ARHIVA „TRICOLORUL” Epistola unui geniu - scrisoarea lui Dostoievski către pictoriţa Ecaterina Fedorovna Junge -

Viaţa socială se desfăşoară în cerc. Numai cei afectaţi de o anumită boală se înţeleg unii pe alţii. Datorită naturii suferinţei lor, ei alcătuiesc un cerc şi se sprijină reciproc; alunecă înăuntrul cercului lor, de-a lungul circumferinţei, şi-şi dau unul altuia întîietate sau se împing uşor, la înghesuială. Fiecare i se adresează celuilalt, sperînd într-o reacţie care să aibă legătură cu el însuşi, ori savurînd de-a dreptul această reacţie, lucru pe care-1 face cu pasiune. Fiecare deţine doar experienţa pe care i-o permite boala sa; totuşi, aceşti companioni pot fi auziţi cum îşi împărtăşesc între ei experienţele lor nemaipomenit de variate. „Aşa eşti tu”, îi spune unul celuilalt. „În loc să te plîngi, mulţumeşte-I lui Dumnezeu că eşti cum eşti, căci dacă n-ai fi aşa, ai da peste un necaz sau altul sau peste cine ştie ce ruşine”. Dar de unde ştie aşa ceva omul ăsta? După cum o dovedesc vorbele lui, el aparţine totuşi aceluiaşi cerc ca şi cel căruia i se adresează, şi are tot atîta nevoie de consolare. În cadrul aceluiaşi cerc se ştie însă întotdeauna acelaşi lucru. Nu există urmă de idee prin care cel ce consolează să-i fie superior celui consolat. De aceea, discuţiile lor nu reprezintă decît reuniri ale fanteziei creatoare, revărsări ale dorinţelor de la unul la celălalt. Cîteodată, unul se uită în pămînt şi celălalt după o pasăre, iar relaţia lor se desfăşoară în condiţiile unor asemenea diferenţieri. Altădată, credinţele lor se pun de acord, şi atunci amîndoi, unul lîngă altul, privesc spre înaltul cerului infinit. Dar îşi dau seama de situaţia în care se află numai atunci cînd îşi pleacă împreună capetele şi asupra lor se abate ciocanul comun.

Share |

Articol vizualizat de 713 ori

29 Aug 2011