Iubita lui Alfred Nobel, prima femeie laureată a Premiului pentru Pace

Pe 27 noiembrie 1895, suedezul Alfred Nobel crea faimoasele premii care îi poartă numele şi care se decernează anual în ţara sa natală. Savantul (născut în anul 1833; printre cele mai remarcabile invenţii ale sale se numără dinamita) a decis ca, dupa moartea sa, fabuloasa avere pe care a reuşit să o strîngă să fie folosită, anual, pentru premierea oamenilor ce aduc contribuţii remarcabile în cîteva domenii: Chimie, Fizică, Economie (de care se ocupă Academia Regală de Ştiinţă din Suedia); Medicină (premiu acordat de Institutul Carolina din Stockholm) şi Literatură (de care se ocupă Academia Suedeză).
La moartea sa, Alfred Nobel lăsa o moştenire de 32 milioane de coroane, dar nu avea copii. Acest patrimoniu a fost plasat în acţiuni tată de familie”. Testamentul său, redactat în 1895, nu prevede nicio dispoziţie testamentară faţă de moştenitorii direcţi. Reluăm sub altă... formă: Nobel cere să fie creată o instituţie care să recompenseze în fiecare an persoane ce au adus importante servicii umanităţii, generînd o ameliorare sau un progres real în domeniul ştiintelor şi culturii în 5 discipline: Pace sau Diplomaţie, Literatură, Chimie, Medicină şi Fizică. Testamentul precizează că naţionalitatea celor nominalizaţi nu trebuie să aibă nicio influenţă asupra acordării premiului. Fundaţia Nobel s-a constituit pe 29 iunie 1900, controlează dacă se respectă regulile în desemnarea laureaţilor şi verifică derularea alegerii lor. Are şi un comitet propriu pentru fiecare din cele 5 domenii, care, numai după ce au făcut propuneri personalităţi eminente, stabileşte listele cu nominalizaţi. Acestea sînt trimise instanţelor care atribuie premiile.

Recompensă pentru prietenă
La vîrsta de 30 de ani, Nobel îşi brevetase prima invenţie. La 40, devenise milionar şi deţinător al unui imperiu industrial mondial. Îşi controla de unul singur afacerile, înfiinţînd companii, lansînd produse noi şi apărîndu-şi drepturile de inventator. S-a confruntat deseori cu explozii ale fabricilor, campanii publicitare negative şi parteneri de afaceri necinstiţi. Călătoriile şi munca asiduă îl surmenau şi îi ocupau tot timpul. La 43 de ani, Nobel ajunsese să se simtă bătrîn şi singur. O cunoaşte pe prima femeie importantă din viaţa lui, prin intermediul unui anunţ: Domn bogat, educat, în vîrstă, caută femeie matură, vorbitoare de limbi străine, pentru post de secretară şi menajeră”. Bertha Kinsky se dovedeşte a fi cea mai potrivită alegere. Deşi nu va sta mult în casa inventatorului, corespondenţa dintre cei doi va dura multe decenii. Întorcîndu-se în Austria, Bertha se căsătoreşte cu contele Arthur von Suttner şi devine o pacifistă recunoscută, autoare a celebrei cărţi Lay Down Yours Arms”. Fără îndoială că ideile ei pacifiste au influenţat decizia inventatorului ca unul dintre Premiile Nobel să fie acordat pentru promovarea Păcii. De altfel, Bertha von Suttner devine, în 1905, prima femeie căreia i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace.

Cîteva ciudăţenii
Primele Premii Nobel au fost acordate pe data de 10 decembrie 1901, la 5 ani de la moartea inventatorului lor, şi, de atunci, cu cîteva excepţii, au fost acordate constant. Există cîteva curiozităţi în istoria decernării premiilor Nobel. De exemplu, presa internaţională vorbeşte despre problemele de conştiinţă” pe care ar trebui să le aibă comitetul care decernează Premiul Nobel pentru Pace. Cîştigătorii se anunţă în fiecare an, dar este nevoie să treacă o jumătate de secol pentru ca aceste candidaturi să fie date publicităţii. Această regulă a făcut să se afle că Stalin a candidat la Premiul pentru Pace, iar Gandhi nu a primit niciodată această distincţie, deşi a fost nominalizat de 5 ori. În anul 1939, trofeul era primit de Adolf Hitler! Thomas Edison şi Nikola Tesla au fost menţionaţi ca potenţiali laureaţi în 1915, dar, din pricina animozităţilor dintre ei, nici unul nu a mai primit distincţia. O mică specificaţie”: Stalin şi Hitler au fost numiţi de către organizatori două mici erori comise din cauza statutului pe care cei doi îl aveau în perioada respectivă în Europa” Printre marii scriitori care nu au reuşit să cîştige Premiul Nobel niciodată se regăsesc foarte mulţi români: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. Cel mai aproape de cîştigarea unui Nobel a fost Lucian Blaga, dar din cauza faptului că regimul comunist nu i-a permis să se prezinte la festivităţi, premiul nu i-a mai fost niciodată acordat. Nu mai vorbim despre nedreptatea făcută profesorului român Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, în anul 1921, căruia nu i s-a acordat Premiul Nobel, acesta fiind atribuit farmacologilor canadieni F.G. Banting si C.H. Best. Aceştia, în realitate, preluaseră în mod dubios rezultatele lucrărilor savantului de la Bucureşti.
ROXANA ROSETI

de pe ziarul tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1016 ori

29 Noi 2011