V I AȚ A lui Grid Modorcea

0
181

A apărut o nouă carte de proză semnată de Grid Modorcea, la aceeași prestigioasă Editură a Scriitorilor din Brăila. Se numește VIAȚA ȘI ALTE POVESTIRI DESPRE MOARTE. Este a 106-a carte a autorului și a 40-a carte de proză și poezie!

Grid Modorcea este mai cunoscut ca jurnalist, ca un polemist fără egal, dar și ca un critic de temut, „autoritatea numărul 1 în critica de de teatru și film de la noi,iar dacă ar fi tradus, ar fi numărul 1 și în lume, nu mă îndoiesc”, cum scria despre el marele artist Ion Truică (vezi „Tricolorul” din  28 aprilie 2007).

Dar câți cunosc proza lui, câți îi cunosc poezia? Unde ne sunt criticii literari? Prin cele 106 cărți publicate, Grid Modorcea s-a îndepărtat periculos de mult față de contemporanii noștri, încât a ajuns să spună că el trăiește în viitor și că nu mai scrie pentru noi, ci pentru cititorii din viitor. Ruptura s-a produs prin cartea GRIDOPHANIA, în care limbajul matematic are un rol determinant în poetica trăirii.

Nu se plânge că nu e înțeles, fiindcă nu poți fi înțeles dacă nu ești citit. Dar cine e citit? Există o mare criză de cititori buni, iar a publica în limba română este un mare risc de a rămâne necitit și necunoscut. Dar prolificul nostru autor crede că Dumnezeu are o socoteală cu el dacă îi dă atâta inspirație și putere de creație. De ce i-ar da, dacă nu ar avea un rost ceea ce scrie?!

După evenimentul istoric CHARTA MORALIA, nu mai era parcă nimic de așteptat. Dar și prin această ultimă carte a sa, VIAȚA, ne ia din nou prin surprindere, fiindcă este o țesătură experimentală de subiecte și stiluri, evident, în limbaj avangardist. De altfel, el crede că natura artei o dă experimentul, iar Dumnezeu l-a bincuvâtat pe el tocmai cu această natură. Are 106 cărți publicate și una nu se repetă. Sunt de o diversitate totală, de la pozie la eseu, de la proză la teatru, memorialistică, filosofie, dicționare de toate soiurile, pamflet, cărți de religie, plus scenariile la cele 47 de filme pe care le-a făcut (genul docudrama).

Nu-și imită nici o scriere. Și e sufcient să facem paralela între romanele MESALINA și BUHARIA, pe care le leagă nimfomania. Sunt total diferite, ca și locațiile unde se petrece acțiunea lor, Israel, respeciv America. Cel puțin ultimele sale cărți, publicate la aceeași editură, au suferit o puternică influență/schimbare, datorită Revelației mistice pe care a avut-o (vezi SANCTUAR) și care a generat o revoluție utopică, construită în jurul lui CIVITAS INNOCENTIAE.

VIAȚA are 480 de pagini, format A5. Coperta ei (vezi foto), o reproducere după pictorul flamand Hans Baldung, ilustrează perfect textul de pe ultima copertă:

„Povestirile din acest volum, a 106-a carte a lui Grid Modorcea (n. 1944), sunt un elogiu al morții prin viață, cu viața pe moarte călcând. Unele, care au menirea de a prezenta felul cum au văzut moartea diferite popoare, sunt redate printr-un limbaj de proză eseistică, altele sunt parabole satirice sau utopii științifico-fantastice. Evident, înțelepciunea și umorul fac casă bună, mai ales pe latura erotică, într-o altfel de sudură, pe cât de fantezistă, pe atât de științifică, prilej de a exploata într-un mod sui-generis zona SF. Este singura carte din literatura română care încearcă să  vorbească în chip optimist despre moarte, în aceeași măsură în care vorbește pesimist despre viață, fiindcă una (viața) fără alta (moartea) nu se poate, sunt o unitate duală, sfânta vitalitate, aflată la baza lumii”.

