Enciclopedia „Tricolorul“ Batoanele de ciocolată, în Secolul al XlX-lea, în Statele Unite

Dulciurile au apărut în Lumea Nouă o dată cu primii colonişti; o legendă povesteşte că indienii au fost convinşi de olandezi să le cedeze Insula Manhattan contra sumei de 24 dolari, a cîtorva brăţări şi a unei cantităţi de bomboane. Însă succesul răsunător de care se bucura piaţa de bomboane la începuturile sale - atît în Statele Unite, cît şi în restul lumii - a devenit insignifiant în comparaţie cu creşterea vertiginoasă a vînzărilor, provocată de apariţia batoanelor. Probabil că nici un alt produs alimentar nu a mai înregistrat un asemenea succes.

În anul 1894 a apărut primul baton Hershey, ideea unui cofetar din Lancaster, Pennsylvania, pe nume Milton Hershey. Obţinut din cele mai simple şi mai pure ingrediente - zahăr, praf de cacao, ciocolată şi lapte -, batonul Hershey, ce se vindea la preţul de cîţiva penny, a fost un succes răsunător. Doi ani mai tîrziu, Leonard Hirschfield, un cofetar în vîrstă de aproape 30 de ani, ce avea o fiică Tootsie, a produs primul baton învelit în hîrtie, denumit Ruloul Tootsie. Întrucît putea fi transportat în buzunar sau în geantă fără să le murdărească, s-a bucurat de o popularitate imensă, încurajînd competiţia.

Un cofetar ce a ridicat mănuşa aruncată a fost Peter Paul Halijian, din New Haven, Connecticut. În anul 1921, Peter Paul a produs un baton de ciocolată dulce-amăruie şi nucă de cocos la preţul de 5 cenţi, numit Mounds. În 1947, el a depăşit succesul înregistrat cu Mounds printr-un nou baton, Almond Joy. În această perioadă, producţia mondială de dulciuri era de cîteva mii de tone anual, o cantitate insuficientă în raport cu apetitul publicului pentru aceste produse. Vînzările de dulciuri au fost stimulate puternic de doi factori: baseball-ul şi cel de-al II-lea război mondial. În anii ’20, jucătorul de baseball Babe Ruth se bucura de o popularitate din ce în ce mai mare, astfel că batonul Baby Ruth, ce apăruse în anul 1921, deşi nu fusese numit astfel după celebrul sportiv, s-a vîndut foarte bine de-a lungul întregii decade. În ciuda părerii generale, Otto Schnering, creatorul batonului de ciocolată, alune, caramel şi cremă nu 1-a botezat astfel în cinstea lui Ruth, ci în onoarea fiicei preşedintelui american Grover Cleveland, Baby Ruth Cleveland. Doi ani mai tîrziu, Schnering a scos pe piaţă o altă invenţie delicioasă: batonul Butterfinger (în traducere „degetul de unt”).

Însă cel care a dominat piaţa batoanelor a fost Franklin Mars, cofetarul în vîrstă de 40 de ani din Minnesota. Prima sa creaţie a fost deliciosul baton Milky Way, ce încorpora ciocolată dulce cu lapte, sirop de porumb, zahăr, cacao, malţ, unt şi spumă de ouă. Vînzările batoanelor Milky Way au atins în numai 2 ani vînzări astronomice (la acea vreme) de 800.000 de dolari. Fără a se lăsa descurajat de milioanele de carii dentare pe care le favoriza consumul de ciocolată, Mars a produs în anul 1930 un al doilea baton, Snickers, al cărui succes probabil că i-a mărit considerabil conturile din bancă.

Doi ani mai tîrziu a apărut al treilea baton, 3 Musketeers, urmat în anul 1940 de o manevră publicitară ce a dovedit o mare ingeniozitate în materie de marketing. Mars Inc., compania deţinută de Franklin, a creat micuţa bomboană colorată ce „ţi se topeşte în gură, nu în mînă”, concepută anume pentru soldaţii ce se pregăteau de război, astfel încît, după cum pretindea compania, aceştia să primească un impuls de energie fără ca degetele cu care apăsau trăgaciul să le rămînă lipicioase. Era vorba, desigur, de celebrele M & M’s. Mania dulciurilor a continuat să se manifeste şi în următoarele două decenii, însă în jurul anilor ’70 gustul dulce al succesului a început să devină mai amar, publicul devenind conştient de pericolul cariilor, al problemelor de sănătate şi, nu în ultimul rînd, al obezităţii.

CHARLES PANATI

Share |

Articol vizualizat de 1009 ori

26 Aug 2011