De asemenea, acesta a explicat de ce nu se impunea declararea stării de urgenţă, în condiţiile în care, în istoria recentă a României, doar la cutremurul din 1977 a fost instaurată o astfel de situaţie. Acesta a dat şi un exemplu recent: inundaţiile din 2010, an în care peste 500 de localităţi au fost afectate în 37 de judeţe şi, totuşi, nu s-a luat această măsură.

EVZ: Ce impune starea de alertă şi ce trebuie să facă autorităţile în acest caz?
Marcel Lucaciu: Starea de alertă înseamnă punerea imediată în practică a unui plan de avertizare şi prevenire a populaţiei, planuri stabilite, gândite, nu făcute, atunci, pe genunchi. Pe baza acestui plan, fiecare primar trebuie să evalueze riscurile în caz de inundaţii, în cazul în care trece o şosea prin comuna lui şi la ce se expune. Poate avea loc acolo un accident chimic sau alunecări de teren. Ori, poate, sunt predispuşi la cutremure. Apoi, în funcţie de aceste lucruri, să inventarieze câţi oameni sunt predispuşi riscului. Se face o analiză a gradului de expunere a cetăţeanului la pericolul respectiv.

Pe urmă, urmează drămuirea resurselor. Ce resurse am, de ce mai am nevoie, cât ai, cât nu ai ce trebuie să mai iei şi dacă trebuie să mai iei, cu ce iei. Fiecare comunitate trebuie să aibă prevăzută o sumă de circa zece la sută din buget care să poată fi folosită şi în situaţie de urgenţă.

De ce există confuzii? Ce înseamnă, concret, starea de urgenţă?
Starea de alertă avea o forţă înainte, prin fosta Ordonanţă de Urgenţă 21, care nu mai e în vigoare. Atunci, puteai închide birturile, erau interzise adunările şi le impunea oamenilor să treacă la treabă. Acum, în noua variantă, stabilită prin Legea 15/2005, prin stare de alertă se înţelege luarea oricăror măsuri necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră. Ori, e destul de evaziv explicat acest lucru şi lasă loc de interpretări de genul disputelor apărute recent.

Starea de urgenţă este, în schimb, o stare excepţională în care se iau măsuri cu caracter excepţional. Se impune prin decret prezidenţial şi în maxim cinci zile trebuie aprobată de Parlament. Această stare are două înţelesuri. Una face referire la punerea în pericol a democraţiei şi a ordinii de drept, a ordinii şi siguranţei publice. Cea de a doua se referă la iminenţa producerii unor catastrofe care pot pune în pericol siguranţa populaţiei şi care pot afecta situaţia economică şi socială. Această presupune gestionarea situaţiei de către ministrul Administraţiei şi Internelor.

Când a mai fost stare de urgenţă în România şi dacă se impunea acum?
A fost declarată în 1977, la cutremur. Dar să ne gândim că am avut o situaţie mai gravă ca acum, în 2010, şi nu s-a declarat starea de urgenţă. Atunci, 18.000 de oameni au fost evacuaţi, au fost afectate 37 de judeţe şi au fost inundate 530 de localităţi. Putem să comparăm acea situaţie cu cea de acum când avem două judeţe afectate serios şi de la 20 până la maxim 60 de localităţi afectate? E drept, sunt circa 60.000 de oameni, dar care este riscul iminent la adresa vieţii lor? Căldură este, curent electric este în marea majoritate a localităţilor. Au fost lipsite de energie electrică unele localităţi câteva zile, maxim o săptămână. De exemplu, acum, în Giurgiu, după al doilea val de ninsori 12 localităţi au rămas fără energie. Electrica ne-a comunicat că durează 2-3 zile remedierea. Aşa că am dus acolo grupuri electrogene să fie asigurate măcar primăria, farmacia şi şcoala. Cred că nu putem compara această situaţie cu inundaţiile. În 1975, de exemplu, jumătate de Românie a fost sub ape şi tot nu s-a decretat stare de urgenţă.

