PUMNUL ŞI PALMA

Un martor din Dosarul „Mătuşa Tamara”: „Pentru lucrarea Danei Năstase, Melinescu nu a făcut presiuni, însă m-a ameninţat că îmi dă o palmă dacă nu sînt de acord să clasăm o lucrare a lui Genică Boerică”

Audieri de martori cu probleme, luni, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul denumit „Mătuşa Tamara”, după ce din sala de judecată a dispărut Biblia. Timp de mai bine de 5 minute, judecătorii, împreuna cu fostul premier Adrian Năstase, martorii din dosar şi avocaţii lui Năstase şi ai lui Ioan Melinescu, fostul şef de la Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, au aşteptat ca magistratul asistent să găsească pe undeva prin clădire o Biblie pe care să jure martorii. „E una singură?”, a întrebat nerăbdătoare judecătoarea Luminiţa Zglimbea, preşedinta de complet în dosar, timp în care cei prezenţi au început să rîdă cu subînţeles. Primul martor audiat de judecători a fost procuroarea Vasilica Enescu, de la DNA, care, în 2000, pe vremea cînd s-a petrecut toată acţiunea în Dosarul „MătuşaTamara”, era membră în plenul Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Acesta a declarat, în esenţă, că ea a fost persoana însărcinată să se ocupe de sesizarea privind depunerea de numerar în contul Tamarei Cernasov şi că a suspus plenului sesizarea, cu scopul de a o trimite la Parchetul General, însă, pînă la urmă, prin votul plenului celor din ONPCSB, a fost transmisă înapoi specialiştilor în analiză financiară, pentru completări. Enescu a susţinut că Melinescu, simplu membru al ONPCSB, nu a făcut presiuni asupra sa pentru a clasa lucrarea şi că singura discuţie aprinsă cu acesta a fost cu privire la clasarea unei lucrări privindu-l pe Genică Boerică, atunci cînd Melinescu a ameninţat-o cu bătaia dacă nu votează pentru clasare.

Avocatul Viorel Roş, despre modul în care se acordă termenele în dosarele lui Adrian Năstase: „Înţelegem că este un ordin şi că ordinului i se supun şi judecătorii”

Şedinţa de judecată a început la ora 12, primul martor, procuroarea Enescu, fiind scos în faţa sălii destul de repede. Înainte de a începe mărturia, însă, a apărut şi prima problemă: nu exista Biblie în sală. Preşedinta completului, judecătoarea Luminiţa Zglimbea, a luat imediat măsuri şi l-a trimis pe magistratul asistent în căutarea unei cărţi sfinte. Cînd acesta a început să întîrzie, judecătoarea s-a întrebat retoric: „Da’ ce, e una singură, ce face?”. Ca să nu piardă timp preţios, preşedintele de complet le-a spus avocaţilor că vor începe să fixeze termene mai scurte şi în funcţie de disponibilitatea avocaţilor, ca să se apropie de un final al dosarului. În acel moment, avocatul Viorel Roş s-a ridicat şi a intrat într-un dialog ciudat cu preşedinta completului: „Înţelegem că e un ordin şi că ordinului i se supun chiar şi judecătorii”. „Nu aş folosi chiar termenul «ordin», ştiţi că şi pînă acum am vorbit despre acordarea unor termene mai scurte”, a replicat judecătoarea Zglimbea.

„Imaginea Justiţiei e cu totul alta de pe cealaltă parte a barei şi sînt sigur că ştiţi asta”, a continuat Roş. În acel moment, fostul premier a cerut voie instanţei să vorbească şi, după încuviinţare, a precizat: „Eu sînt onorat să fiu la instanţă şi azi, şi mîine, nu ştiu dacă activitatea mea parlamentară va fi afectată şi în ce măsură sau în ce fel, dar vă asigur că mă voi prezenta în fiecare zi. Este şi în beneficiul meu, pe de o parte”. „Dacă aveţi termen într-o zi într-un alt dosar, discutăm, nu dăm termen şi în acesta”, a conchis judecătoarea Zglimbea. Pentru că magistratul asistent întîrzia să apară, martora Enescu a spus, cu o voce stinsă: „Pot să jur şi fără Biblie”, iar un avocat i-a sugerat imediat: „Jură pe conştiinţă”. Imediat după aceste cuvinte, nişte tocuri care se precipitau pe podeaua holului instanţei au întrerupt liniştea, iar magistratul asistent a intrat val-vîrtej în sală, cu Biblia în mînă, şi i-a întins-o martorului.

Vasilica Enescu: „Melinescu nu a făcut presiuni pentru lucrarea Danei Năstase, doar pentru clasarea unei lucrări a lui Genică Boerică. Atunci m-a ameninţat că îmi dă o palmă dacă mai comentez!”

