TRĂDĂTORII DIN POLITICĂ

Motto: „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători“!

Din vremuri imemoriabile, omul, desprins din primate sau după crearea sa de Dumnezeu şi alungarea din Rai, a trebuit să-şi cîştige existenţa folosind în stare naturală bunurile oferite de arealul în care trăia, iar cînd acestea au devenit insuficiente, a fost nevoit să modifice în favoarea sa, în funcţie de nevoile primordiale necesare existenţei şi perpetuării speciei, natura înconjurătoare. Aşa a trecut omenirea, într-un fel sau altul, prin epoca de piatră, epoca bronzului şi, mai tîrziu, prin epoca fierului... Care a fost materialul care s-a dovedit cel mai necesar şi mai uşor de prelucrat, aflat din abundenţă în mai toate regiunile lumii? O analiză atentă ne dă răspunsul rapid: lemnul, bun pentru multe nevoi omeneşti, cum ar fi întreţinerea focului, ca material de construcţie necesar în realizarea de locuinţe, sisteme de fortificaţii, ambarcaţiuni de diferite tipuri etc. Nu se poate concepe dezvoltarea civilizaţiei umane fără contribuţia esenţială a lemnului în diferite forme de întrebuinţare. Dar o fi lemnul din abundenţă aproape în toată lumea, o fi el singurul material consistent cunoscut pentru combustibilul necesar atîtor vetre de foc, o fi el purtătorul atîtor bunuri necesare traiului omenesc dar... nu e uşor de prelucrat folosind doar tăria pietrei, fie ea neşlefuită sau şlefuită, a bronzului sau a fierului... A fost necesar să fie descoperită „coada de topor”, care, aşa cum ştim, este făcută din lemn, fiind în special destinată tăierii şi prelucrării acestuia. Şi aşa, copacii au fost „sacrificaţi” cu ajutorul cozilor de topor.

Metaforic vorbind, tot aşa, cu ajutorul „cozilor de topor” autohtone, în România, după evenimentele din decembrie 1989, s-a produs cel mai mare jaf din patrimoniul naţional, apărînd din neant, ca prin minune, peste noapte, milionari şi miliardari în dolari sau euro. Bineînţeles că acest lucru a fost posibil pentru cîteva sute de „băieţi deştepţi”, cum le place să se autodenumească... Deştepţi şi foarte „muncitori“, printre marea massă a românilor, care nu sînt decît „leneşi”, „proşti” şi „prea mulţi”... De aceea, politicienii de după 1989 şi, mai ales, cei ce au guvernat România ne îndeamnă pe noi, „prostimea”, să strîngem cureaua şi, dacă nu ne convine, să emigrăm spre alte meleaguri.

Cînd eram în activitate, am organizat la nivel naţional tabere pentru tinerii cercetaşi ai României, care au avut oaspeţi din toată lumea. M-a durut cel mai mult, în mîndria mea naţională, cînd am auzit foarte des remarca: „Frumoase meleaguri, păcat că sînt locuite!”.

Nu a existat domeniu în care să nu se fi jefuit averea Poporului Român, dar cel mai mare jaf s-a făcut în patrimoniul sindical, jaf organizat şi condus de cei care s-au grăbit să pună mîna pe el. Acea avere imensă, creată din cotizaţiile a peste 7 milioane de sindicalişti în peste 40 de ani, fără nici un temei juridic, în baza unor înţelegeri arbitrare ce reprezentau în special interesele liderilor de sindicat, a fost pur şi simplu sfîşiată. Rămăşiţele consistente rezultate din această sfîrtecare au ajuns ca prin minune la liderii de sindicat: Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Matei Brătianu, Victor Ciorbea (jurist de meserie, fără comentarii), Marius Petcu, Pavel Todoran, Liviu Luca, Miron Mitrea, Iacob Baciu (cum mai puteţi apărea în faţa ţării şi să vorbiţi de „românii mei”?).

Ne punem fireasca întrebare: ce au făcut şi ce fac organele abilitate ale statului pentru a împiedica sau, după caz, a recupera bunurile furate? Evident, nimic. De ce? Pentru că organele statului au fost conduse şi sînt conduse de politicieni care aveau tot interesul ca în România să nu existe o mişcare sindicală unitară, cu o putere economică pe măsură, care să pună beţe în roate marilor lor „idealuri” (îmbogătirea lor şi a acoliţilor lor, aservirea intereselor naţionale puterilor mondiale în schimbul continuării guvernării, îndobitocirea prin toate mijloacele a imensei majorităţi a românilor pentru a fi conduşi mai uşor, renunţarea la importante prerogative naţionale în schimbul asigurării imunităţii lor).

Aşa au reuşit ciocoii sindicali, bucurîndu-se de binecuvîntarea politicienilor şi cu complicitatea puterii judecătoreşti, a celei legislative şi a celei executive. Degeaba a încercat şi încearcă aşa-zisă a patra putere în stat (presa scrisă şi audio-vizuală) să lupte cu imensa corupţie din România. Este o luptă cu morile de vînt, fără finalitate.

