UN NEBUN CARE L-A INSPIRAT PE TÎNĂRUL EUGEN IONESCU: Magnificenţius, imperatorul artelor ştiinţifice (II)

New York, New Jersey City,

Boston şi podul peste Ocean

În marea metropolă americană, M. a stat 5 ani, executînd comenzi pentru casele de comerţ şi industrie; între altele, a lucrat partea topografică (planuri şi hărţi) a celui mai mare bulevard newyorkez. Ulterior, a obţinut diploma de inginer topograf, după examenele date la şcoala din New Jersey City. Lucrarea de diplomă a constituit-o desenul unui pod peste Atlantic. De la New York s-a dus, apoi, la Boston, unde, după propria sa mărturisire, timp de 2 ani a aprofundat toate marile enciclopedii din bibliotecile de acolo, ajungînd „a construi o filosofie personală”. A început să ţină conferinţe în care spunea că el este un „Isus Christos ştiinţific” şi, venind în contact cu societatea americană şi cu preoţii de-acolo, a fost internat într-un spital de alienaţi, unde a stat 6 luni, fiind apoi repatriat, după ce, în trecere, petrecuse o zi într-un ospiciu în Anglia. Acesta fusese largul periplu pe care M. îl făcuse prin lume, înainte de a fi fost internat în clinica de la Mărcuţa. În nota de observaţie a sus-numitului medic, cu privire la examenul mintal al subiectului, se spune: „Pacientul a fost examinat în repetate rînduri. Totdeauna s-a prezentat îmbrăcat corect, elegant chiar, deşi cu o notă de excentricitate; cu o ţinută mîndră, plină de majestate, cu vorbe răsunătoare, declamatorii şi însoţite de gesturi largi, teatrale; în general, tăcut şi sobru la vorbă, cînd este, însă, provocat, vorbirea lui curge fără sfîrşit. Orientarea şi atenţia sînt fără greşeli. Subiectul susţine că el are cunoştinţe în toate domeniile, cunoaşte filosofia, autorii celebri, dar nu ne poate spune nici un sistem filosofic şi nici nume de autori. Judecata lui este logică, dar deviată. Ideaţia este tulburată de idei delirante de grandoare, de invenţiune, de putere de creaţie artistică, de persecuţie, de revendicare”. Raportul medical înşiră, apoi, o parte din ideile delirante ale lui M., care se referă la obsesia lui de grandoare, la creaţia artistică şi la aşa-zisele descoperiri metafizice şi biologice. Astfel, el se credea un spirit mare, genial, care a fost întrupat înainte de Budha, Christ, Cezar, Galilei şi Napoleon. El se proclama, de asemenea, cel mai mare creator şi executor de opere de artă din întreaga lume. Una din năstruşnicele idei ale lui M. în materie biologică era ideea încorporării spiritului de geniu, pentru care recomanda o instalaţie specială, şi anume un uriaş clopot de sticlă, cu un diametru de 200 de metri şi o înălţime de 80. Sub acest clopot trebuia să fie introdus un om de geniu, care era gata să moară şi, alături de el, o sută de paturi, în fiecare dintre aceste paturi afiîndu-se cîte o femeie gravidă perfect sănătoasă, ajunsă la sorocul naşterii. Sufletul fiind o încărcare electrică - spunea M. - nu va putea trece prin clopotul închis ermetic şi, atunci, va intra forţat într-unul din pruncii din apropiere. „Astfel, spiritul de geniu se va încorpora într-un organism sănătos şi nu la întîmplare, ca să-şi piardă vremea în corpuri schiloade...”. Relativ la acelaşi domeniu, al biologiei, referatul doctorului Iorgulescu ne mai spune: „Problema lungirii vieţii a fost deja rezolvată de Magnificenţius încă din 1901. Ea constă dintr-o maşină, cu ajutorul căreia se spală intestinul gros, de la anus pînă la cecum, cu supă de zarzavat sau de carne”.

Tehnica podului peste ocean

Din acelaşi referat al medicului specialist cităm pasajul referitor la proiectul podului peste Atlantic şi la tehnologia lui: „Construirea unui pod peste ocean. Principiul e următorul - se întăreşte ţărmul oceanului, se leagă de acest ţărm un cerc plutitor cu diametrul de 1 kilometru şi jumătate. Circumferinţa şi suprafaţa acestui cerc sînt formate din nenumărate plute mici; în fiecare din aceste plute sînt aparate pentru sondarea fundului apei. Se ridică, astfel, planul fundului de ocean corespunzător suprafeţei cercului. Se construieşte un cazan metalic, al cărui fund are în sens invers toate neregularităţile fundului de apă : astfel că, scufundîndu-se acest cazan, el s-ar suprapune prin fundul său exact fundului apei. Cazanul acesta, cu un diametru tot de 1 km şi jumătate, ca şi al cercului plutitor, fiind gol la început, pluteşte. În el, lucrătorii vor pune materiale de construit: piatră, nisip etc. Pe măsură ce cazanul se îngreunează, se scufundă puţin cîte puţin şi, în acelaşi timp, ca să nu intre apă în el, autorul îi tot înalţă pereţii prin adăugiri; astfel că imensul cazan de la început devine un imens tub plin cu material solid ce se lasă exact pe fundul apei, rămînînd acolo solid fixat prin baza lui, graţie suprapunerii de reliefuri. Tot ridicînd succesiv planul fundului oceanului şi punînd tuburi la 2 km unul de altul, în linie dreaptă, şi unind aceşti stîlpi prin poduri, se va realiza podul oceanic în întregime. Autorul stă la dispoziţia oamenilor internaţionali, pentru a-şi începe lucrul”. Turbulenta existenţă a lui Theodor Niculescu, zis Magnificenţius, a dat substantivului livresc magnificenţă (neologism provenit din limba franceză) o exemplificare de zile mari. Pentru cercetătorii şi istoriografii din domeniul artelor plastice n-ar fi lipsită de interes o investigare privind ceea ce s-a mai păstrat din lucrările „imperatorului” de la Caracal, care a trăit aproape 70 de ani. Sociologii, de asemenea, ar putea face un studiu asupra acelui moment în care cazul M. a produs o adevărată psihoză colectivă. (Sfîrşit)

VLAICU BÂRNA

NOTA REDACŢIEI. Martori, încă în viaţă, ai acelor evenimente ne-au relatat că Magnificenţius l-a inspirat pe Eugen lonescu, care l-a cunoscut personal - e vorba de piesa „Scaunele”, unde ideea cu proclamarea „împăratului şef” i-a venit genialului dramaturg de la acest personaj...

Share |

Articol vizualizat de 581 ori

12 Aug 2011