Şi alte publicaţii ne dau dreptate Miţa Biciclista, cu coşul gol

În urmă cu cîţiva ani se clătina pe bicicletă prin Mamaia. Doar ministră a Turismului pe atunci, Elena Udrea dorea să dea bine în poză pentru a mai ocupa un minut ecranele televiziunilor şi un colţ de pagină de ziar cu imaginea ei de femeie superactivă. Se dădea jos din şaua calului, urca în şaua bicicletei, de unde i-am şi zis Miţa Biciclista.

Vedem acum o nouă ediţie a Miţei pe două roţi, care ghidonează un supraminister, în care turismul este doar un apendice.

Radioasă, mai cu exerciţiu la dat din picioare – deh, trec anii!, Udrea Biciclista a oferit iar o ştire. Televiziunile fuseseră anunţate şi-i aşteptau sosirea ca şi cînd descăleca Mesia.

Semn rău, premonitoriu pentru o persoană care crede în bobi, descîntece şi tarot: avea coşul gol aninat de coarnele velocipedului. E ca şi cînd ţi-ar ieşi unul în cale dimineaţa cu găleata goală sau ţi-ar traversa drumul pisica neagră. Asta a făcut Udrea din neglijenţă – ne-a dat o veste proastă: coşul zilnic va fi tot mai gol, prin vistierie suflă vîntul. Ce gînduri i-or fi trecut pe sub claia blondă în timp ce pedala cu ghinionul spre minister?

Miţa Biciclista a avut o săptămînă rea. Arcuş a fost debarcat de la Ministerul Muncii pentru că s-a apucat să fluiere prin biserica pedelistă. Băgat în funcţie cu forţa ei de influenţare la Cotroceni, Lăzăroiu a reuşit în 3 luni să-l convingă pînă şi pe Băsescu Traian că a fost o alegere proastă. Ca să-i fie umilinţa şi mai mare, Boc, de-al dracului, a pus-o în loc pe nesuferita de Suflina, care ştiţi şi dumneavoastră că de ce să fie ea preşedintă la femei şi eu nu. Că o fi ea mai femeie ca mine? Ce dacă e ingineră, şi eu am studii tot pe malul Dîmboviţei, mai la vale de Politehnică.

Ei drăcie, i-ar m-am enervat, aşa cum m-au enervat şi clănţăii care mă critică pentru banii publici daţi la Congresul plimbătorilor. Nu mai pot ei de 200.000 de euro, cît a fost paranghelia, cîteva vuitoane cu pantofi platformă acolo. Ce, România asta a ajuns în sapă de lemn, să nu-şi mai poată plăti lăudătorii cu un pat şi o ciorbă caldă?

A fost chiar săptămîna chioară, l-au dat în fapt ăştia cu wichilicşi pe Trăienel, drăguţu’ de el, că vrea război cu ruşii. Acum, pe bună dreptate are el o reţinere mare la muscali – nu i-a mai plăcut votca de cînd a dat-o pe whisky. Şi nu poţi, fratele meu, să le amesteci. L-am văzut demult pe un fotbalist din tinereţea mea zbuciumată cum dădea cu capul de crampoane după un cocteil d’ăsta ce-i zicea a treia cale. Nişte dobitoci, spuse în sinea ei Miţa, care revedea cu ochii minţii supărarea lui Trăienel pe analisto-comentatori. Ce-o fi vrut să zică şefu’, să-l pun pe Arcuş să-mi explice, tot nu mai are serviciu.

Greu şi cu bicicleta asta, tot împingi şi rămîne tot joi. Ieri, ce băşcălie la Guvern. Au venit şi ăştia noi, aia, că nu-i zic nici numele, şi fratele lui Şică Orban, chitaristul. Băiat finuţ, mîini de ginecolog. Da’ i-am dat repede peste nas, ca să ştie cine-i şefu’. Am cerut un miliard de euro, la plesneală, că tot n-are de unde. Să le punem  d’astea pe blocuri să transpire mitocanii la iarnă de căldură, cum le zice?

Anvelope, anvelope, na, că proastă sînt, am şi sub nas, că se învîrte roata şi-mi spunea şi tata cînd pleca în cursă. Să mă ţină anvelopa, că avea săracu’ nişte gume la autobuz, vai mama lor de comunişti. Mai e mult, soro?, întreabă Miţa pe sepepista din stînga, care păzea babordul. Atunci să mai gîndim, să alungăm necazu’ ăsta cu şenghenu’. Nesimţiţii de olandezi, bine le-a făcut Blejnar că-i caută de bulbi. Întîi mi-a sărit inima, am crezut că s-a luat de florărese! Ce-i nebun, se ia de ele, nu ştie parola, dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi… uite că am uitat. Drezine, benzine… Dacă n-am mai luat glutacid, nu mai ştiu, şi era mişto rima. Benzine sau benzema. Olandezi drogaţi, ne băgaţi bulbii voştri în pămînt şi nu ne băgaţi în Şenghen! V-a arătat Trăienel, drăguţu’ de el: dacă nu vă băgaţi vetoul în… (nu pot să zic, că sînt o doamnă, ce mama mă-sii) trecem la controlul laptelui. Pe finlandezi îi căutăm de Moş Crăciun, că acum vine sezonul. Rămînem cu Moş Gerilă, ca pe vremea cînd colindam la Buzău.

Mai e? Uite că dăm colţu’. Staţi puţin să mă aranjez, nu pot să apar în poză aşa zbîrlită. Să repet puţin: Dragi ziarişti, de ziua mersului fără maşină, am mers cu bicicleta. Să facem cu toţii cîte ceva, să-l dăm jos pe Oprescu. De la fiecare cîte puţin, fiecăruia şi mai puţin! Le-am zis-o. Să vezi ce o să mă descoasă diseară Badea. M-a blestemat, nemernicul de Mirciulică. Şi ăsta are gură rea. O să mă duc la control, la Noua Mama Omida. Cu tata omida a fost nasol. Vin vremuri grele pentru noi, fetiţo! Şi mi-au pus şi coşul ăsta gol în faţă. Idioţii de funcţionari publici, are dreptate Trăienel. Vă dăm afară. Ori noi, ori voi!

DAN CONSTANTIN

(Text reprodus din ziarul „Jurnalul Naţional“,

nr. din 23 septembrie 2011)

Share |

Articol vizualizat de 1497 ori

24 Sep 2011