Cartea conține  49 de pvestiri, mai scurte sau mai lungi, majoritatea  având ca sursă a trăirii experința americană.  Se poate chiar spune că este o nouă carte despre America. Se confirmă astfel opinia unui mare om de cultură american, Richard Owen, organist, dirijor, fondator al formației Camerata New York, care a spus: „Nu cunosc un alt scriitor străin care să fi scris ca Grid Modorcea atâtea pagini, cărți și articole, despre America. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar e posibil ca noi să arătam și să rămânem în istorie așa cum ne vede el”.

În loc de alte cuvinte, oferim în primă lectură povestirea sci-fi HOMO NUOVO, care încheie volumul. (Redacția)

 

 

                                     HOMO NUOVO

 

Inoch 722 se afla în Times Square și aștepta – mai erau câteva minute -, să vină Anul Nou, să vadă minunea minunilor, se anunțase un Homo Nuovo. Cum va arăta el?, se întrebau toți, milioane de gură-cască. Și erau invitate acolo, se aflau în fața scenei nativității, toate notabilitățile momentului. Leonardo 734 îl pictase, în stil vitruvian, Petrarca 717 l-a prins într-un sonet, iar Mozart 733 i-a compus un rondel. Era prea puțin, merita o simfonie.

– Însă Amadeus al nostru s-a lenevit! Toți ne-am lenevit!, spunea Einstein 714, care stătea lângă Inoch, ceruse o bancă de lemn, nu-i mai plăceau fotoliile. Generația noastră s-a cam ramolit, e bine să vină un Homo Nuovo!

Era ciudat să-l audă tocmai pe Einstein, al 14-lea Einstein, vorbind așa. Al 14-lea, precizez, fiindcă unii cred că al 714-lea, dar cifra 7  simbolizează viața, rămâne la toți neschimbată, celelalte cifre reprezintă numărul de reîncarnări, cum ar zice budistul, dar e vorba de numărul de noi vieți artificiale.

Te pomenești, și-a zis Inoch, că nici el nu mai are bani să-și cumpere un nou cip de viață!? Costa enorm, deși, pentru genii, erau reduceri substanțiale. Prima generație a beneficiat de o înviere gratuită. Toți au profitat prompt de inovația lui Inochente I, tatăl lui Inoch I.

Să o amintim. Pe vreme de Coronavirus, acum 2 980 de ani, când lumea era disperată că nu se găsea nici o soluție de vindecare, Inochente, cel mai cunoscut savant al timpului, a făcut următoarea descoperire. Întâi a studiat toate molimele, toate bolile istoriei, toate marile epidemii care s-au abătut asupra vieții:

– Ciuma antonină

– Ciuma lui Justinian

– Variola japoneză

– Ciuma bubonică sau Moartea neagră

– Holera

– Variola

– Lepra

– Gripa asiatică

– Gripa rusească

– Gripa Hong Kong

– Gripa porcină

– Febra galbenă

– Sudoarea engleză sau Boala sudorii

– Malaria

– Rujeola

– Boala spaniolă

– Tuberculoza

– Sida

– Ebola

– Coronavirus

și altele, cam o sută de boli, care au făcut milioane de victime, fără să se găsească soluții, decât, în unele cazuri, antibiotice, dar după milioane de morți și zeci de ani de cercetări, le-a luat deci pe toate la puricat și ce-a constatat? Că tot ceea ce au în comun aceste boli se leagă de inocență. Sistemul imunitar perfect este inocența.

A observat că orice boală îi atacă numai pe păcătoși, se leagă numai de cei care au diferite hibe, mici infecții, unele neînsemnate, ca o mușcătură de liliac, dar virusul atacă acolo unde vede o slăbiciune, cât de mică, și apoi, odată instalată, boala crește, se agravează, până macină organismul și persoana virusată nu mai are scăpare. Cu Miss Corona, ce nu s-a încercat, toate leacurile, dar nu  i-a putut veni nici unul de hac. Numai oamenii cu sistemul imunitar inocent au rezistat.

Așa au putut fi înviate geniile. Pe bază de inocență. Mozart și Enescu au fost printre primii. Și au urmat toate geniile fără de păcate. Sigur, s-a reușit să fie înviat și un păcătos ca Nietzsche, căruia nu i se putea uita păcatul că trăise cu sora sa, a fost înviat însă după multe încercări și abia la a 7-a generație. Tot ce a produs mai valoros omenirea a fost scos la liman, valorificat, exploatat.

