WikiLeaks: Laszlo Tökes a colaborat cu Securitatea. Ambasada SUA despre Ţinutul Kosovo Secuiesc (I)

O bombă WikiLeaks: UDMR – partid corupt, misogin şi divizat. Ţinutul Secuiesc, un nou Kosovo. Extremiştii maghiari, mai răi cu voie de la Băsescu

Într-o telegramă confidenţială din 22 iulie 2005, oficialii Ambasadei fac o radiografie amănunţită a liderilor maghiarilor din România.

 Partidul etnic al maghiarilor din România, UDMR, a participat la guvernare din 1996. Ambasada oferea Departamentului de Stat informaţii biografice despre mai mulţi etnici maghiari, din interiorul şi exteriorul UDMR, care au un impact asupra vieţii politice şi care apar în mod regulat în presă sau în rapoartele Ambasadei. Oficialii Ambasadei împărţeau clasa politică etnică maghiară în două grupuri: moderaţii, care abordează gradual mai multe drepturi etnice şi autonomie pentru etnicii unguri din România, şi aşa-numiţii „radicali”, care caută reforme mai rapide. Din 1993, moderaţii, conduşi de Marko Bela, au dominat politica UDMR şi şi-au atins ţintele printr-un dialog cooperant cu partidele şi liderii din România. Radicalii sînt împărţiţi în multe facţiuni, în care sînt şi foşti membri UDMR nemulţumiţi de paşii grei în privinţa schimbării sau a lipsei de şanse pentru tinerii membri.

 Unii caută, de asemenea, schimbări, cum ar fi o autonomie aproape totală pentru secuii din regiunile din centrul Transilvaniei şi un sistem complet de segregare educaţională. Grupurile-cheie de radicali includ: Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania – CNMT, Uniunea Civică Maghiară – UCM şi Consiliul Naţional Secuiesc – CNS. Ambasada oferă şi informaţii biografice despre doi tineri etnici maghiari şi doi lideri proeminenţi din Cluj-Napoca şi judeţul Maramureş.

Marko Bela rămîne cel mai important politician UDMR. El a condus partidul din 1993 şi a îndreptat eforturile UDMR spre conlucrarea cu partidele politice, şi nu împotriva lor. Ca urmare, el şi-a condus partidul pe calea unei cooperări mai strînse cu partidele politice româneşti, definind efectiv rolul UDMR ca un partid „dealmaker” de centru, răsturnînd coaliţiile majoritare cînd spre stînga, cînd spre dreapta. În timp, această strategie a dat roade prin crearea şcolilor separate în limba maghiară, restituirea proprietăţilor religioase ale maghiarilor şi folosirea altor limbi decît româna în instanţe şi la locurile de muncă. El a refuzat să intre în dialog cu Uniunea Civică Maghiară – UCM, o facţiune radicală din UDMR. El şi cei din jurul lui şi-au arătat în mod repetat îngrijorarea că, prin propriii candidaţi împotriva UDMR, UCM riscă să divizeze voturile etnicilor maghiari. Acest lucru ar putea face mai dificil pentru orice partid etnic maghiar să îndeplinească cele 5 procente necesare pentru a intra în Parlament. Grupul lui Marko din UDMR a luat în mod repetat măsuri pentru ca UCM să nu candideze ca partid, cum ar fi contestarea cu succes a validării unei petiţii pe care UCM o circula pentru a candida la alegerile din iunie 2004. UDMR a contestat faptul că peste 40.000 de semnături ale petiţiei UCM erau valide. Curtea Constituţională a decis în favoarea UDMR. Relaţiile personale dintre Marko şi Tăriceanu sînt bune, conform contactelor Ambasadei. Asta în ciuda faptului că, aşa cum se întîmplă cu mulţi în UDMR, Marko este cunoscut ca preferînd să lucreze cu guvernele conduse de PSD. După victoria surprinzătoare a lui Băsescu din 2004, „informatorii UDMR ne-au spus că Marko nu a avut altă opţiune decît să intre în negocieri cu PNL-PD. Asta se potriveşte perfect cu filozofia lui, că partidul poate avea succes mai mare prin modificări progresive şi prin cooperare cu ambele blocuri politice”.