Cum ar trebui gestionată o astfel de situaţie? Se putea face mai mult?
Trebuie păstrat calmul. Problema asta a stării de alertă, a stării de urgenţă să nu fie mutată în domeniul politic şi păstrată în domeniul celor care pot să chibzuie cu minte limpede. Cred că vocile lor trebuie ascultate. Sincer, se putea face mai mult dar asta presupunea să funcţioneze schimbul de informaţii. Să vă explic de ce. Sistemul de Urgenţă este structurat pe trei nivele: naţional, judeţean şi local. E aiurea să se spună că primul care trebuia să reacţioneze este Sistemul Naţional sau cel judeţean. Dezastrele se întâmplă local şi se manageriază acolo. Comunitatea se confruntă cu situaţia, ei trebuie să reacţioneze primii.

În Uniunea Europeană sistemul spune că, dacă o comunitate se descurcă, o laşi în pace. De aceea vrem să descentralizăm, să dăm tot mai mult la comunitate pentru că comunitatea este responsabilă pentru viaţa ei. E pe bază de cerere şi ofertă. Au râs mulţi de mine şi chiar m-au ironizat pentru chestia asta. Nu ai situaţie de urgenţă decât dacă acea comunitate nu se descurcă cu ce are la îndemână. Se plâng la judeţ. Nu mai au aia, nu mai ailaltă. Atunci vine judeţul şi începe să dea lui ăla, lui ăla, vine în sprijin.

Ce nu a funcţionat?
Chestiile astea s-au întâmplat cam simultan. Nivelul local cu cel judeţean au început să funcţioneze deodată. Schimbul de informaţii nu a fost unul foarte fericit şi n-am ştiut că avem atâtea case înzăpezite, că sunt atâţia bătrâni. Multe le-am presupus şi am hotărât să trimitem forţe în teritoriu să vedem: e reală situaţia, e aşa sau nu e aşa? A fost unul dintre lucrurile care au îngreunat tot acest proces de analiză şi de decizie. Un alt aspect important este că, oricât de rău ar fi jos, întotdeauna trebuie să fie o strategie naţională. În condiţiile actuale, strategia naţională a ţinut cont de necesitatea funcţionării economice. Dacă ne-am fi ocupat în primul rând de drumurile comunale sau judeţene, neglijând drumurile naţionale, artere pe care circulă tot pentru funcţionarea economiei, ce am fi făcut? Am fi blocat România din punct de vedere economic. Şi atunci prioritatea zero a fost să dăm drumul la trenuri, la TIR-uri să circule şi, după aceea, mijloacele de deszăpezire să vină în sprijinul comunităţilor.

Cât a contat vrajba politică în acest context?
În Vrancea şi Buzău a fost mai grav dar acolo chestiunea politică a amplificat traba. O chestiune importantă este modificarea cadrului legislativ care este în curs. Ambiguitatea asta, stare de urgenţă, stare de alertă trebuie terminată. Sunt necesare stabilirea unor praguri. De exemplu să se spună că se declară stare de alertă când sunt 20 de familii în pericol, de exemplu. Să nu ne mai certăm că declarăm sau nu declarăm starea. Starea de alertă n-ar trebui să fie un fel de "Bau-bau" în viitor, doar o chestiune normală. La americani nimic nu se mişcă până nu se declară.

Ce lecţie avem de învăţat? Ce măsuri trebuie luate?
La nivelul de jos, au nevoie şi de bugete, nu numai de legi. Au nevoie de lopeţi, de mijloace de deszăpezire. Avem o lege a voluntariatului la care suntem descoperiţi. Când mergem în controale ni se pun hârtiile pe masă: da, avem, cu aprobarea Consiliului Local care consfinţeşte că există 200 de voluntari. Când dai adunarea, nu vine nimeni. Acest lucru se întâmplă pentru că, pe de o parte, omul nu este motivat. Pe de altă parte nu este acoperit legal. Nu poţi să fii voluntar în asemenea situaţie şi patronul să îţi spună: ori voluntar, ori la mine în firmă. Dacă patronul are 15 voluntari din 20 de angajaţi ce face? Un model bun este în Ungaria, de exemplu. Acolo voluntarii sunt plătiţi de la bugetul de stat atât timp cât intervin într-o astfel de situaţie. La noi se merge pe buna înţelegere. În Franţa, iarăşi, voluntarii sunt plătiţi cu ora.

