la români