Cum a fost sacrificată România îngheţată pe altarul intereselor politice

Ceva a fost putred la schimbarea Guvernului Boc, au remarcat-o aproape toţi comentatorii, în sensul unei precipitări fără precedent în Istoria post-decembristă: am avut cădere de Executiv şi instalarea celui nou în doar 5 zile. În plus, există informaţii că demisia lui Boc ar fi trebuit să se producă nu luni, ci miercuri, 8 februarie, după şedinţa ordinară de Guvern. De unde a venit această grabă neobişnuită? Răspunsul ar putea fi de-a dreptul terifiant, după cum veţi vedea în rîndurile care urmează.
Analizînd o serie de elemente concrete, concluzia care se desprinde este că autorităţile au ascuns acum 10 zile cu bună ştiinţă dezastrul care urma să vină peste ţară şi l-au minimalizat la maximum pe cel care se înregistra deja la acea oră, totul cu un singur scop: schimbarea cît mai lină” a Guvernului Boc.
Sute de mii de români au fost sacrificaţi, astfel, dintr-un foc, doar pentru ca partidul de guvernămînt să demareze în timp util campania de rebranding politic, ori să răspundă unor comenzi externe.Să o luăm metodic. Acum 10 zile, are loc un comandament de urgenţă la nivelul Guvernului în care se analizează situaţia vremii nefavorabile, iar ministrul de Interne scapă un porumbel de proporţii: Vom avea zăpezi ca în 1954”. Presa intră în alertă, ministrul dezminte, opinia publică îşi aminteşte că oricum e tolomacul s(t)atului şi concluzia e că a vorbit aiurea-n tramvai. Ba chiar apare suspiciunea că ar fi vorba de o diversiune şmecheră, ca să mai abată atenţia românilor de la protestele din Piaţa Universităţii. În zilele următoare se declanşează un fenomen media halucinant: pe de-o parte se anunţă, totuşi, din diverse surse, zăpezi abundente, ger şi viscol, pe de alta, se dau asigurări guvernamentale ori de la Agenţia Meteo că lucrurile nu sînt nici pe departe atît de grave, iar exagerările nu îşi au rostul. Apare o nouă suspiciune, aceea că informaţiile sînt aruncate pe piaţă în beneficiul marilor comercianţi, pentru că românii se bulucesc să facă provizii şi golesc rafturile. În paralel, ANM anunţă doar cod galben sau, cel mult, portocaliu, în traducere vor fi probleme, dar nu extrem de grave”.
Cînd se declară, legal, cod roşu? Atunci cînd: a) sînt aşteptate căderi importante de zăpadă sau depuneri masive de polei, ce pot afecta grav activităţile umane şi viaţa economică; b) circulaţia riscă să devină rapid impracticabilă în întreaga reţea (rutieră, feroviară şi maritimă); c) distrugeri importante pot afecta reţelele de electricitate şi de telefonie, timp de mai multe zile; d) există posibilitatea producerii de perturbări foarte grave ale transportului aerian şi feroviar. La finele săptămînii trecute, începe dezastrul. Căderile de zăpadă vin peste ţară, viscolul ridică troiene de metri înălţime, gerul ucide, România paralizează. Trenurile rămîn în cîmp zeci de ore, aproape 200 de localităţi sînt blocate, zeci de mii de români rămîn izolaţi, fără mîncare, fără drumuri de acces, fără apă, fără curent, fără posibilitatea de a încărca măcar telefoanele mobile. În cîteva zile, în România se înregistrează un sfert din totalul morţilor din întreaga Europă pe altarul gerului. Un sfert din judeţele ţării sînt grav calamitate, iar în jumătate dintre acestea peisajul e de-a dreptul apocaliptic: zăpada trece de acoperişuri, aproape 200 de Drumuri Naţionale abia mai pot fi identificate sub nămeţi, iar la marginea unor localităţi morţii sînt puşi în sicrie şi aliniaţi frumos, pentru că nu există posibilitatea înmormîntării. Finalmente, Opoziţia cere declararea stării de urgenţă şi îşi anunţă disponibilitatea de a sprijini în Parlament această măsură. Incredibil, dar nu se declară nici măcar acum cod roşu, deşi normele mai sus citate sugerează că ar trebui să avem deja un cod negru, dacă ar exista.
Cîteva întrebări se impun. De ce în toate statele din jurul României şi nu numai, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Polonia, Cehia, Italia etc., s-a declarat cod roşu, iar în România nu? De ce nu s-a declarat stare de urgenţă, care ar fi permis intervenţia Armatei şi luarea unor măsuri excepţionale pentru salvarea românilor calamitaţi? De ce Emil Boc a demisionat pe 1 februarie, şi nu pe 3, cum era programat iniţial? Răspunsul e unul singur: pentru că schimbarea Guvernului Boc ar fi fost amînată cu cel puţin cîteva săptămîni. Preşedinţia, Guvernul ştiau din timp că se apropie dezastrul climateric, dar au decis punerea batistei pe ţambal, pentru că declararea codului roşu, respectiv a stării de urgenţă, ar fi blocat pe termen nedefinit schimbarea de guvern. O lună, ba poate chiar 2-3 luni, pentru că sfîrşitul iernii va aduce în mod cert debutul inundaţiilor, altă situaţie dezastruoasă. Coordonarea activităţilor ar fi revenit Comisiei Guvernamentale de Apărare împotriva Dezastrelor, condusă de premier şi în care se regăsesc miniştrii Apărării, Internelor, Transporturilor etc., conform prevederilor Ordonanţei 1/1999 privind declararea stării de urgenţă. Pe toată durata funcţionării Comisiei, e de la sine înţeles că Guvernul nu ar fi putut fi schimbat.
Traian Igaş nu a spus o prostie, ci a scăpat un mare adevăr, pentru că zăpezile căzute se apropie, cu adevărat, de nivelul dramatic din 1954. În paralel, demisia lui Boc a fost devansată cu două zile, pentru că altfel validarea noului Guvern ar fi fost împinsă spre săptămîna care urmează, cînd dezastrul va lua amploare, după cum anunţă meteorologii. Iar parlamentarii Puterii nu ar mai fi putut fi aduşi la vot cu chartere, ci cu tancuri. Şi Agenţia Meteo, subordonată Guvernului, ştia exact ce culoare ar fi trebuit să aibă codul, dar a preferat să mintă milioane de români în faţă. În acest moment, pe micile ecrane se perindă, jenant, o armată de specialişti ai ANM care se justifică prin argumente aiuritoare. Nu e chiar ca în 1954, atunci zăpada a atins peste 100 cm, iar acum s-a atins această cotă doar prin troienire”.
Priviţi în ochi, dragi specialişti, rudele celor morţi de ger şi explicaţi-le, savant, diferenţa între cădere” şi troienire”. De parcă 1954 ar fi un reper absolut, un soi de linie roşie în termometru sau barometru: nu e atinsă, nu declanşăm alarma. Traian Băsescu a avut nevoie să se pună batista pe ţambal pentru a nu-şi vedea blocat planul stabilit încă din decembrie  propria declaraţie  privind schimbarea de Guvern.
În numele acestei decizii politice, menită să ducă la relansarea PDL în perspectiva campaniei pentru locale, care începe în mai, guvernanţii au refuzat să ia măsurile de urgenţă care se impuneau, să instituie comandamentele potrivite şamd. Încă o dată, politica s-a dovedit mai importantă decît oamenii.
BOGDAN TIBERIU IACOB

sursa: Ziarul Tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 617 ori

16 Feb 2012