Special
PĂCATELE TINEREŢILOR Texte legionare şi fasciste
Muzica Învierii
Cîntecul legionar, piatra de hotar. Lume veche, lume nouă... Cîntecul le-gionar înseamnă, pentru muzica românească, un început. El este acela care, cu vigoarea lui, zdrobeşte toate combinaţiile bolnave care au împestriţat producţiile muzicale din ultimul timp. Muzica de veac nou, muzica Învierii Româneşti, înseamnă realizarea visurilor din vremurile de băjenie... Armonia legionară va fi înclinarea definitivă a sufletului românesc... Contrapunctul şi fuga muzicii legionare vor însemna marşul de fier, aprins, al Biruinţei legionare. Compoziţia legionară - fulgerul Căpitanului.
REMUS ŢINCOCA
(„Falanga“,
28 octombrie 1940)
Un chip al Căpitanului
Să ne apropiem în rînduri puţine de această margine înaltă şi neajunsă a fiinţei româneşti (pînă azi aşa de neştiută): Căpitanul. Teologal, ivirea Căpitanului printre noi înseamnă, fără îndoială, cunoaşterea nemijlocită a fiinţei îngereşti, fulgerată manifestare a Arhanghelului. Prin el ne ridicăm la o mai limpede şi adîncă ştiinţă despre noi. Aşa ni se desluşesc statura şi înţelesul marii apariţii, în acest sfîrşit de Noiembre. Iată-l, prins în zeghia lui de piatră; pe fundul munţilor noştri daci, dar şi teutoni, deslegător de întrebări ale Istoriei, altfel tulburător decît în celalalt Noiembre, cînd ochiul ni se întorcea în plîns şi sînge, cînd glasul ni se gîtuia în laţuri nevăzute.
DAN BARBILIAN
(ION BARBU)
(„Falanga“, 2 decembrie 1940)
Soldatul german
Principiul care permanent îl conducea era principiul „Germaniei peste tot” (Deutschland über alles - nota red.). Zadarnic se vor zbate alţii să-l clatine din loc, în deşert vor încerca popoarele inferioare să-i defăimeze gloria. El rămîne înfipt în toate părţile, înfăşurat în steagul Germaniei, neclintit în toate pămînturiie - pentru că peste tot dăinuie astăzi Germania.
LAURENŢIU FULGA
(„Vremea nouă literară“, 30 ianuarie 1942)
Tulnic păduratic
Zurgălăi de sorcovă şi cruntă
Risipire albă-n promoroace
Curge vinul nopţii din bărdace
Codrii se îmbracă pentru nuntă.
Luminare multă cît o apă
Vine noaptea-n streşine şi plînge
Liniştile astea spun de sînge
N-au odihnă morţii, nici în groapă.
La mijloc adînc de mînăstire
Cu zăvor puternic şi cătană
Se coboară sfinţii din icoană
Peste-nfrigurări de dor subţire.
Viscolită negură-n rugină
Suna frunza trist, gîndul ne-a supt
Cine ştie cîinii cîţi au rupt...
Cine ştie cîţi n-or să mai vină.
Poate Feţi-Frumoşii-s pentru noi
Doar grămezi de ploaie şi baladă
Nu-i mai vor nici Domnii ca să-i vadă
Le-au umplut stăpînii gura cu noroi.
Se îndoaie cerul peste Ţară
Visul creşte-n limpede maramă
Pentru răsvrătirea noastră, mamă
Şi pentru dreptate ne omoară.
Să le spui acolo-n sat la toţi
Cei ce au rămas să suie către mit
Rugăciunea-n ceruri, c-am murit
Atîrnaţi în ştreanguri, nu pe roţi.
ION CARAION
(„Falanga“, 8 noiembrie 1940)
1940
Ce nimb e frunţii tale de-o potrivă
Germanie, suind cu spada ta?
Amiaza cărei Tebe ori Ninivă
Atîta gînd şi faptă arăta?
Iar cea mai pură creştere din toate
El, începutul, cel ce ne e tot;
Prea Sfîntul Căpitan, cuprinde toate
În strat adînc şi osămîntul got
Deci slavă, mîntuire, Führer, ţie!
Legiunea trage verdele-i covor
Să treci în mers de albă Alexandrie
La Darius şi Împăratul Por.
ION BARBU
(„Falanga“, 25 decembrie 1940)
Celui Nevăzut
Paşii Tăi semănaţi
Au rodit asfaltul sterp în oraşe,
Paşii Tăi semănaţi au rodit
Paşii Tăi de înger în verde cămaşe
N-au fost nicicînd, nicăieri
Îngropaţi paşii Tăi, paşii vii
Înverşunarea nici unei stihii
Pentru fulger n-ar şti temniceri.
Crucile verzi, crucile prea verzi
Au prins în lut rădăcini şi-au dat ramuri
Codri de cîntece verzi:
Ale mirilor Morţii epitalamuri
Păpădiţii, păpădiţii de stele-ţi presară
Sufletul celor ce-nvie cînd mor:
Tu creşti din sufletul lor
Cum cresc catedralele tainic, din seară.
ION FRUNZETTI
(„Falanga“, 18 noiembrie 1940;
biografii viitorului poate vor analiza drama acestui rafinat erudit, care a fost legionar evreu!)
Comenteaza acest articol
Comentariile utilizatorilor:
-23 Aug 2011 17:33:34
Deutschland uber alles nu inseamnă Germania peste tot ci Germania înainte de toate, adică patria, Germania, era socotita ca fiind cel mai important lucru al acelor oameni.Propagandişti idioţi şi iresponsabili ne-au spus că nemţii voiau să facă O Germanie pe tot Pămîntul. Au înţeles greşit expresia.Se vede şi din traducerea evident greşită "pentru că peste tot dăinuie astăzi Germania." Nu dăinuia atunci peste tot Germania şi acest lucru este categoric şi evident.Traducerea corectă este:" pt că pt noi cel mai important lucru este Germania".
Cine a fost acest Laurenţiu Fulga? Vreun propagandist?
Florin Croitoru





