Tricolorul nr 139

din 25 Mai 2012


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Special

Cabbage Forte

Enciclopedia „Tricolorul“ Revistele, în anul 1663, în Germania


Revista, sub forma unei publicaţii cu mai multe pagini, a apărut iniţial în Vest, la scurt timp după inventarea tiparului. În vreme ce ziarele, în faza dezvoltării lor timpurii, erau destinate publicului general, revistele au fost concepute pentru a furniza informaţii specifice unor grupuri cu interese comune. În Europa, acestea au înregistrat o evoluţie rectilinie, trecînd de la mici broşuri la pamflete, la almanahuri, umplînd spaţiul lăsat liber dintre ziare şi cărţi. Prima revistă este considerată publicaţia germană din anul 1663, Erbauliche Monaths-Unterredungen („Discuţii Lunare Edificatoare”). Aceasta a fost fondată de Johann Rist, un poet şi teolog din Hamburg, şi reflecta în mare măsură vederile acestuia, apărînd lunar, cu mici excepţii, timp de 5 ani. I-au urmat curînd şi alte reviste, cu profil religios sau filozofic, printre care Journal des scavans, prima revistă franţuzească, apărută în anul 1665, şi Philosophical Transactions, editată de Royal Society din Londra în acelaşi an. Prima revistă italiană, în care se îmbinau filozofia, religia şi literatura, a fost Giornale de ‘letterati, apărută în 1668 sub patronajul eruditului cleric Francesco Nazzari. În prezent, aceste publicaţii ar putea fi caracterizate drept „jurnale”, termenul de „revistă” fiind atribuit unor publicaţii mai uşoare, de divertisment; acestea, la rîndul lor, au apărut, tot în Secolul al XVII-lea. Datorită faptului că inventarea tiparului a stimulat producţia de carte, era firesc ca revistele timpurii să comenteze lucrările recent apărute, indiferent de profilul lor. Editorii sfîrşitului de Secol XVII, detectînd o piaţă nouă şi potenţial profitabilă de promovare a cărţilor, au început să-şi facă cunoscute ultimele apariţii în reviste. (Făceau acest lucru în ziare de peste un secol.) În această perioadă începuseră să apară revistele de divertisment, care se vindeau foarte bine. Prima revistă din această categorie a fost publicaţia franceză Mercure Galant, apărută în 1672 şi fondată de scriitorul Donneau de Vise. Aceasta conţinea poezii, anecdote pitoreşti şi zvonuri referitoare la nobilii de la Curte - pe scurt, o formulă ce avea să fie copiată ulterior de un mare număr de reviste. Publicaţiile mai accesibile au atras un public feminin în continuă creştere, ceea ce i-a determinat pe editorii de pe întregul continent să includă, în aceste publicaţii, şi articole de interes pentru femei, cu scopul de a-şi spori tirajele. Primul care a luat această măsură, încununată de succes, a fost un jurist german, Christian Thomasius, care a publicat în anul 1688 o revistă de divertisment ce purta un titlu complicat: Idei distractive şi serioase, raţionale şi simple despre tot felul de cărţi şi subiecte agreabile şi folositoare. Revista putea astfel să conţină orice, şi aşa şi era, iar succesul de care s-a bucurat a dus la apariţia unui şir de publicaţii asemănătoare, care încercau să atragă un public feminin cît mai numeros, oferind ceea ce se credea că-şi doresc femeile: articole cu un pronunţat caracter moralizator, dar cu un conţinut scăzut de idei. Apoi, în anul 1693, după o serie de numere experimentale, un editor britanic a făcut un pas curajos, publicînd prima revistă pentru femei, creată special pentru „sexul frumos”. Ladies’ Mercury, căci aşa se numea, oferea sfaturi referitoare la bunele maniere, creşterea copiilor, sănătatea şi frumuseţea feminină, conţinînd în plus poezii frivole şi colportînd tot soiul de zvonuri. Curînd, au început să apară mai multe reviste săptămînale pentru femei, iar în secolul următor majoritatea acestui tip de reviste cuprindeau sfaturi despre modă, modele de broderii şi chiar partituri ale cîntecelor vremii. La Belle Assemblee s-a numărat printre primele periodice care le-au încurajat pe femei să-şi verse necazurile în scrisori către redacţie. Revista Prietenul Femeii era o publicaţie de propagandă pentru drepturile femeilor. Nefiind prea apreciată de bărbaţi, şi nici de prea multe femei, nu a avut o viaţă lungă.

CHARLES PANATI

 

Share |

Articol vizualizat de 974 ori

Afisari

31 Aug 2011

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.