Şi alte publicaţii ne dau dreptate Eu şi gagiga caloria. Sînt Cristi Borcea!

Adică ceva care se lăţeşte peste măsură. Ceva care depăşeşte graniţele ţării ăsteia. Un fel de malaxor pentru bani. Spectacolul e viaţa mea. Discreţia nu mă pasionează. Pentru mine, bucuria este totuna cu fericirea şi trebuie exprimată zgomotos. Sînt un tip pasional. Cînd ofer ceva vreau să ştie toată lumea. Bunul-gust se vinde la kil, nu-i aşa? La fel ca şi bunul-simţ. Atunci daţi-mi, vă rog, vreo douăj de kile din cel mai scump, de ăla care s-a folosit la nunta regală din Marea Britanie.

Cineva a exclamat, comentînd scandalul de duminică de la noi: „Uite România după 20 de ani de capitalism!”. Trist spectacol. Îmi pare rău pentru protagonişti, dar n-am reuşit să detectez nici urmă de veselie adevărată, de fericire netrucată ori măcar de bucurie spontană. Cu excepţia lui Gig Becali, bineînţeles, care pur şi simplu îţi explodează în faţă pe oriunde îl vezi. În rest, o coloană de indivizi striviţi de opulenţă, încătuşaţi de averi exorbitante, care nu-şi află rostul.

Un Cristi Borcea dă tîrcoale prin fiecare dintre noi. Să fim sinceri! Fie că e vorba şi numai despre teoria contrariilor: te poţi defini şi prin ceea ce nu eşti. Da’ dacă e s-o dăm mai pe bune, constatăm că fiecare dintre noi are parte de propriul spectacol, uneori prea grandios pentru personalitatea pe care o reprezintă, uneori mult prea scump pentru ceea ce îşi permite, alteori prea ostentativ ori exagerat de neconvenţional.

De exemplu, gigacaloria. Gagica mea. O înşel pe nevastă-mea cu caloria. Cheltuiesc cu ea o grămadă de bani. Cu care aş putea să-i cumpăr soţiei ceva. Ea, caloria, se umflă, se umflă, se lăţeşte peste măsură, se face giga, pretenţiile îi cresc în vreme ce eu mă fac tot mai mic şi mai umil, mai supus. Strîng cureaua din ce în ce mai tare, o privez pe soţia mea de tot mai multe lucruri pentru a-i satisface ei, gagicii cu care m-am pricopsit, poftele nesăţioase. Precum Cristi Borcea. Caloria asta mă face să mă simt posesorul unei averi fabuloase şi mă leagă cu odgoane groase de banii pe care altminteri, aş zice, mă rog, nu că-i dispreţuiesc, da’ pe care „nu dau prea mulţi bani”. Gagica asta, gigacaloria, mă obligă la un spectacol zgomotos. Deşi e o afacere strict casnică, ajunge s-o ştie toată lumea, să-i încurce şi pe alţii, devine o chestiune lipsită de bun-gust, un întreg circ, exact ca nunta lui Cristi Borcea. Sînt convins de faptul că patronul de la Dinamo are şi el momentele sale de angoasă, clipele sale de îndoială metafizică (fie că-şi dă seama, fie că nu-şi dă seama de asta.). Ştiu că se întristează. Cade pe gînduri. Trăieşte intens speranţe. Are dezamăgiri dureroase. Poate iubi dezinteresat.

DRAGOŞ MOLDOVAN

(Text reprodus din ziarul „Jurnalul Naţional”, nr. din 31 august 2011)

Share |

Articol vizualizat de 1507 ori

01 Sep 2011