Enciclopedia „Tricolorul“ Şcolile, în anul 3000 î.Chr., în Sumer

Primele şcoli au fost o continuare firească a sistemului de scriere cuneiformă conceput de sumerieni în jurul anului 3500 î.Chr., iar primele manuale, descoperite în oraşul sumerian Erech, au constat din cîteva sute de tăbliţe dreptunghiulare de lut, multe dintre ele conţinînd liste de cuvinte ce trebuia studiate şi memorate. Deşi majoritatea tăbliţelor erau inscripţionate cu date financiare şi administrative, „foile de studiu” indică în mod clar faptul că, la scurt timp după inventarea scrisului, discipolii începuseră deja să gîndească în termenii unui sistem de învăţămînt formal, ba chiar a unuia destul de riguros. Pe la mijlocul Mileniului al III-lea, în Sumer existau mai multe şcoli pentru copii şi adolescenţi, iar fiecare elev învăţa în primul rînd cum să scrie cu pictograme. În oraşul sumerian Shuruppak au fost găsite multe tăbliţe de lut datînd din 2500 î.Chr., ce ar echivala în prezent cu caietele de notiţe ale unui elev. Acestea oscilau între mîzgălelile nefinisate ale începătorilor ce se chinuiau să înveţe să scrie cu ajutorul pictogramelor şi caligrafiile experte ale studenţilor avansaţi, ce compuneau eseuri şi poezii. Miile de tăbliţe care au fost traduse pînă în prezent ne oferă o imagine edificatoare asupra gradului de complexitate a sistemului şcolar sumerian. Şeful unei şcoli sumeriene era numit ummia („expert” sau „profesor”), deşi i se mai atribuia şi numele de „părinte al şcolii”, în vreme ce elevilor li se spunea „fiii şcolii”. Asistenţii lui ummia erau „fraţii cei mari”, ale căror îndatoriri constau în compunerea de texte pe care elevii trebuia să le copieze pe tăbliţe, în verificarea temelor acestora şi în ascultarea studiilor recitate de elevi din memorie. Şcolile timpurii aveau cîţiva „oameni însărcinaţi cu desenul”, care erau fie echivalentul profesorilor moderni de artă, fie, posibil, arhitecţi, şi cel puţin o persoană însărcinată cu disciplina, numită „omul cu biciul”, ce verifica prezenţa şi menţinea ordinea în clasă. Pedepsele erau administrate chiar şi pentru cele mai mici abateri de la regulamentul şcolii. Educaţia sumeriană implica o muncă asiduă. Studenţii trebuia să vină la cursuri în fiecare zi, de dimineaţa pînă seara, vacanţele fiind stabilite de către profesorul şcolii respective. Uneori, şcolile nici nu acordau vacanţe. Educaţia începea de obicei în copilărie şi continua pînă spre începutul maturităţii, materiile de predare fiind axate pe teme religioase, economice, administrative şi literare. Aceasta se încheia doar atunci cînd studentul era declarat un „om educat”. Femeile nu aveau voie să urmeze şcoala. Unul dintre cele mai interesante documente traduse pînă în prezent este un eseu referitor la viaţa zilnică a unui elev sumerian. Elevul, potrivit eseului, se teme de pedeapsa pe care o va primi în cazul în care întîrzie la şcoală, „ca nu cumva profesorul să-1 bată cu bastonul”, şi îşi roagă mama să se grăbească cu împachetarea mîncării. Aceasta îi pune în pachet „două chifle”, pe care urma să le mănînce pe drum; deşi aleargă, el întîrzie. „Am intrat, temător şi cu inima bătînd puternic, în faţa profesorului şi am făcut o plecăciune plină de respect”. În ciuda acestui gest, el este pedepsit de către „omul cu biciul”. În cursul aceleiaşi zile, el a mai fost pedepsit şi de alţi profesori, pentru că a vorbit în timpul cursului, pentru că a întrerupt expunerea şi pentru că s-a îndepărtat de zona şcolii. Atunci cînd un profesor îl sancţionează pentru calitatea slabă a caligrafiei, cel mai grav delict, el pune la cale un plan pe care dr. Samuel Kramer, o autoritate în materie de civilizaţie sumeriană, îl consideră drept primul caz de mituire a unui profesor. Părinţii băiatului l-au invitat pe profesor în casa lor, l-au răsfăţat cu cele mai bune mîncăruri şi vinuri, apoi „l-au îmbrăcat într-o haină nouă, i-au oferit un dar şi i-au pus un inel în deget”. Sensibil la aceste linguşiri, profesorul nu numai că i-a dat băiatului note de trecere, dar 1-a acoperit de laude: „Dintre fraţii tăi, tu o să fii cel mai bun, dintre prietenii tăi, tu o să fii şef; vei deveni cel mai bun elev... Te-ai descurcat excelent la şcoală şi ai ajuns un om învăţat”. Ceea ce era adevărat.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 963 ori

01 Sep 2011