Special
Enciclopedia „Tricolorul“ Publicitatea, în anul 1000 î.Chr., în Egipt
Primele forme de publicitate au fost reprezentate de strigătele negustorilor ce-şi lăudau marfa. În vreme ce străbăteau străzile oraşelor antice, ei enumerau calităţile oalelor, ţesăturilor, animalelor sau chiar ale sclavilor pe care-i aveau de vînzare; de cele mai multe ori, aceşti negustori nu ezitau să denigreze marfa concurenţei. Lipsa subtilităţilor şi a mesajelor subliminale din această formă de publicitate era compensată prin decibeli, ea întîlnindu-se şi în prezent în unele cazuri. Se pare că la originea publicităţii scrise se află un afiş pentru un infractor căutat, datînd de acum 3 milenii şi găsit în oraşul Teba din Egipt. Scris cu litere mari, posterul oferea recompensa de „o monedă întreagă de aur” pentru capturarea sclavului evadat, pe nume Shem. Istoria nu ne poate informa dacă Shem a fost prins sau dacă s-a achitat recompensa, însă afişele publicitare amplasate în pieţe publice şi pe temple au devenit un mijloc frecvent folosit pentru promovarea unei game largi de bunuri, iar în perioada Evului Mediu rivaliza cu metoda „zvonurilor”. Începuturile publicităţii moderne datează din jurul anului 1450, înregistrîndu-se în Europa, datorită folosirii pe scară largă a tiparului mobil şi a presei. Fluturaşii puteau fi tipăriţi într-un număr mare şi, fie că erau afişaţi la vedere în locuri publice, fie că se introduceau în pamflete, cărţi sau ziare - toate aceste metode au fost testate, pentru a se descoperi care dintre ele se dovedea mai eficientă. În mod deloc surprinzător, ziarele au avut cîştig de cauză. Ziarele timpurii au descoperit că-şi pot rotunji destul de frumos veniturile prin acceptarea publicităţii, printre produsele promovate în jurnalele britanice de la mijlocul Secolului al XVII-lea numărîndu-se cafeaua, ciocolata şi ceaiul. În preajma anului 1670, publicaţia „The London Gazette” a fost primul ziar care a consacrat o secţiune separată pentru promovarea diferitor produse, secţiune numită „suplimentul publicitar”, predecesoarea suplimentelor colorate ce îngroaşă ediţiile de duminică ale ziarelor moderne. Pentru a se controla afacerea înfloritoare reprezentată de publicitatea din ziare, au început să apară noi agenţii. Acestea se lăudau cu tehnicile lor infailibile de vînzare, prin combinarea unui text interesant şi uşor de reţinut cu o imagine (nu neapărat o ilustrare a produsului, ci doar fotografii şi desene menite să atragă privirea cititorului). Publicitatea s-a răspîndit în toate publicaţiile, adeseori ocupînd mai mult spaţiu decît ştirile. Spre mijlocul Secolului al XVIII-lea, publicitatea devenise atît de pregnantă în cadrul societăţii, încît Samuel Johnson scria în „Theldler”: „Anunţurile publicitare sînt acum atît de numeroase, încît sînt răsfoite în mod lipsit de interes, astfel că a devenit necesară atragerea atenţiei prin promisiuni exagerate şi printr-o elocvenţă uneori sublimă, iar alteori penibilă”.
CHARLES PANATI






