La Mulţi Ani, România Mare! ,,Cel care a înviat din morţi a înviat şi Neamul Românesc”

Ziua de 1 Decembrie 1918 a căzut într-o duminică. În noaptea de dinainte ninsese, întreaga natură fiind învăluită într-un strat proaspăt de zăpadă. O frumoasă descriere a zilei o face scriitorul Emil Isac: ,,Se ivesc zorile. Ninge lin. Pe străzi defilează legiunea română, precedată de fanfara minerilor şi a ofiţerilor. Este o demonstraţie cum nu s-a mai văzut vreodată, pe care nici un om de cultură nu se poate reţine să nu o admire (). Niciodată n-am văzut o asemenea masă de ţărani. Este puterea ancestrală care defilează. Şi toată lumea cîntă Massele aşteaptă unduindu-se ca un val puternic de oameni. Cîteva momente şi începe Istoria.”.
Adunarea de la Alba-Iulia s-a desfăşurat conform programului dinainte stabilit de C.N.R.C., popularizat prin intermediul presei. În jurul orelor 7, o parte din participanţi asistă la un Te Deum oficiat de mai mulţi clerici. La biserica în care a slujit episcopul Aradului, Ioan Papp, acesta a spus în timpul slujbei: ,,Cel care a înviat din morţi a înviat şi Neamul Românesc”. Toţi cei prezenţi au intonat ,,Deşteaptă-te, române!”, atmosfera a fost una emoţionantă, iar lacrimile curgeau pe feţele tuturor.
La orele 10 îşi fac intrarea în Sala Consiliului membrii C.N.R.C. Jumătate de oră mai tîrziu a luat cuvîntul deputatul Ştefan Cicio-Pop, preşedintele C.N.R.C. După cuvîntarea lui Cicio-Pop a luat cuvîntul un alt arădean, dr. Ioan Suciu. Acesta prezintă mai întîi situaţia alegerii delegaţilor, enumeră apoi instituţiile, organizaţiile şi asociaţiile care au trimis deputaţi şi precizează că sînt 1.228 de delegaţi. Ioan Suciu propune să fie aleasă conducerea Marii Adunări Naţionale. Ca preşedinţi sînt propuşi Gheorghe Pop de Băseşti, episcopii Ioan Papp de la Arad şi Demetriu Radu de la Oradea; vicepreşedinţi Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Flueraş; notari Alexandru Fodor, Sever Miclea, Caius Brediceanu, Victor Deleu, Silviu Dragomir, Iosif Ciser, Ionel Pop şi Gheorghe Crişan. Adunarea aprobă în unanimitate propunerile făcute.
Preşedintele adunării, Gheorghe Pop de Băseşti, salută adunarea şi o declară deschisă şi constituită. I se dă cuvîntul lui Vaslie Goldiş. Discursul lui Goldiş a fost un moment atît de grandios, încît a rămas întipărit adînc în memoria tuturor celor care l-au audiat, constituind o pildă plină de învăţăminte pentru toate generaţiile viitoare. Magistralul discurs începe cu o prezentare a Istoriei Poporului Român: Mărită Adunare Naţională!... Bogată şi fericită la început, Dacia romană în curînd se face trecătoarea nesfîrşitelor seminţii care, orbite de strălucirea de departe a Romei de aur, se gonesc întrecîndu-se spre fermecătoarele oraşe ale împărăţiei. Lovită de putreziciunea unui neam care se opreşte cu cerbicie la un anumit fuştei pe scara civilizaţiunii şi năpădită în această slăbiciune de furnicarul noroadelor barbare, Roma sucombă. Creanga tăiată de puternica tulpină, colonii lui Traian, îşi adîncesc rădăcinile prin stînci şi văi şi roditoare ogoare ale împrejmuitoarelor cîmpii. Lipsiţi de scutul împărăţiei şi lăsaţi în grija propriilor puteri, aceşti orfani romantici acoperă trunchiul vechi tracic şi, infiltraţi de o pătură groasă a blînzilor şi visătorilor slavi, ei se făcură un singur neam, o singură limbă, o singură fire: Neamul Românesc. (...) Veacuri de-a rîndul, Poporul Românesc, adevăratul şi legitimul proprietar al pămîntului ce fusese odată Dacia romană, a fost socotit străin şi sclav pe pămîntul său strămoşesc”.
