Un evreu criminal în serie, condamnat la 365 ani de închisoare: David Berkowitz (II)

Uneori îşi descărca arma în trupul lor. Una dintre victime, Virginia Voskerichian, a încercat să se apere ţinînd o carte în dreptul feţei. Berkowitz a tras prin carte, omorînd-o pe loc. Prima victimă a „Fiului lui Sam“ - Donna Lauria - a fost ucisă la 29 iulie 1976, iar ultima - Stacy Moscowitz - la 31 iulie 1977. Lista care urmează detaliază delictele comise de „Fiul lui Sam“ în decurs de 13 luni, din iulie 1976 pînă în iulie 1977. În timp ce muzica disco învăluia ringul de dans, un psihopat poreclit iniţial „Ucigaşul de calibrul 44“ teroriza Queens-ul.

1976 - 29 iulie: Donna Lauria - ucisă; 29 iulie: Jody Valenti - rănită; 23 octombrie: Cari Denaro - rănit; 27 noiembrie: Donna DeMasi - rănită; 27 noiembrie: Joanne Lomino - rănită.

1977 - 30 ianuarie: Christine Freund - ucisă; 8 martie: Virginia Voskerichian - ucisă; 14 aprilie: Alexander Esau - ucis; 14 aprilie: Valentia Suriani - ucisă; 27 iunie: Salvatore Lupe - rănit; 31 iulie: Stacy Moscovitz - ucisă.

Berkowitz a devenit cunoscut ca „Fiul lui Sam“ datorită unei scrisori pe care i-a trimis-o la 1 iunie 1977 lui Jimmy Breslin, editorialist la „New York Daily News“: „Neştiind ce-mi rezervă viitorul, să-mi iau oare rămas-bun înainte de a te vedea din nou la lucru? Sau ar trebui, mai departe, să-mi vezi tu roadele muncii, la următoarea slujbă? Nu uita, domnule Lauria, în sîngele lor şi din jgheabul de scurgere, Creaţia lui Sam“. „Sam“ la care se face referire în scrisoarea lui Berkowitz era vecinul său, Sam Carr, stăpînul unui cîine de vînătoare labrador ce lătra permanent şi în al cărui schelălăit Berkowitz auzea vocile demonilor care-1 îndemnau să ucidă. După impactul exploziv pe care l-au avut crimele „Fiului lui Sam“ asupra oraşului New York, arestarea lui David Berkowitz avea să fie la fel de prozaică precum cea a lui Al Capone pentru evaziune fiscală. Berkowitz a fost arestat pentru că a aruncat un bilet de parcare după care Poliţia i-a luat urma. Cînd şi-a dat seama că a fost prins, Berkowitz le-a spus poliţiştilor: „Sînt Sam“. La proces, Berkowitz a pledat vinovat şi şi-a asumat responsabilitatea pentru crimele „Fiului lui Sam“. Ceea ce urmează este o scrisoare din 4 august 2001, trimisă autorului, care redă sentimentele lui Berkowitz în legătură cu crimele sale şi căinţa pentru faptele comise. Cititorii pot hotărî singuri ce să creadă despre David Berkowitz (mulţumiri speciale domnului Berkowitz pentru permisiunea de a include această piesă în „Cei 100 de malefici“).

O scrisoare de la David Berkowitz

4 august 2001

Stimate domnule Wolcott,

Am primit scrisoarea dvs. din 17 iulie şi mă bucur că mi-aţi împărtăşit proiectul dvs. Recunosc că mi-a venit greu să vă răspund la scrisoare. Trebuie să spun de la bun început că orice fel de carte care se referă la trecut nu mă face deloc fericit. Cu toate acestea, vă mulţumesc pentru amabilele cuvinte pe care le-aţi spus despre viaţa mea de acum. Nu ştiu dacă credeţi sau nu în Dumnezeu, dar El a fost foarte bun cu mine; nu meritam o asemenea bunăvoinţă! Au trecut 25 de ani de la tragediile din 1976-1977. S-au schimbat foarte multe lucruri în viaţa mea în acest sfert de secol. Regret din suflet ceea ce s-a întîmplat şi nu de puţine ori mă urmăreşte stafia trecutului. Ştiu însă că Isus Christos m-a iertat. Am reuşit, încetul cu încetul, să mă desprind de trecut. Am învăţat şi mai învăţ încă să accept iertarea Domnului. Fireşte că societatea nu mă va ierta niciodată, dar acest lucru este de înţeles. Ştiu, de asemenea, că acum a pogorît liniştea în sufletul meu. Mă rog zilnic pentru cei pe care i-am rănit prin acţiunile mele şi pentru cei care şi-au pierdut fiinţele iubite. Durerea şi suferinţa lor sînt de neimaginat. În plus, pe cît îmi stă în putinţă, încerc mereu să repar lucrurile, pentru că am o mare datorie faţă de societate. În decursul timpului s-au ivit multe ocazii care mi-au permis să scot la lumină povestea mea şi s-o împărtăşesc multor adolescenţi cu probleme. O serie de pastori care se adresează tineretului merg în întreaga ţară şi fac cunoscută spovedania mea. Le sînt foarte recunoscător pentru aceasta. De-a lungul anilor, am primit de la tineri multe scrisori minunate. Aş vrea să le pot arăta şi altora, pentru a-i încuraja. Domnule Wolcott, am certitudinea că Dumnezeu mi-a dăruit o viaţă total nouă. Îmi dau seama că o voi petrece în închisoare pînă în ziua în care voi părăsi această lume. Sînt, însă, împăcat cu soarta. Zilele mele sînt pline şi ocupate, nu mă pot plînge de nimic. Vă mai rog să aveţi amabilitatea de a verifica site-urile web, ca să fie la zi. Pastorul Konitshek şi un prieten din New York au adăugat recent mai multe fotografii. Eu nu am văzut niciodată site-urilem pentru că aici nu este permis accesul la Internet. Dumnezeu foloseşte însă aceste lucruri pentru a le transmite multor oameni mesajul speranţei şi al iertării. Vă doresc reuşită deplină în proiectul dvs. Cu stimă, S. David Berkowitz. (Sfîrşit)

MARTIN GILMAN WOLCOTT

Share |

Articol vizualizat de 1507 ori

12 Iul 2011