Enciclopedia „Tricolorul“ Presa, în anul 1450, în Germania

Germanul Johannes Gutenberg este considerat în general inventatorul presei de tipar, precum şi al îmbunătăţirilor ce au favorizat dezvoltarea tipografiei: matrici ajustabile şi compartimentate, precum şi folosirea plumbului pentru confecţionarea unor caractere rezistente, identice şi în serie mare. Însă, începînd cu finele Secolului al XV-lea, validitatea afirmaţiilor lui Gutenberg a fost marcată în mare măsură de scepticism. Dovezile în favoarea lui sînt în mare măsură circumstanţiale. Cele mai importante două lucrări ce i se atribuie, Biblia de 42 de rînduri din anul 1455 şi Calendarul Astronomic din 1447-1448, nu-i poartă, în mod evident, semnătura. Afirmaţia că el le-ar fi tipărit reprezintă doar o deducţie bazată pe conjunctura istorică. Gutenberg era un argintar, care în mod teoretic era capabil să inventeze ceea ce i s-a atribuit. Dar rolul său în parteneriatul stabilit la Mainz, în Germania, cu omul de afaceri Johann Fust şi cu ginerele acestuia, un caligraf pe nume Peter Schoeffer, pare să fi fost în principal de proiectant artistic; această afirmaţie se bazează pe interpretarea dată procesului pe care Fust şi Schoeffer l-au cîştigat împotriva lui Gutenberg în anul 1455. Ironia sorţii a făcut dovada ca cea mai convingătoare în favoarea lui Gutenberg să vină din partea fiului lui Schoeffer, Johann, nepotul lui Fust. Tînărul Schoeffer a prefaţat o lucrare literară publicată în 1505, în care îl lăuda pe cel ce fusese dat în judecată de către predecesorii săi, scriind că „admirabila artă a tipografiei a fost inventată de către ingeniosul Johannes Gutenberg la Mainz în 1450”. Însă, 4 ani mai tîrziu, Schoeffer avea să devină cel mai înverşunat detractor al lui Gutenberg, afirmînd că ideea presei de tipar a aparţinut în exclusivitate tatălui şi bunicului său. Se pare însă că afirmaţia iniţială a tînărului Schoeffer a avut un impact istoric mai puternic, fiind probabil şi mai corectă. Autorităţile consideră că dezminţirea lui ulterioară nu se putea baza pe prea multe dovezi suplimentare, avînd în vedere faptul că Johann Fust murise în anul 1466, iar Peter Schoeffer în 1502. În cazul în care nu va mai apărea nici o dovadă concludentă, într-un sens sau altul, inventarea tiparului va rămîne mărturia geniului creator al lui Johannes Gutenberg. Presa lui Gutenberg, ce se baza pe principiul teascului de struguri din acele timpuri, putea tipări pînă la 300 de pagini pe zi, o realizare semnificativă în vremea aceea, ce a permis producerea cărţilor mai rapid, mai ieftin şi mai corect decît pînă atunci, stimulînd astfel răspîndirea cunoaşterii şi marcînd o nouă etapă în dezvoltarea Renaşterii. Stereotipia, un proces de multiplicare a formelor obţinute dintr-un tipar stabilit, a apărut în Franţa în jurul anului 1790; litografia, un proces de reproducere a desenelor pe o piatră netedă şi de transferare ulterioară pe hîrtie, a fost inventată 6 ani mai tirziu. Presa metalică a apărut în Anglia în jurul anului 1795, iar de-a lungul timpului au existat în domeniu o serie de inovaţii şi de îmbunătăţiri aduse sistemului, atit în Europa, cît şi în Statele Unite, astfel că pe la începutul Secolului al XIX-lea, tipografii puteau tipări pînă la 300 de pagini pe oră, echivalentul producţiei zilnice din timpul lui Gutenberg.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 949 ori

29 Aug 2011