Cum se gestionează o situaţie de urgenţă? Cum a funcţionat în acest caz?
Comitetul pentru situaţii de urgenţă, la nivelul fiecărui judeţ, este condus de prefect, în calitate de preşedinte, şi de preşedintele CJ, în calitate de vicepreşedinte. Eu pot dovedi cu acte că, de la nivelul structurii judeţene, ISU, s-au trimis atenţionări către primării. Noi am anticipat, am trimis în jos. Domnule primar, începând cu ora de, data de, veţi face...Şi i-am dat un check-list. Pe lista aia este a, b, c, faceţi lucrurile alea. Nu puteam să substituim, să trimit un om să văd dacă face sau ce face. La prima oră i-am trimis să ne răspundă câte familii cu persoane în vârstă sunt, câte locuinţe, ce necesar de deszăpezire locuinţe, alimente...În ideea că primarul spune că are 30 de case cu probleme, îi trimit 30 de oameni sau un detaşament. N-au prea au venit răspunsurile. Odată cu sosirea avertizărilor ANM, am transmis mai departe. Un primar primeşte coordonatele prin trei modalităţi: sms, fax, e-mail. Obligatoriu! Am avut discuţii de genul: "Ce, mă, eu trebuie să ştiu ce înseamnă codul ăla?". Ca să nu mai avem această discuţie, am decriptat codul şi le-am spus ce înseamnă. Se poate verifica în orice judeţ că au primit. Inclusiv în comunele afectate de zăpadă. Nu am primit nicio informare. E drept că nimeni nu se aştepta la o asemenea vreme, însă dacă se făcea ceva era un prim răspuns că au primit mesajele şi au luat măsuri.

Ce ne puteţi spune despre prognoza meteo?
Vor mai fi două zile temperaturi scăzute de până la -20 de grade. Prognoza spune că, spre sfârşitul săptămânii, vor urca temperaturile până peste zero grade. Va fi, însă, un nou val de ninsori, la începutul săptămânii viitoare. Va afecta Nord-Vestul României dar nu va avea aceeaşi amploare ca cele de până acum. Prognoza pe termen lung indică faptul că va fi zăpadă de circa 30-35 de centimetri.

Vom fi pregătiţi de inundaţii?
Nu ştiu cât de pregătiţi suntem având în vedere că nu ştim câtă zăpadă e pe câmp şi în sate. Dar nu avem nicio scuză dacă nu devenim proactivi şi voi da ordin ca activitatea de prevenire să se redirecţioneze spre această problemă. Iar oamenii din birouri să meargă în comunitate şi să încercăm să conştietizăm administraţiile locale, să se uite la ce îi aşteaptă în Primăvară când se topesc zăpezile. Să nu vină o ploaie, că asta ar fi cel mai rău, să vină o ploaie şi să cadă peste aceste zăpezi. Dacă ele se vor topi normal, nu cred că vom avea probleme. Eu nu vreau să destabilizez comunităţile, dar primarii au trei luni de pregătire în acest scop. Însă, în patru ani este posibil ca primarul dintr-o comună să fie instruit la finalul mandatului şi atunci nu prea îşi are rostul instruirea. Avem de gând să facem şi manuale în care să explicăm ce înseamnă codurile şi ce trebuie să facă în acest sens.

CV

Marcel Sorin Lucaci, colonel

• Inspector general al IGSU din februarie 2011
• A fost şeful ISU Arad până în 2008
• Din 2008, ataşat cu Afacerile Interne în cadrul Misiunii Diplomatice româneşti de la NATO, în cadrul Înaltului Comitet de Planificare a Urgenţelor Civile.