Arbitru, steward, jandarm, tot una. Prostia la ea acasă pe stadioanele din România

Nu ştiu dacă să râd sau să plâng, de atâtea ori m-am uitat astăzi la scena absolut incredibilă de la meciul dintre Petrolul şi Steaua, când un suporter ploieştean a intrat pe teren ca la el acasă şi l-a lovit pe jucătorul Stelei, Galamaz. Nu asta m-ă face să mă crucesc, scene de acest gen am văzut şi altă dată, chiar pe viu, şi nu sunt specifice doar stadioanelor din România.

Pe mine m-a frapat faptul că acel suporter a intrat pe teren atât de uşor, fără ca vreo huidumă umflată de steroizi de la firma de protecţie să fie pe fază. Şi m-a făcut să râd copios când arbitrul Robert Dumitru îi elimină pe Martinovici şi Stanca, care l-au neutralizat pe suporter. Adică, suporterul drogat al Petrolului mai putea teoretic să lovească şi alţi jucători, în concepţia simplă despre viaţă a arbitrului, şi faptul că aceştia au ripostat l-a determinat pe central să îi elimine. Un fel de “bă, vă dau afară că l-aţi pus la pământ pe agresorul înarmat cu box, care a făcut praf faţa unui jucător”. Pe orice parte ai încerca să priveşti situaţia, este clar că suntem spectatorii unei demonstraţii de schizofrenie instituţionalizată, în uniformă.

Spun asta pentru că sincer nu mă interesează caracterul huliganic sau ultras al “pitch-invasion”-ul solo realizat de un drogat din Ploieşti. Nici nu mă îngrijorez în legătură cu soarta sportului din România (care sport?) şi nici nu mă lamentez cu privire la “fenomenul” care moare laolaltă cu toţi “băeţii” cu şepci Burberry şi adidaşi Lacoste. Mi se rupe, pe româneşte, laolaltă de toţi suporterii, jandarmii şi stewarzii care şi-au făcut lumea lor, cu regulile lor. Pe mine mă preocupă mai mult mentalitatea şi pâcla de pe creiere, mai precis, ridicarea ei.

Am mai văzut, cum spuneam, incidente de genul, dar niciodată nu am văzut un contract reziliat cu o firmă de pază pentru una din arenele patriei. Am văzut la Cluj cum Vlad Ţepeş (badigardul, nu domnitorul) lovea jurnalişti în faţa vechiului stadion Moina. Am văzut meciuri păzite de moşnegi care nici şireturile nu şi pe puteau lega, sau de badigarzi de club umflaţi de creatină, care nu puteau să fugă nici 10 metri. Am discutat cu un şef de Jandarmerie de la Salonta, cerându-i să intervină după ce un suporter al Universităţii mă sunase să îl ajut, fiind sechestrat şi bătut de stewarzii de la firma de pază a unui mafiot local, prieten cu Putin. Şi acesta mi-a spus, râzând, că “sunt sigur că totul e în ordine acolo, nu înţeleg de ce vă alarmaţi”. Şi niciodată nu am văzut vreo firmă de pază, această poliţie paralelelă a României, desfiinţată, amendată, pusă la zid. Apropo, ştiaţi că toate aceste firme de badigarzi sunt supravegheate de reprezentanţii poliţiei şi ai SRI, că înfiinţarea lor se face doar cu aproparea MAI şi SRI şi că aceste instituţii au persoane care lucrează îndeaproape cu aceste firme?

Şi în această junglă jucătorii Stelei au făcut ceea ce era uman şi firesc. Şi-au văzut colegul lovit, au ripostat şi i-au dat câteva picioare lui Dragoş Petruţ Enache, agresorul de ieri. Şi drept urmare, au fost eliminaţi de arbitru, în cel mai poliţienesc stil cu putinţă. Spun asta pentru că exact la fel se întâmplă şi în viaţa reală, de dincolo de gardurile stadioanelor. Eşti luat la bătaie pe stradă, ripostezi să te aperi, te trezeşti cu dosar penal pentru lovire şi alte agresiuni. Îţi intră hoţul în casă, trebuie să îl laşi în pace, că dacă îl întâmpini cu o armă mai mare ca a lui (un cuţit cu 2 cm mai lung), devii criminal în timp ce îţi aperi familia. La şcoală am fost îndoctrinaţi că “nu e bine să te baţi”, chiar dacă eşti victima unei agresiuni şi încerci să te aperi. Mai bine iei bătaie şi te plângi învăţătoarei. Şi apoi poliţistului şi procurorului, după care aştepţi 2 ani să se termine procesul, iar agresorul primeşte un an cu suspendare şi o amendă de 500 de lei. Nu glumesc, am văzut oameni mutilaţi pe viaţă pe degeaba, pe care justiţia română pur şi simplu s-a pişat, scuzat expresia.

Cam aşa au stat lucrurile şi cu eliminarea jucătorilor Stelei. Ăla nu a fost arbitru, cu un miliţian deghizat. Prostia nu o poţi ascunde sub un tricou FRF. De George Bara – Napoca News

Share |

Articol vizualizat de 747 ori

01 Noi 2011