Procuroarea Enescu a menţionat în faţa instanţei că a făcut parte din plenul ONPCSB din aprilie 1999 pînă în decembrie 2000, din partea Parchetului General. Aceasta a explicat că fiecare bancă trimitea către Oficiu sesizări, dacă avea suspiciuni cu privire la o tranzacţie, sesizarea băncii era repartizată unui analist-expert din cadrul Oficiului, analist care, la rîndul său, era coordonat de cîte un membru al plenului Oficiului. Cu privire la sesizarea pe care Oficiul a primit-o pentru contul Tamarei Cernesov, Enescu a menţionat că banca a sesizat că în contul unei octogenare s-a depus în numerar suma de 600.000 de dolari, de către un anume Teşu Sorin. Oficiul a cerut şi a primit de la bancă toate actele care au însoţit depunerea în numerar, adică o copie după un contract de vînzare-cumpărare de bijuterii, papirusuri şi alte lucruri. Sesizarea băncii i-a fost repartizată analistei Elena Roscaniuc, coordonată chiar de către Enescu. Martora a explicat că era o procedură standard ca, dacă existau suspiciuni cu privire la provenienţa banilor, Oficiul să verifice la toate autorităţile de stat, adică la Administraţia Financiară şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, sursele de venit ale deponentului. În acest caz, conform martorei, s-a demonstrat că Teşu nu avea cum să justifice deţinerea unei sume atît de mari. Întrebată dacă numele Danei Năstase a apărut în sesizare, martorul a răspuns: „Nu în sesizare, dar o anume Daniela Năstase era împuternicită pe contul Tamarei Cernasov”. „Analistul a întocmit, pe baza tuturor actelor de la bancă şi pe baza verificărilor noastre, o notă, pe care mi-a adus-o la cunoştinţă şi pe care am supus-o de 2 ori, în anul 2000, dezbaterii plenului. Plenul putea să ia 3 decizii: să trimită sesizarea la Parchetul General, să o claseze sau să o trimită la analist pentru completări. Am luat decizia restituirii la analist, pentru completări, şi eu am votat la fel, asta pentru că, la acea dată, nu erau repere fixe şi nici indicii clare de spălare de bani, potrivit cu verificările din acel moment. Pentru a treia oară, expertul mi-a prezentat nota la sfîrşitul anului 2000, notă pe care urma să o supun dezbaterii plenului în anul 2001, la început, pentru că era vacanţa de sărbători şi nu se mai ţineau şedinţe. Am lăsat lucrarea în fişetul meu personal, cu sigiliu, aşa cum era regula. Nu am mai supus-o plenului, pentru că am fost revocată din funcţie, iar în 5 ianuarie 2001 i-am predat toate lucrările, pe proces-verbal, colegului meu din ONPCSB, Nicolae Marin, care era reprezentantul MAI în Oficiu”. Întrebată dacă s-au făcut presiuni pentru clasarea lucrării care o privea pe Dana Năstase, martora a răspuns: „Nu, pentru această lucrare nu s-a făcut nici o presiune, nu era un secret că exista această sesizare, toţi din Oficiu ştiam, fusese de 2 ori supusă plenului, nu era nici o surpriză. Vreau însă să menţionez că atmosfera în Oficiu era cam tensionată, din cauza domnului Melinescu, care atunci era simplu membru, pentru că acesta făcea constant presiuni asupra noastră, şi mai ales asupra domnului Şerban Marin, de la MAI, pe care îl ameninţa că, dacă nu votează cum vrea el, se duce la chestorul Sorescu, ca să îl înlăture din Oficiu. Şi cum deciziile în Oficiu se luau cu majoritate de voturi, adică 4 la 3, de multe ori Melinescu reuşea să facă aşa cum voia el”. În unul din cele mai tensionate momente din audiere, o melodie a început să răsune în toată sala. Avocaţii s-au uitat unii spre alţii, cu o singură întrebare în privire: „Care nu şi-a închis telefonul?”. Răspunsul a venit destul de repede: martora, care, fîstîcindu-se nevoie mare, s-a întors cu spatele la instanţă şi a început să îşi cotrobăie prin geantă, pentru a-şi închide telefonul. După ce instanţa tocmai trecuse cu vederea incidentul, în timp ce martora se pregătea să mai spună ceva, telefonul buclucaş a început să sune din nou. De această dată, martora, de-a dreptul emoţionată şi nervoasă, a luat telefonul şi i l-a pus în braţe unui avocat, spunîndu-i că nu ştie să îl dea pe silenţios. „Aţi rămas fără el”, a replicat, stîrnind zîmbetele tuturor, avocatul, în timp ce ieşea pe uşa sălii de judecată. Audierea a continuat pe un ton serios.

Întrebată dacă Melinescu a încercat să claseze sesizarea cu privire la Dana Năstase, martora a menţionat: „Nu. Singura sesizare pe care ştiu că a încercat să o claseze, cu ameninţări, a fost una privindu-l pe Genică Boerică (n.n. – denunţătorul lui Năstase în acest caz), care pînă la urmă a şi fost clasată. Domnul Melinescu m-a ameninţat atunci că dacă nu tac şi nu las lucrurile aşa, îmi dă şi o palmă. Nu avea argumente pentru clasare, era vorba doar despre faptul că putea să ţipe mai tare”. Chestionată cu privire la modul în care a plecat de la Oficiu, Enescu a precizat: „Mi-a fost întrerupt telefonul de serviciu şi mi-am imaginat că asta s-a întîmplat, iar în 1 sau 2 ianuarie m-a sunat Adrian Cucu (n.n. – şeful ONPCSB la acea dată) şi mi-a zis că am fost revocată. M-am dus la birou să predau lucrările şi tot ce mai aveam. Melinescu era foarte fericit că a cîştigat PDSR-ul alegerile şi a lăsat să se înţeleagă că va fi avansat. Zicea că îl caută pe un prieten de-al lui de la Guvern, Mihai Şerbănescu. Melinescu nu pomenea atunci de Năstase, dar eu ştiam că a mai fost în trecut prin Guvern”, a conchis Vasilica Enescu.

VOICHIŢA RĂŞCANU

(„Lumea Justiţiei”)

Share |

Articol vizualizat de 1070 ori

21 Sep 2011