Enciclopedia „Tricolorul“ Radioul, în anul 1906, în Statele Unite

În anul 1906, Lee De Forest, un inventator american în vîrstă de 33 de ani, a construit primul tub electronic amplificator cu vid, ce a fost cuplat aproape imediat cu invenţia lui Marconi pentru a se produce radioul. Se consideră că prima emisiune radio a fost transmisă de la un post experimental din Brant Rock, Massachusetts, construită de către un canadian, Reginald Aubrey Fessenden, emisia avînd loc în Ajunul Crăciunului din anul 1906. Pentru această ocazie festivă, Fessenden a alcătuit un mic program ce conţinea două piese muzicale scurte, urmate de recitarea unor poezii, apoi de o urare de sărbători din partea sa. Emisia a fost receptată şi foarte apreciată de către operatorii radio de pe vasele aflate pe o rază de cîteva sute de kilometri. În anul următor, De Forest a început să transmită în mod regulat programe radio de la sediul său din Manhattan. Programele din trecut semănau cu programele actuale animate de DJ, în sensul că De Forest transmitea numai muzică de pe plăci de fonograf (furnizate de Columbia Records). Avînd în vedere faptul că nu existau încă receptoare radio casnice, programele lui De Forest erau ascultate în exclusivitate de operatorii radio de pe vasele ancorate în Portul New York. În ciuda caracterului său novator, radioul nu s-a bucurat de un succes imediat, din cauza simplului fapt că doar cîţiva oameni - mai precis, pasionaţii de radiotelegrafie - puteau recepţiona programele. După ridicarea restricţiilor impuse frecvenţelor radio în timpul primului război mondial, a existat o proliferare a posturilor de radio pentru amatori, însă chiar şi acestea aveau o limită de emisie de cîţiva kilometri şi puteau fi ascultate doar de către posesorii unor receptoare adecvate. Astfel, în perioada de început, emisiile radio au reprezentat doar un hobby.

Primul om ce a intuit atracţia pe care o putea exercita radioul a fost David Samoff, un pionier al radioului din anii ’20. Sarnoff, care a devenit ulterior şeful Corporaţiei Americane de Radio şi al companiei afiliate, National Broadcasting Company (NBC), avusese această previziune încă din 1916, pe cînd era director la American Marconi Wireless Company, afirmînd că într-o zi va exista un receptor radio în fiecare locuinţă: „O cutie muzicală radio poate fi creată din tuburi de amplificare şi un difuzor, acestea putînd fi montate într-o carcasă”. Primele emisiuni radio zilnice, datînd din anul 1910, au fost difuzate de la Şcoala de Transmisiuni Radio „Charles Herrold” din San Jose, California, ce transmite şi în prezent, sub denumirea Radio KCBS, San Francisco. Acesta este cel mai vechi post de radio ce a emis fără întreruperi. Cu un an înainte, Marconi împărţise Premiul Nobel pentru fizică cu Karl Braun, care adusese modificări importante primelor transmiţătoare Marconi, mărindu-le considerabil raza de emisie. Primul post comercial modern de radio a fost KDKA din Pittsburgh, a cărui primă emisie a fost consacrată rezultatelor alegerilor prezidenţiale din cursa Harding - Cox, pe 2 noiembrie 1920; ulterior, s-a transmis muzică şi s-au prezentat ştirile zilei. Remarcînd succesul de care s-a bucurat postul KDKA, alţi operatori amatori au depus cereri pentru acordarea licenţei de emisie publică şi s-au alăturat noii afaceri. Spre sfîrşitul anului 1921, existau 8 posturi comerciale, ce ofereau comentarii ale ştirilor zilei şi muzică pe calea undelor americane. Spre mijlocul anilor ’30, aproape în fiecare casă din America exista cîte un aparat de radio.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 1301 ori

17 Sep 2011