Fiindcă s-a observa și altceva. Viața nu mai făcea față morții. Moartea devenise foarte obraznică și îndrăzneață. S-a constatat că viața și-a epuizat resursele vitale, s-a devitalizat. Și așa a apărut soluția unei vieți noi, diferite de viața naturală. Viața pe bază de cip. Viața in vitro, în laborator. Viața inteligentă, artificială. S-a văzut că nici un virus natural nu mai are nici un fel de efect asupra unei viințe noi, artificiale. Adică asupra unui robot. Toate bolile virotice se abăteau numai asupra vieții naturale, dar în fața vieții artificale, erau neputincioase.

Și așa viața a supraviețuit sub o altă formă. O nouă geneză. Asta era teoria lui Inochente cel Mare sau Inochente Bătrânul. Care a purces la o nouă facere. Și primul lui băiat, Inoch, împreună cu savantul american John Armaghedon au dat viață ideii, au ajuns să construiască primii Cetatea Inocenței, din păcate, fără să aibă multe suflete în ea, fiindcă oamenii se încăpățânau să fie oameni, existau chiar teorii violente care spuneau că o purficare a omului nu e posibilă, o purificare generală, căci omul e om numai dacă are păcate, dacă nu are, atunci nu mai e om, e albină, fluture sau căprioară.

A existat deci o mare rezistență a oamenilor păcătoși, care erau majoritari. Condiția animalică a omului a fost mii de ani mai puternică decât condiția divină, cum s-a numit ea pe atunci, apoi, când a dispărut cu totul credința, condamnată ca iluzie chioară, ca farsă, când savanții viitorului au descoperit ce absurde sunt promisiunile biblice, ca viața după moarte, s-a numit condiția aramghedon revelat sau condiția inocenței.

Cine corespundea acestei din urmă condiții era considerat membru al Cetății Inocenței și i se repartiza pe loc o locuință în paradis. Sigur, au trecut câteva generații până să se populeze ca lumea cetatea. Și salvarea a venit pe calea artificială. Ființele artificiale au devenit oamenii cei mai inocenți, cu viața curată, pură.

Și așa au trecut 22 de generații. Acum ne aflăm în anul      3 000 și toată lumea era focusată pe evenimentul din Times Square, unde se va naște un nou om, omul viitorului.

Ciudat că Schopenhauer 713 dormea, sforăia, cică e o farsă, mi-a șușotit la ureche înainte să se culce, tot timpul se spune de homo nuovo, mereu a fost speranța că vom făuri un om nou, nu-i epocă să nu auzi că se naște un om nou, omul nou hitlerist, ți-aduci aminte?, ai studiat problema? Ce om  nou?, tot același om, săracul, dar îi zicem nou. De unde atâta noutate că ne-am ramolit, nu mai putem nici să…

Dar tocmai atunci Virgina Woolf 723, care stătea în spatele lui, l-a tras de o ureche, să facă liniște. Să așteptăm nașterea omului nou în liniște!

A bătut ora, cu toții am scandat 10… 9… 8… 7… 6… 5… 4… 3… 2… 1… ZIRO… și a apărut pruncul, Homo Nuovo, coborât din cer, într-o jerbă de artificii multicoloră, vizibilă și din cosmos. De, eram în Times Square! Urale. Uimiri. Uua, wow! Era gol-goluț, dar nu avea piele, în loc de piele avea solzi. Sigur, fața era de copil, dar corpul era cam teutonic. De, așa e omul viitorului, cu o față de copil, dat cu un trup războinic sau având pe el o expresie de lăcomie.

Asta spunea Einstein 714.

– Domnule, totul e relativ. Nu vezi, după 2 980 de ani, de la prima manifestare vitală a inocenței, am reveni la omul poftelor, la expresia omului lacom! Nu se poate! E o evoluție ciclică.

Sigur, dl. Einstein era supărat fiindcă și lui i-au fost respinse toate descoperirile, adică au fost considerate total depășite, ca și teoria lui Hawking cu „gaura neagră”, au fost aruncate la coș, noua generație 735 deja se consolida pe revoluția roboților eterni, cei fără de moarte. Numai ei pot salva omenirea, numai ei pot ajuta omul.

