Călcîiul lui Ahile NU EXISTĂ SCUZE!

De avantajele şi necesitatea mişcării fizice în viaţa omului modern se convinge, pe zi ce trece, tot mai multă lume. Dar de la convingere şi pînă la faptă este încă o cale lungă, pe care nu toată lumea poate să-l parcurgă. Cei care rămîn pe drum sînt mai ales cei care se plîng că nu au timp liber, pe care să-l consacre îngrijirii şi fortificării organismului. De cele mai multe ori, justificarea lor nu este conformă cu realitatea, deoarece, cu puţină bunăvoinţă, se pot găsi minutele necesare pentru mişcare. Dar aceasta depinde, în primul rînd, de dorinţa sinceră de a găsi acest timp sau de renunţarea la clipele de comoditate aducătoare de sedentarism şi obezitate. Dar să fim drepţi şi să recunoaştem că se pot găsi şi persoane care, oricîte bune intenţii ar avea, nu pot dispune de acest timp. Pentru ele în mod special scriem aceste rînduri, dar şi pentru cei care caută tot felul de motive pentru a ocoli această obligaţie elementară pentru corpul şi sănătatea lor. Nu există scuze! Motive de mişcare se pot găsi cu duiumul. De exemplu, drumul zilnic la serviciu, care poate fi făcut îhntr-un ritm mai alert sau, de ce nu, chiar în alergare, în funcţie de distanţă. Dacă distanţa pînă la serviciu depăşeşte cîţiva kilometri, ea poate fi parcursă o parte cu un mijloc de locomoţie şi o parte pe jos. Mai mult, dacă nu aveţi posibilitatea aceasta, folosiţi un program de exerciţii de respiraţie. Acestea trebuie efectuate cu inspiraţii profunde dar, notaţi bine, numai dacă aveţi un mediu cu aer curat. Sau puteţi face, în cadrul acestor exerciţii de respiraţie, şi unele de apnee (ţinerea respiraţiei cîteva secunde). Un alt motiv de mişcare este urcatul scărilor. În ultimul timp, în America, dar şi pe alte continente, această acţiune a devenit un sport nou – tower running –, în care se organizează concursuri numeroase. În Europa, luna aceasta s-a organizat la Ulm, în Germania, un concurs pe treptele celui mai înalt turn de biserică din lume. Turnul are 728 de trepte, dar concursul s-a desfăşurat doar pînă la treapta 514, deoarece, mai departe scările îngustîndu-se, nu permiteau circulaţia în ambele sensuri. La acest concurs a participat şi o româncă, Maria Hammer, cercetătoare la Universitatea din Ulm, care s-a clasat pe locul 2 la femei şi pe 4 în clasamentul general. A urcat cele 512 trepte în 5 minute şi 12 secunde, ceea ce înseamnă în medie  100 de trepte într-un minut. Ce ziceţi? Încercaţi şi dumneavoastră (dacă sînteţi sănătos!) doar cîteva etaje într-un bloc, ca să vedeţi cum este. Mare atenţie! Efortul depus pentru urcarea scărilor este unul foarte intens, care solicită inima în cel mai înalt grad. Iar a urca în viteză 100 trepte poate fi echivalat cu o cursă, în viteză maximă, de 400 m. Pulsul poate creşte pînă la cca. 200 de bătăi pe minut, cum se poate ajunge doar la o cursă de 800 m. Celelalte feluri de efort, oricît ar fi ele de intense, nu depăşesc asemenea pulsuri. Dar - atenţie! - dacă puteţi folosi urcatul scărilor ca pe un mijloc de mişcare, trebuie să fiţi sigur că nu suferiţi de vreo afecţiune cardiacă, sau de altele, în care efortul intens este interzis. De asemenea, este necesară o uşoară încălzire, care se poate face eventual cu un mers mai rapid înainte de a ajunge la scări, sau cu o urcare a primelor zeci de scări într-un tempo foarte lent. Prudenţă mare trebuie mai ales la vîrstnici, care au inima mai slabă. Din păcate, cunosc cazuri de oameni trecuţi de 70 de ani care, după ce au urcat 10 etaje pe scări, au ajuns sus şi s-au aşezat într-un fotoliu din care nu s-au mai ridicat...

SILVIU DUMITRESCU

Share |

Articol vizualizat de 754 ori

26 Aug 2011