Laszlo Borbely este unul dintre cei trei puternici moderaţi din culisele UDMR, grup în mod curent numit „Cei Trei Neptun”. Împreună cu György Frunda şi György Tokay, el a avut o întîlnire secretă la Neptun, în 1993, cu liderii PSDR, actualul PSD. La acea întîlnire, a negociat primul dialog de cooperare dintre UDMR şi principalul partid politic de la acea vreme. Liderii din mişcarea radicală arată în mod frecvent că această cooperare iniţială cu PSD a fost o formă de trădare. Borbely este cunoscut pentru afinităţile faţă de liderii PSD şi pentru aptitudinile sale organizaţionale şi de negociator. El a fost arhitectul-cheie al Protocolului de cooperare dintre UDMR şi PSD, semnat anual între 2000 şi 2004, cît timp PSD a fost la Putere. Borbely era vădit dezamăgit de victoria lui Băsescu din noiembrie 2004. „El nu a ezitat să-i informeze pe oficialii Ambasadei, în ziua următoare victoriei lui Băsescu, că UDMR va continua cooperarea cu PSD, deşi cîteva săptămîni mai tîrziu UDMR a intrat în coaliţia condusă de Alianţa Liberal-Democrată”.

György Frunda este considerat „cel mai european” dintre liderii UDMR. Este charismatic şi mulţi dintre membrii UDMR îl caracterizează ca fiind cel mai bun vorbitor al partidului. Scopul său declarat a fost în principal „să asigure drepturi vest-europene pentru etnicii maghiari şi alte minorităţi”. Experienţa sa ca avocat pentru drepturile omului a ajutat, de asemenea, UDMR în cîteva ocazii. Frunda susţine politica „paşilor mărunţi” a lui Marko Bela. În cadrul UDMR, el este preşedintele Consiliului Reprezentanţilor, aşa-numitului „mini-Parlament”, care stabileşte politica în cadrul mişcării.

Attila Verestoy reprezintă un caz rar de politician UDMR care a devenit afacerist multimillionar. El are doctoratul în chimie şi a fost cercetător de profesie în timpul regimului comunist. Şi-a făcut averea din cherestea şi alimentaţie după căderea comunismului. Din 2003, soţia şi fiul său au grijă de afacerile lui. Verestoy a avut relaţii de afaceri strînse, la începutul anilor ’90, cu reprezentanţii PUNR, un partid antimaghiar. El are, de asemenea, legături apropiate cu lideri ai PSD, fiind unul dintre arhitecţii semnării Protocolului de cooperare cu PSD între 2000 şi 2004. Din cauza influenţei sale economice, Verestoy este unul dintre cei mai puternici membri UDMR. La rubrica baroni regionali, din Raportul „Cine deţine, de fapt, România?”, Attila Verestoy este menţionat ca fiind amestecat în mai multe scandaluri. În 2005, el şi Eugen Nicolăescu au fost implicaţi într-o afacere de 7 milioane de dolari între Ministerul Sănătăţii şi Hungastro, o firmă de servicii la care Verestoy a fost, pînă de curînd, principalul acţionar. În mai 2007, el a fost implicat într-o posibilă schemă de informaţii din interior la Bursa de Mărfuri.

Peter Eckstein-Kovacs este membru fondator al cîtorva ONG-uri locale pentru drepturile omului şi un susţinător puternic al restituirii proprietăţilor bisericilor ungureşti şi ale altor religii, confiscate pe vremea comunismului. În timpul campaniei pentru alegerile locale din 2004, el a susţinut candidatul Alianţei DA, nu pe cel al PSD. Asta în ciuda faptului că UDMR susţinea Guvernul PSD la acel moment. S-a arătat tranşant împotriva Protocoalelor de cooperare UDMR-PSD. El l-a susţinut puternic pe candidatul PNL-PD, Traian Băsescu, deşi UDMR deja avea un pact electoral cu PSD. (Eckstein-Kovacs este în prezent consilier prezidenţial pentru minorităţi). Vederile sale pentru o piaţă economică liberă sînt în contrast cu cele ale majorităţii politicienilor UDMR, care împărtăşesc viziuni social-democrate. S-a născut la Cluj, din părinţi cu rădăcini evreieşti şi ungureşti. Iuliu Winkler, un alt moderat, este activ de mai bine de un deceniu. El are legături bune în interiorul şi în afara UDMR. Într-o convorbire privată cu personalul Ambasadei, el s-a exprimat clar ca fiind pro-american. În rîndul radicalilor, la loc de frunte este Laszlo Tökes, episcop reformat. Acesta a fost un personaj important al UDMR pe plan internaţional şi unul dintre cei mai influenţi membri ai mişcării. Totuşi, dorinţa sa radicală de a presa UDMR să ceară autonomie deplină pentru etnicii maghiari l-a izolat în timp, mai ales că alţi lideri UDMR au abordat una moderată. (Va urma)

Share |

Articol vizualizat de 2026 ori

28 Mai 2011