Hai să (ne) rîdem cu Ardei Umplut...

Ne-a căzut în mînă un cărţoi cît o cărămidă: Prin dormitoarele Casei Albe”, de Ion Cristoiu. Şi ăsta e grafoman, ca şi Mircea Cărtărescu, Alex. Ştefănescu, Andrei Pleşu  adică notează şi publică tot ce i se întîmplă lui (la baie, la piaţă, la dracul să-l ia). Tipăritura e o culegere de articolaşe, risipite prin tot felul de publicaţii şi adunate cu furca. Sumarul ne arată cît de mult încearcă Piticul Utecilă să capteze atenţia cititorilor prin titluri şocante: Iisus dă cu microfonul de podele”; Scobitorile la români” (o fi despre avocata lui, schiloada Graţiela Bîrlă); Izmenele din Lyon”; Crăcănat pe Ecuator”; Elvis Presley de la pisoar”; Şahul vîră o monedă în burta Şeherezadei” etc.
Ăsta-i Ardei Umplut, inventatorul găinii care naşte pui vii! În lipsă de talent, el îşi suflă mucii-n sus şi ţipă: Ia uitaţi-vă ce dăştept sînt! Hă-hă-hă, v-am păcălit, v-a căzut în cap!”. Dar Monstrul din Găgeşti e lipsit nu numai de talent, ci şi de cea mai elementară cultură. Asta, deşi face paradă de travaliul pe care îl depune la Biblioteca Academiei, de unde iese tobă de carte  adică intră caltaboş şi iese tobă. Am deschis, la întîmplare, ghiveciul călugăresc” al fostului ţucălar al lui Nicu Ceauşescu, la pg. 193: Iulius Cezar, de vorbă cu John din Ohio”. E vorba de o chestie care i s-a întîmplat lui la Hollywood: un fel de spectacol, pe care piticul l-ar intitula Iulius Cezar învîrtindu-se ca prostu. Într-o altă piaţă, dă peste un Cezar viu, adică interpretat de un om, şi nu de o statuie”. Ce observă Cristoiu, cu spiritul lui perspicace, de român rupt în fund”? Aici, el tăifăsuieşte cu americanii”. Vine unul la el şi Cezar îl întreabă: De unde eşti?, se adresează marele împărat, familiar (o familiaritate made in USA), unui tînăr de pe margini (...)  Şi cum te cheamă?  John!  John!  se miră înpăratul (...) Împăratul îi prinde decoraţia pe piept. Şi în timp ce John din Ohio revine la loc, stacojiu de fericire, rînjind prosteşte, împăratul pune ochii pe un alt candidat la prestigioasa decoraţie” (pg. 193-195). Aşadar, în cîteva rînduri, de 4 ori împăratul. Toate bune şi frumoase, piticule peltic şi gîngav, dar Iulius Cezar nu a fost, niciodată, împărat! A fost general şi consul  dar nu împărat, pe vremea lui Roma fiind republică. Abia succesorul lui, Octavianus Augustus, e împărat. Pune mîna pe carte, găină zăpăcită ce eşti! Inclusiv pe gramatică, pentru că e inadmisibil să scrii: Capitoliul ne reaminteşte că englezii sînt poporul care l-au (sic!) dat lumii pe mare (?!) cunoscător al sufletului omenesc, William Shakespeare” (pg. 37). Şi nu te mai băga unde nu te pricepi: Nu există nici o echipă A.C. Roma, ci... A.S. Roma (pg. 46). Şi, în general, mai dă-te-n pisici!
ŞARPELE CU OCHELARI

text reprodus din ziarul tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1026 ori

05 Ian 2012