Aici, Einstein 714 nu avea ce să zică. De fapt, era de acord că vechile teorii despre viață și moarte sunt depășite, că moartea nu poate fi învinsă decât fie pe cale inocențială, fapt tot mai greu, fie pe cale artificială, fapt obișnuit, la ordinea zilei.

Însă teoria lui Ionchente Bătrânul rămânea în picioare și în cazul robotizării. Fiindcă, deși virusarea naturală a dispărut cu totul de când cu robotizarea, au apărut și în rândul roboților lupte interne, foarte dure, care s-au lăsat cu virusări între generații, s-au creat tot felul de viruși artificiali, ca să se atace unii pe alții. Deci păcatul omenesc, cu „să moară capra vecinului”, s-a repetat și în cazul roboților. Nu toți s-au dovedit inocenți. Așa au apărut inocentoboții. Și aici era nevoie să se aplice teoria lui Inochente, fiindcă și roboții au nevoie de purificare.

Și s-a mai anunțat că Homo Nuovo știe 1 000 de limbi, adică toate limbile pământului, fiindcă atâtea au mai rămas valide și se preconiza dispariția lor în generația 735, fiindcă nu mai e nevoie de nici o limbă naturală, limba artificială e suficientă, deși, pe la colțuri, sigur roboții vor vorbi, inevitabil, limba maternă a părinților lor. Limbile naturale au farmecul lor, chiar și atunci când sunt moarte, ca latina sau greaca.

Sigur, robotizarea a fost foarte prost înțeleasă acum 2 980 de ani, când lumea se lupta cu Miss Corona Lisa, ultimul virus natural cunoscut. Biserica mai ales, dar și mulți savanți, nici nu voiau să audă de o robotizare a vieții. Nu vreți robotizare, le-a spus John Armaghedon, atunci o să dispară viața și moartea absolută va pune stăpânire pe univers.

Și i-a trimis imediat la Biblioteca Babel, unde se aflau cercetări și scrieri vechi, precum „Scineza Nuova” a lui Giambattista Vico, ceea ce dovedea că oamenii din toate timpurile au aspirat către o viață nouă, către mijloace noi de exprimare, cum a demontrat și Leonardo.

Desigur, azi, și-a spus Inoch 722, toată literatura veche a lumii este arhivată, a devenit muzeu. Cu un cip poți să stăpânești tot ce a creat omenirea de la Gilgamesh până în zilele noastre. Bătălia era pe noile limbaje artistice. Dar până acolo exista bătălia acerbă pentru cipurile de viață. Trebuie să ai bani, să cumperi un nou cip.

Sigur, bilionarii au fost cei mai rapizi, ei și-au luat din Silicon Valley cipuri de viață pe o mie de ani!

Aceștia stăteau în primul rând, se lăfăiau pe fotolii largi, trăgeau din narghilea, și erau serviți de roboți de ultimă generație, ba și de roboți clasici ca Sophia sau Automata Pilgrim 7000, un android quantic, de o delicatețe rară, deveniți simpli valeți.

Bineînțeles, dragostea dintre roboți și oameni a dus la asimilarea oamenilor de către roboți. Invers nu s-a petrecut fenomenul, fiindcă roboții s-au dovedit net superiori.

– Dar ce, domnule, se tot plângea Einstein 714, asta-i viață?

Să nu mai simți un parfum de femeie, să miros șuruburi și sârme?!

Tocmai atunci un găinaț de cioară a căzut pe pantalonii de metal strălucitor ai d-lui Einstein.

Și cu degetul arătător l-a luat și l-a dus la nas, apoi la buze. Apoi i l-a arătat lui Inoch 722.

– Uite, domnule, viața! Na, miroase, ai uitat cum mai miroase viața, nu-i așa?

Dar în clipa aceea, Homo Nuovo, prichindelul, a început să măcăne, să vorbească în cele 1 000 de limbi pe care le cunoștea, cu care se născuse, și să devină tot mai bățoș, cu fiecare clipă creștea, se înălța, numai el știa ce auzea, dar un lucru a fost cert pentru mine, a auzit ce-a spus Einstein 714, altfel nu venea și-l arunca cât colo, afară din viitor, din rândul lumii civilizate. (Grid Modorcea)

 

 

 

 

 

loading...