Enciclopedia „Tricolorul“ Televiziunea, în anul 1926, în Anglia

Televiziunea a fost o invenţie fezabilă cu aproape o jumătate de secol înainte de a deveni realitate, principiile sale fundamentale evoluînd diferenţiat în Germania, Anglia, Scoţia, Franţa, Rusia şi Statele Unite. Unul dintre motivele pentru care acest sistem revoluţionar de comunicare nu a fost creat mai devreme 1-a constituit slaba comunicare dintre numeroşii săi pionieri; un alt motiv 1-a reprezentat faptul că ideile depăşeau stadiul tehnologic existent la acea dată. Principiul fundamental pe baza căruia funcţionează toate formele moderne de televiziune - baleierea rapidă a ecranului, linie cu linie, pentru a se obţine o imagine - a fost formulat încă din anii 1880 de către W. E. Sawyer în Statele Unite şi de Maurice Leblanc în Franţa. Dispozitivul care putea realiza acest aspect - o roată mecanică ce fragmenta şi reconstituía o imagine - a fost construit în anul 1884 în Germania de un inventator în vîrstă de 24 de ani, Paul Nipkow.

Însă probabil cea mai importantă contribuţie adusă tehnicii televiziunii datează din 1908 şi-i aparţine inginerului electrician scoţian A. Campbell Swinton, a cărui metodă stă, în linii mari, la baza televiziunii moderne. El a propus folosirea a două tuburi catodice de baleiaj, deflectate în cîmp magnetic atît pentru cameră, cît şi la ecranul receptor. Ideile geniale ale lui Swinton, precum şi cele ale lui Sawyer, Leblanc şi Nipkow au fost aplicate de către alţii aproape 20 de ani mai tîrziu.

Între timp, cercetătorii din Anglia şi din Statele Unite îşi propuneau un obiectiv ceva mai puţin ambiţios. Lampa cu vapori de neon, creată în Statele Unite în anul 1917, a făcut posibilă proiectarea unor tonuri diferite de gri pe un tub receptor prin simpla alternare a curentului de alimentare a tubului. Aceasta se numea lumină modulată şi constituia exact descoperirea pe care o aşteptau John Logie Baird din Anglia şi Charles Francis Jenkins din Statele Unite. Aceştia, lucrînd independent, au reuşit fiecare, în anul 1923, să combine lumina modulată şi roata de baleiere a lui Nipkow pentru reconstruirea unei imagini prin baleiaj orizontal.

Britanicii i-au întrecut pe americani cu 2 ani. Pe data de 2 octombrie 1925, în mansarda casei sale, Baird a reuşit să transmită o imagine identificabilă a capului unei păpuşi uzate de ventriloc, pe nume Bill. El s-a precipitat afară din casă şi a intrat în biroul de la parter, convingîndu-1 pe un băiat ce lucra în acel birou să-1 însoţească în laboratorul de la mansardă. Băiatul speriat, aşezat sub reflectoare puternice, avea să fie prima imagine vie transmisă prin intermediul televiziunii. Baird a devenit faimos peste noapte. În anul 1927, a efectuat o transmisiune între Londra şi Glasgow, iar în 1928 de la Londra la New York.

În anul 1927, americanii au mărit claritatea imaginii de pe ecrane. În acel an, Jenkins a realizat prima transmisiune interurbană de televiziune din Statele Unite, nu prin intermediul undelor, ci prin cablu, conectînd biroul secretarului comerţului, Herbert Hoover, din Baltimore cu biroul din New York al preşedintelui companiei AT&T, Walter Gifford. Imaginea înceţoşată a apărut pe un ecran de 6 centimetri din biroul lui Gifford şi, întrucît nu exista o transmisiune sonoră, cei 2 au comunicat prin intermediul telefonului.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 1225 ori

23 Sep 2011