Epistolă scrisă cu cerneala ochilor MESAJ DE LA UN BĂTRÎN LEGIONAR DIN CANADA

Dragă domnule dr. Vadim,

Au trecut aproape 3 ani de cînd nu am mai primit revista „România Mare“. Care a fost motivul acestei situaţii? Îl bănuiesc, dar nu sînt sigur, aşa că mai bine trec peste acest subiect, ca să nu ofensez pe nimeni. Cu vreo 2 ani în urmă,  am vrut să aflu ce se întîmplă de la redacţia revistei „România Mare“, din Calea Victoriei. Am trecut pe acolo, dar am găsit o schimbare şi n-am putut sta de vorbă decît cu femeia de la intrare, căreia i-am explicat motivul vizitei mele şi, eventual, să-mi plătesc un abonament. Dînsa m-a trimis la o altă adresă, unde am ajuns cam tîrziu şi n-am putut face abonamentul dorit, a doua zi trebuia să-mi iau zborul înapoi spre casă.

Totuşi, aş dori să ştiu motivul pentru care mi s-a oprit revista pe care de vreo 3 ani o primeam în fiecare joi. Apoi, a început să vină mai rar, pînă cînd n-a mai venit deloc. Prin septembrie 2004, am trimis un camarad la redacţie, ca să-mi plătească abonamentul. Acolo, doamna, al cărei nume nu mi-1 mai amintesc, i-a spus prietenului: „Nu vrem să luăm bani de la dl. Guian, că este bătrîn şi «fost legionar»“, la care camaradul meu a început să rîdă, întrebînd-o pe doamnă: „Fost legionar? Şi acum ce credeţi că este?“.

Dragă domnule Vadim, acum, cînd am trecut de 80 de ani, nu mă mai pot considera tînăr, pentru că, fiind cel mai tînăr dintre camarazii mei, eu am rămas singurul în viaţă. De aceea, nu sînt rare întrebările pe care mi le pun în singurătatea mea: oare cine mă va îngropa şi pe mine? Cu toate miile de români care sînt în oraşul acesta, care au moştenit Cîmpul Românesc de la noi, această nouă generaţie de emigranţi, că nu le mai poţi spune exilaţi, n-a făcut absolut nimic pentru Cîmp. Monumentele pe care le-am făcut cu 30 de ani în urmă sînt acum mascate de desişuri, încît trebuie să dai crengile la o parte ca să le mai vezi. Eu n-am mai fost la Cîmp de mai bine de 2 ani, pentru că mă doare sufletul să văd halul în care a ajuns locul acela unde generaţia noastră a pus atîta muncă, cu atîta dragoste, ca să clădim ceva pentru viitoarele generaţii, pe care, pur şi simplu, le doare undeva de munca şi jertfa noastră. Mare a fost profeţia lui Corneliu Zelea Codreanu, cînd a spus: „Dacă trupele sovietice vor intra prin ţara noastră şi vor ieşi învingătoare, unde este mintea care să creadă că ele ne vor părăsi înainte de a ne bolşeviza şi pe noi?“. Şi ne-au bolşevizat; iar acum se continuă bolşevizarea prin această afurisită „Uniune“, care nu este altceva decît „faza a doua a bolşevismului de ieri“. Dacă bolşevicii de ieri îşi clădeau imperiul cu pistolul, bolşevicii de azi umblă cu duhul blîndeţii, mascaţi de perdeaua aşa-zisei democraţii...

Şi America? Ţara visurilor mele din copilărie, unde mă vedeam un „cowboy”? Mult mi-a trebuit ca să ajung şi să văd realitatea americană, cu toată lipsa de umanitate a politicienilor de la Washington, care sînt total la cheremul „poporului ales“. Toate răutăţile din lume sînt aruncate asupra poporului american, care, creştin fiind, prin „predicatorii lui“, este educat că Dumnezeu este de partea lui, fiindcă America este de partea Israelului!

Dragă domnule Vadim, acum, cu intrarea în Uniune şi în NATO – în realitatea de azi, Alianţa Nord-Atlantică se poate traduce mai degrabă în „North American Terorist Organization“, pentru că eu nu pot să văd ce caută europenii să lupte prin Oceanul Indian şi Pacific, cînd pericolul bolşevic a dispărut! Apoi, sînt dovezi grele că 11 septembrie, cu acel atac atît de misterios, nu a fost nici un atac terorist, ci un atac bine plănuit de CIA şi MOSSAD, iar cei care au aranjat dinamitarea celor două blocuri, după ce au fost arestaţi, în cel mai scurt timp au fost trimişi înapoi în Israel. Nu se poate nega un fapt: cele două blocuri s-au prăbuşit de la temelie. Cît despre victimele jidoveşti, nu se scoate nici un cuvînt. Sau „Centrul Comerţului Mondial“ nu mai era în mîna lor. Sau i-a informat cineva să nu se prezinte la serviciu în ziua aceea. Ceva foarte curios s-a întîmplat atunci, că dacă pui prea multe întrebări, poţi fi considerat antisemit!

Dragă domnule Vadim, nu vreau să vă plictisesc prea mult cu scrisoarea mea, dar trebuie să apelez la dumneavoastră să mă puneţi iarăşi în contact cu revista „România Mare“, ca să-mi păstrez cuvîntul dat mamei mele, că nu-mi voi uita limba. Da, ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la mămica, pe data de 20 iunie 1947, au fost: „Să nu-ţi uiţi limba, mamă!“; şi n-am uitat-o.

Cînd primeam „România Mare“, la care nu mi s-au acceptat banii pentru abonament, m-am simţit oarecum îndatorat şi, ştiind că sînteţi colecţionar de autografe, v-am trimis şi eu cîteva. Acum, autografe nu mai am şi cred că-mi voi putea plăti un abonament, cu toată „îngheţarea” pensiilor!

Eu nu trimit cărţi de credit la nimeni, dar prin Banca Money Order îmi voi plăti abonamentul în dolari americani. Daţi-mi, vă rog, o adresă unde pot trimite contravaloarea abonamentului şi adresa mea.

Cu toată sinceritatea.

VASILE GUIAN

Share |

Articol vizualizat de 1467 ori

30 Aug 2011