Enciclopedia „Tricolorul“ Vinul, în anul 4000 î.Chr., în Orientul Apropiat

Primele dovezi arheologice din Egiptul Antic ce atestă producerea vinului sînt datate abia din anul 2500 î.Chr., însă arheologii au descoperit că cea mai bună specie de struguri pentru vin, Vitis vinifera, era cultivată în Orientul Apropiat în jurul anului 4000 î.Chr. Într-o perioadă chiar mai timpurie, locuitorii de pe Valea Nilului începuseră să cultive specia sălbatică Vitis silvestris, ce creştea de la Nil pînă la Gibraltar, în zona îndepărtată a Mării Mediterane, fiind precursoarea speciei Vitis vinifera. Astfel, este posibil ca, pînă în jurul anului 4000 î.Chr., egiptenii şi, poate, sumerienii, să fi fost băutori experimentaţi, dacă nu chiar cunoscători de vinuri. Vinurile au devenit o sursă importantă de comerţ în Orientul Apropiat şi s-au răspîndit în cultura cretană şi cea greacă. Astfel, grecii şi-au format o puternică rută comercială în coloniile pe care le stăpîneau; ei plantau viţă de vie oriunde între Marea Neagră şi Spania. Tot grecii au fost cei ce au adus vinul pe mesele popoarelor occidentale, în mileniul precreştin, impulsionînd producţia de Vitis vinifera. Curînd, această specie a început să se răspîndească în zonele prin care vinul a ajuns legendar: zona sudică a Europei, în special în Italia şi Franţa. Aceste zone aveau climatul şi topografia ideale; după cum nota poetul roman Vergiliu, „Viţa de vie iubeşte dealurile întinse”. Romanii erau principalii responsabili pentru migraţia diferitelor recolte de vin. O dată cu extinderea Sfîntului Imperiu Roman s-a dezvoltat şi cultivarea viţei de vie, iar în Secolul al V-lea apăruseră aproape toate podgoriile legendare din timpurile modeme, printre acestea numărîndu-se: Bordeaux, Burgundia, Rin, Moselle şi Danube. În perioada hegemoniei europene a Bisericii Romano-Catolice, multe dintre podgoriile celebre se aflau în proprietatea Bisericii; vinul era folosit, fireşte, în timpul slujbelor. Acesta mai avea şi rolul de tonic, medicament şi dezinfectant. De-a lungul istoriei, vinul a fost produs în principal din specia Vitis vinifera, însă a devenit populară şi fermentarea altor specii de struguri, printre care se numără Vitis labrusa, o varietate de origine americană. De asemenea, s-au mai preparat prin fermentare o serie de băuturi din alte fructe, numite vin de piersici, vin de mure sau vin de banane. De fapt, în prezent există peste 5.000 de varietăţi de struguri, dintre care circa 200 sînt supuse fermentării pentru a se obţine vin. Majoritatea vinurilor au un conţinut de alcool ce variază între 10 şi 12 grade.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 1121 ori

17 Aug 2011