Urmează apoi o prezentare a motivelor pentru care Transilvania trebuie să se unească cu România, Patria Mamă: ,,Naţiunile trebuiesc liberate. Între aceste naţiuni se află şi Naţiunea Română din Ungaria, Banat şi Transilvania. Dreptul Naţiunii Române de a fi liberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc, acum, şi duşmanii noştri de veacuri. Dar, odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcii sale mame. Nimic mai firesc în lumea asta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: unirea ei cu Ţara Românească. Îmbucătăţirea Roporului Românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă, teritoriul dintre Nistru, Tisa şi Dunăre constituie cea mai ideală unitate economică, aproape autarhie. (...) Teritoriile locuite de români de la descălecarea lui Traian şi pînă astăzi au fost teritorii româneşti. Nu există putere de a suci logica pînă acolo ca invadările elementelor străine, dirijate pe aceste teritorii în chip artificial şi prin abuzul de putere al statului, cu scopul desfiinţării noastre naţionale, să poată clătina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. Aşa ceva ar fi sancţionarea crimei şi ar constitui o pălmuire a civilizaţiunii, care în principal nu admite substituirea dreptului prin brutalitate. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania ,dimpreună cu toate teritoriile locuite de dînşii trebuie să fie unite cu regatul român”.
După această expunere istorică, ,,în numele Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria, Banat şi Transilvania roagă Mărita Adunare Naţională să binevoiască a primi şi a enunţa ca ale sale următoarele hotărîri. () Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie - 1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu România”.
În cadrul discursului urmează prezentarea celor 9 puncte ale Hotărîrii de Unire, puncte care se refereau la: autonomia provizorie a teritoriilor unite cu România pînă la întrunirea Constituantei alese pe baza votului universal; principiile fundamentale ale alcătuirii noului stat să fie: deplina libertate naţională şi drepturi egale naţionalităţilor conlocuitoare, egală îndreptăţire şi deplină libertate pentru toate confesiunile, regim curat democratic în toate domeniile vieţii publice cu vot universal, egal, direct şi secret de la 21 de ani, libertatea presei, de asociere şi întrunire, reformă agrară radicală. Era prevăzut şi faptul că este necesar ca drepturile şi avantajele muncitorilor din ţară să fie aceleaşi cu ale muncitorilor din ţările din Apus. Congresul de Pace va trebui să realizeze comuniunea naţiunilor libere, în aşa fel încît să asigure deopotrivă dreptatea şi libertatea pentru toate naţiunile mari sau mici şi, în viitor, războiul să fie eliminat ca mijloc de reglementare a raporturilor internaţionale. Totodată, Adunarea adresează un salut fraţilor din Bucovina, scăpaţi de jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă. Sînt salutate şi celelalte naţiuni eliberate de opresiunea monarhiei dualiste: cehoslovacă, iugoslavă, poloneză şi ruteană. După prezentarea Hotărîrii Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, în finalul discursului său, Vasile Goldiş a spus: Închei, repetînd dorul nestins al celor 14 milioane de români: Trăiască România Mare!”.
Cuvîntarea lui Goldiş a stîrnit un val de aplauze, în special după ce politicianul a enunţat punctul 1, care anunţa unirea Transilvaniei cu România. Interesantă este şi mărturia unui participant la Unire, Dumitru Antal: ,,Cînd a terminat de citit Vasile Goldiş acest punct, a fost primit de întreaga sală cu unanime şi furtunoase aplauze. Toţi ne-am cutremurat de măreţia acestui moment, care a pecetluit pe veacuri noua soartă a neamului nostru. Şi astăzi mi se încălzeşte sufletul cînd mă gîndesc la acest moment, în care am ajuns la culmea entuziasmului. Bucuria şi fericirea erau aşa de mari, încît aveam senzaţia unei izbucniri a inimii, care parcă nu le mai putea cuprinde”.

CRISTIAN STOICA, Arad
Profesor de Istorie

Share |

Articol vizualizat de 1074 ori

26 Noi 2011