De ce îi iubim pe politicieni?

Sau, mai bine zis, de ce trebuie să-i iubim? De unde pînă unde această afirmaţie pe care o lansez acum? Ce argumente am să cred că aşa este bine? Şi conform căror argumente este nociv să-i urîm pe politicieni? Sau să-i dispreţuim? M-am decis să răspund la aceste întrebări pentru că se apropie campania electorală. Iar societatea românească este din nou împărţită în trei. Cei care vor să aducă Opoziţia la putere, cei care vor să menţină PDL-ul la putere şi indiferenţii faţă de orice fel de putere. Acestora din urma mă adresez în mod special. Politica este o parte indispensabilă a vieţii naţiunilor. Fără a exagera prea mult, se poate spune că este greu de conceput ceva în afara unei decizii politice. Politica este cea care guvernează. Şi de modul în care sîntem guvernaţi depinde existenţa noastră. Mai bună sau mai puţin bună. Depinde siguranţa noastră. Sau nesiguranţa noastră. Depinde viitorul nostru şi al copiilor noştri. De multe ori, pînă şi trecutul este rescris, deformat sau recuperat tot sub incidenţa politicului.

Iar politica o fac oamenii politici. Cei pe care unii dintre noi îi dispreţuiesc. Pentru că - nu-i aşa? - una este morala şi alta este politica. Se spune că politica este imorală. Dar este fals. Chiar dacă politica nu este morală pură. În general, politica este atît de morală cît este naţiunea care îi naşte pe politicieni.

Dacă îi preţuim pe politicieni, dacă le acordăm importanţa cuvenită în societate, atunci sîntem atenţi la vorbele şi faptele lor. Şi le cîntărim vorbele prin greutatea faptelor. Şi invers. Procedînd astfel învăţăm să-i alegem şi să-i promovăm pe cei mai buni. Dacă cei mai buni cetăţeni au ajuns să conducă cetatea, atunci cetatea devine mai bună. În cetate se va trăi la standarde ridicate. Dar asta înseamnă că cetăţenii trebuie să fie adevăraţi cetăţeni. Cu alte cuvinte, ei trebuie să se comporte responsabil. Asta înseamnă, în primul rînd, să aibă tăria de a-l judeca pe fiecare politician în parte. De a decide că unul este mai bun şi altul este mai puţin bun. De a se pronunţa în mod public. De a vorbi deschis cu prietenii, cu familia, cu colegii despre politicieni şi despre politică. Şi, în final, de a se prezenta la vot şi de a alege conform propriei conştiinţe.

Extrem de important este ca cetăţenii să nu se lase momiţi de cîntecele de sirenă, care spun că toţi politicienii sînt o apă şi un pămînt. Că unii nu sînt mai buni decît alţii. Că indiferent cine vine la putere face aceleaşi măgării. Şi fură la fel de mult. Şi-l dispreţuieşte pe cetăţean în aceeaşi măsură. Şi, nelăsîndu-se păcăliţi de asemenea mesaje false, cetăţenii nu vor rămîne închişi în casele lor în ziua alegerilor. Se vor duce să voteze. Iar acolo unde vor vota, nu vor face alegerea în funcţie de plocoanele primite. Nu vor accepta mita electorală. Nu-şi vor vinde conştiinţa. Şi, numai astfel, fiecare român poate deveni responsabil pentru că, la Palatul Victoria sau la Cotroceni, vin un guvern slab şi un preşedinte rău sau, dimpotrivă, vin un guvern bun şi un preşedinte bun.

Au avut loc alegeri parlamentare în două judeţe. S-a furat pe rupte. De către PDL. În Maramureş, a fost încălcată flagrant legea. Este ilegal că a putut participa la alegeri un reprezentant al unui partid neparlamentar. Dar, cel mai grav, în cele două judeţe, este absenteismul. Mult prea mulţi români au preferat să stea acasă. Acesta este un comportament iresponsabil. Cei care stau acasă nu au dreptul să dea vina pe nimeni. Şi nici cei care votează în funcţie de pomenile electorale. Ca să decidă cu adevărat majoritatea şi ca să decidă bine, este obligatoriu să-i preţuim pe politicieni. Să le înţelegem misiunea şi să-i iubim.

S. R. STĂNESCU

Share |

Articol vizualizat de 941 ori

24 Aug 2011