UNIUNEA EUROPEANĂ - O „CLONĂ” A FOSTEI UNIUNI SOVIE TICE (I)

Aflat în vizită la Bruxelles în februarie 2006, fostul dizident al anilor 1960-1970 Vladimir Bukovsky a ţinut un discurs, înregistrat şi transmis de jurnalistul belgian Paul Belien, din care prezint problemele principale. Citiţi-l cu mare atenţie. „În 1992, într-o situaţie fără precedent, am avut acces la documentele secrete ale Comitetului Central şi ale Politburo (F), acestea fiind clasificate secrete vreme de 30 de ani. Şi încă sînt la ora actuală. Aceste documente arată foarte clar că întreaga idee de a transforma Piaţa Comună Europeană într-un stat federal a fost convenită între partidele de stînga ale Europei şi Moscova, drept un proiect colectiv, pe care liderul sovietic Mihail Gorbaciov l-a numit, în 1988-1989, „casa noastră comună Europeană. Ideea era foarte simplă. A început în 1985-1986, cînd comuniştii italieni l-au vizitat pe Gorbaciov, urmaţi de social-democraţii germani. S-au plîns cu toţii că schimbările ce aveau loc în lume, în special după ce (prim-ministrul britanic Margaret) Thatcher a introdus privatizarea şi liberalizarea economică, ameninţau să distrugă realizările (cum le numeau ei) a generaţii şi generaţii de socialişti şi social-democraţi. De aceea, singura metodă de a rezista acestui atac al capitalismului sălbatic (cum îl numeau ei) era să încerce să introducă aceleaşi obiective socialiste în toate ţările deodată. Pînă în acel moment, partidele de stînga şi Uniunea Sovietică se opuseseră din toate puterile integrării europene, deoarece o percepeau ca un mijloc de blocare a obiectivelor lor socialiste. Din 1985, şi-au schimbat complet părerea. Sovieticii au ajuns la o concluzie şi la un acord cu partidele de stînga, anume că, dacă acţionează împreună, ar putea deturna şi întoarce pe dos întreg proiectul european. În locul unei pieţe comune ar obţine un stat federal. În conformitate cu documentele (secrete sovietice), 1985-1986 a fost momentul de cotitură. Am publicat majoritatea acestor documente. Le puteţi găsi şi pe Internet. Dar conversaţiile pe care le-au avut sînt într-adevăr edificatoare. Pentru prima oară înţelegi că este o conspiraţie - nu-i de mirare, încercau să-şi păstreze ascunzişurile politice. În Est, sovieticii aveau nevoie de o schimbare a relaţiilor cu Europa. deoarece intrau într-o criză structurală prelungă şi foarte adîncă; în Vest, partidele de stînga se temeau că vor fi înlăturate, că îşi vor pierde influenţa şi prestigiul. Deci era o conspiraţie la care s-a participat deschis, asupra căreia s-a convenit şi ale cărei detalii au fost bine stabilite. Din fericire pentru noi, partea sovietică a acestei conspiraţii s-a năruit din timp şi nu a atins punctul în care Moscova să poată influenţa cursul evenimentelor. Dar ideea iniţială era să aibă ceea ce ei numeau o convergenţă, în care Uniunea Sovietică s-ar îmblînzi într-un fel şi ar putea deveni mai mult social-democratică, în timp ce Europa de Vest ar deveni social-democratică şi socialistă. Apoi urma să aibă loc convergenţa. Structurile trebuiau să se potrivească. Din acest motiv structurile Uniunii Europene au fost construite iniţial să poată fi ajustate, să se potrivească celor sovietice. De aceea sînt cele două atît de similare în funcţionare şi structură. Nu este un accident că Parlamentul European, spre exemplu, îmi aminteşte de Sovietul Suprem. Arată ca Sovietul Suprem pentru că a fost gîndit şi proiectat în acelaşi fel. Similar, cînd te uiţi la Comisia Europeană, aceasta arată ca Politburo. Chiar cu exactitate, vreau să spun, excepţie făcînd faptul că ea are 25 de membri, iar Politburo avea 13 sau 15. În afară de această diferenţă, cele două organisme sînt exact la fel, nu răspund în faţa nimănui, nu sînt direct alese de nimeni. Cînd observi toată această bizară activitate a Uniunii Europene, cu cele 80.000 de pagini de reglementări ale sale, pare a fi Gosplan. Am avut o organizaţie care plănuia totul în economie, pînă la ultimul şurub şi ultima piuliţă, cu 5 ani în avans. Exact acelaşi lucru se întîmplă în Uniunea Europeană. Cînd analizezi corupţia în UE, este exact acel tip Sovietic de corupţie, începînd de la vîrf spre coadă mai degrabă decît invers. Dacă treci în revistă toate structurile şi caracteristicile acestui emergent monstru european, vei observa că seamănă din ce în ce mai mult cu Uniunea Sovietică. Bineînţeles, este o versiune mai blîndă a Uniunii Sovietice. Vă rog, nu mă înţelegeţi greşit! Nu spun că are un Gulag. Nu are un KGB - nu încă - dar privesc cu atenţie acele structuri ca Europol-ul, spre exemplu. Mă îngrijorează cu seriozitate, deoarece această organizaţie va avea probabil puteri mai mari decît KGB-ul. Vor avea imunitate diplomatică. Vă puteţi imagina un KGB cu imunitate diplomatică? Vor trebui să menţină ordinea şi să ne supravegheze pentru 32 de infracţiuni (crime) - dintre care două sînt cu adevărat îngrijorătoare: una se cheamă rasism cealaltă se cheamă xenofobie. Nici o curte judecătorească nu defineşte aşa ceva drept infracţiune (crimă) (nota ed. - jurnalistul Belien observa că această afirmaţie nu este în întregime adevărată; Belgia face asta). (Va urma)

TEODOR FILIP

Share |

Articol vizualizat de 984 ori

07 Iul 2011