Pînă cînd? Pînă cînd poporul „suveran”, măturînd actuala clasă politică de pe scena Istoriei, îi va pedepsi exemplar pe trădători, pe hoţi şi pe bandiţi. Pînă cînd, după o asemenea curăţenie, poporul suveran nu-şi va mai vinde suveranitatea altor politicieni, care să o ia de la capăt. Pentru aceasta este absolută nevoie de unire şi solidaritate în jurul elitei intelectuale a ţării şi, după recîştigarea Puterii de la politicienii corupţi, să avem mare grijă ca, prin legi aspre şi foarte clare, să se împiedice sub orice formă revenirea dictaturii politice, economice sau de orice natură, care face astăzi ravagii. Numai aşa nu ne vor mai conduce inculţii, semidocţii, hoţii, trădătorii sau persoane care, de cele mai multe ori, îmbină toate aceste „calităţi”. Domnilor foşti şi actuali guvernanţi, romanii au reuşit să conducă un imperiu imens, multe sute de ani avînd grijă ca poporului să nu-i lipsească pîinea şi circul. Voi ce aţi făcut şi ce continuaţi să faceţi? Ne daţi pîine din ce în ce mai puţină, din pricina lăcomiei nemăsurate de care daţi dovadă, însă circ din abundenţă, în special la televizor, dar de foarte slabă calitate. În lăcomia voastră, aţi distrus şi fotbalul românesc, care acum este condus de nişte ciocoi, în frunte cu Mircea Sandu şi Mitică Dragomir (îi întrebăm pe domnii Mitică Dragomir şi Mircea Sandu: de ce echipa Steaua joacă pe unde apucă?).

Atenţie domnilor guvernanţi! Fotbalul era şi mai este „circul“ de bază a românilor de rînd. Mafia din fotbalul romînesc are rădăcini adînc înfipte, ca orice mafie, pînă în cercurile cele mai înalte ale Puterii. Şi în fotbal, ca şi în toate domeniile, jaful pe care l-au făcut cei ce conduc sportul rege de mai bine de 20 de ani a fost posibil exact prin cei aleşi să-l apere. Reamintesc însă trădătorilor de tot soiul că ei nu sînt iubiţi nici de cei trădaţi şi nici măcar de cei favorizaţi de trădarea lor. De asemenea, mai devreme sau mai tîrziu, răsplata le va fi pe măsură. De asta puteţi fi siguri, ca de existenţa lui Dumnezeu! Poate că trădarea cea mai odioasă a legilor omeneşti este traseismul politic, sub orice formă. Trădarea tot trădare rămîne şi cine a trădat o dată, sigur va mai trăda. De aceea, trădătorii sînt atît de urîţi şi de cei trădaţi şi, mai ales, de cei pentru care au trădat, indiferent de motivele invocate: patriotismul, stabilitatea politică, insatisfacţiile personale, ura, orgoliul sau dorinţa de răzbunare etc. Analizaţi cu atenţie fiecare act de trădare cunoscut şi veţi vedea ce mizerie morală, cîtă minciună, cîtă degradare civică se ascund în spatele argumentelor ce caută să justifice aceasta. Aşa veţi descoperi cea mai abjectă justificare a politicienilor români, care şi-au făcut un crez din a trece foarte uşor în tabăra adversă: cică ar fi vorba de... contextul internaţional! Nu ei sînt de vină, nu incompetenţa lor, nu lăcomia lor nelimitată. Nu evaziunea fiscală ridicată la rang de politică de stat, nu ineficienţa calculată a Justiţiei, ci criza mondială este de vină pentru toate relele suferite de Poporul Român. Şi, culmea cinismului, cei care ne conduc au tupeul să se laude cu măsurile foarte greu de suportat, de austeritate, împotriva celor săraci sau aflaţi la limita sărăciei. Păi, cum? Suferă cei bogaţi şi foarte bogaţi din cauza unei banale crize mondiale? Ar fi o nedreptate pentru aceştia, care şi-au „cîştigat” prin muncă cinstită (în cîţiva ani) averi colosale! Nu, să plătească pentru criză cei săraci sau aflaţi în pragul sărăciei, că doar sînt leneşi, proşti şi fără apărare. Iar dacă nu le place, nu contează ce vor vota ei la viitoarele alegeri, pentru că-i vom putea cumpăra cu bani puţini şi, în ultimă instanţă, nu interesează cei care votează, ci aceia care numără voturile.

Dragi români, ca general în rezervă recomand cu toată sinceritatea tuturor românilor să nu-şi vîndă demnitatea şi onoarea de cetăţean al acestei ţări pentru o sacoşă cu alimente, indiferent de culoarea ei, sau pentru alte foloase materiale de moment. Şi Iuda L-a trădat pe Christos pentru 30 de arginţi. Să mergem cu toţii la vot şi să votăm cele două cuvinte sfinte şi dragi, pentru care înaintaşii noştri s-au jertfit pe cîmpurile de bătălie ale României Mari. Alianţa cu Partidului România Mare este absolut obligatorie, pentru că la conducerea acestui partid se află un mare patriot român, dr. Corneliu Vadim Tudor, care nu suportă hoţii şi trădătorii de neam şi ţară. Aceasta este rugămintea mea de general al Armatei Române. Fie ca fiecare român cu drept de vot să se mobilizeze pentru familia şi poporul său. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cu stimă şi respect,

General de brigadă DUMITRU MARCU

P.S. Domnule Mitică Dragomir, sînt mandatat de foarte mulţi români să vă întreb dacă mai aveţi curajul să vă uitaţi în ochii oltenilor şi bănăţenilor pentru dezastrul din fotbalul românesc. În timp ce jucătorii nu sînt plătiţi, iar dările către stat nu sînt achitate, mai marii fotbalului fac nunţi de sute de mii de euro, în dispreţul a milioane de români muritori de foame. Domnule Mitică Dragomir, nici în pălărie nu vă doare de România şi de fotbalul românesc!

Share |

Articol vizualizat de 1118 ori

02 Sep 2011