Escroaca Şomâldoaca vrea să evacueze din casă un tînăr paralizat!

Subsemnatul BUCUR HORIA, fiul lui Vasile şi al Elenei, posesorul CI seria RD nr. 362445, CNP 1500328400022, eliberat la data de 15/03/2004 de Secţia 16 Poliţie, cu domiciliul stabil în Bucureşti, Str. Aleea Călineşti nr. 2, bloc 14, sc. 2, et. 2, ap. 15, Sectorul 4, de profesie inginer constructor, actualmente pensionat pe caz de boală, gradul II, cu diagnosticul globenulo nefrită acută, sindrom nefrotic impur - hipertensiune arterială şi diabet zaharat tip II, cu o pensie lunară de 536 lei, văduv, tată al unui fiu de 32 ani - paralizat  la pat, cu handicap gradul I, vin în faţa dumneavoastră cu o mare rugăminte. În perioada iulie 2008 - februarie 2011, am acumulat restanţe la plata întreţinerii de 1l.000 de lei, la care se adaugă penalităţi de circa 3.000 de lei, plus cheltuieli de judecată de 600 de lei, care cad tot în sarcina mea, aşa cum se stipulează în Hotărîrea Judecătorească nr. 5304, în Dosarul civil nr. 6753 din 2009. Astfel, acumulînd aceste datorii, administraţia Blocului B14 m-a acţionat în judecată pentru neplata la zi a întreţinerii. În 2009, eu m-am angajat şi în faţa instanţei de judecată, şi în faţa administraţiei că voi achita eşalonat datoria, cîte 500 lei lunar, plus întreţinerea la zi, dar instanţa nu a ţinut cont de angajamentul meu, pe motiv că „nu poate dispune eşalonarea plăţii debitorului“.

În fapt, lucrurile s-au derulat astfel: soţia mea, Dana Bucur, a decedat în 17 septembrie 2004, într-un tragic accident rutier, în urma căruia fiul meu, Bogdan Bucur, a scăpat cu viaţă, dar a rămas paralizat. În ciuda multiplelor eforturi financiare şi a numeroaselor intervenţii chirurgicale suferite în decursul a 2 ani, fiul meu, inginer constructor, a rămas paralizat şi nu poate vorbi. Am vîndut un apartament în Drumul Taberei şi am venit, împreună cu fiul meu, să locuiesc cu părinţii, actualmente decedaţi, la adresa mai sus-menţionată. Din cauza necazurilor care m-au lovit - în 3 ani mi-am pierdut soţia, mama şi tatăl şi am rămas cu un fiu paralizat - organismul meu a cedat. În 2008, după multiple internări în diverse spitale, comisia medicală a hotărît pensionarea mea pe caz de boală, eu fiind ferm convins că numai cînd groparii vor pune pămînt pe sicriul meu, mă voi linişti.

Aşa s-a întîmplat. Am stat 7 luni internat în spitale, decizia de pensionare mi-a parvenit după 50 de zile, iar în posesia pensiei am intrat în 72 de zile, „Asta-i ţara, ăsta-i soldatul“, aşa guvernaţi, aşa legi. Toate resursele mele financiare au fost epuizate cu decesul soţiei şi al părinţilor şi cu numeroasele operaţii la care a fost supus fiul meu.

Ajuns într-o asemenea situaţie, m-am gîndit să vînd apartamentul în care locuiesc şi să mă restrîng, eventual, într-o garsonieră, unde să locuiesc împreună cu fiul meu, pînă ce bunul Dumnezeu ne va chema la El. Dar, realmente, nu am bani nici de succesiune (circa 4.800-5.000 de lei), massa succesorală fiind reprezentată juridic din persoana mea şi o soră de 47 ani, care actualmente este în şomaj de mai bine de 7 luni.

Speranţa mea este anul 2012, cînd, spre finele lui septembrie, pot solicita pensionarea pe drept, întrucît am ceva ani cîştigaţi în plus, conform Cărţii de Muncă, în grupa a II-a. Dar, pînă atunci, trebuie să fac tot ce depinde de mine ca să achit debitul la întreţinere, în totalitate, pentru a nu da ocazia instanţei de judecată să hotărască scoaterea imobilului la licitaţie publică, în vederea recuperării datoriei. Administraţia blocului s-a ambiţionat absurd. Eu nu am creat probleme de nici o natură şi puteau, omeneşte, să accepte achitarea datoriei în rate încă din 2009, iar astăzi aş fi fost la zi cu plata întreţinerii.

Efectiv, neavînd alte rude în viaţă, apelînd la diverse bănci, care m-au refuzat, pe motiv că sînt pensionat pe caz de boală, am apelat la mai multe C.A.R.-uri. Unele m-au respins, iar la altele trebuie mai întîi să depun un capital de 2.000 de lei şi abia peste 3-4 luni mi-ar putea da l0.000 de lei împrumut.

Efectiv, sînt bulversat şi nu găsesc modalitatea cea mai potrivită pentru a face rost de o sumă de bani care să-mi acopere datoriile către administraţia blocului. Eu ca eu, mi-am trăit viaţa, am 61 ani, dar ce fac cu acest suflet nevinovat, respectiv fiul meu, care înainte de accident era un om normal, sănătos şi la minte şi la trup? Pe el cui îl las?

Nu doresc în nici un fel să fac paradă de sentimentalism, nici nu vreau să pozez în victimă, ştiut fiind că mulţi semeni de-ai noştri se confruntă cu mari probleme, iar alţii nu au unde pune capul jos, din diverse motive. Dar eu nu m-am născut pe această lume să judec oamenii sau să le caut pricină. Toţi avem păcatele noastre, mai mici sau mai mari.

Închei, adresîndu-vă, dvs. şi familiei dvs., multă sănătate şi Dumnezeu să vă binecuvînteze.

HORIA BUCUR

Share |

Articol vizualizat de 2896 ori

30 Apr 2011

Galerie poze