Umorul sporeşte şansele de supravieţuire

Printre oameni, simţul umorului este aproape universal. La unii acesta poate fi mai dezvoltat decît la alţii. Unii pot pricepe umorul mai rapid, alţii mai lent, însă deţinem cu toţii o astfel de trăsătură. De ce? Nu există nici o dovadă că vreo altă specie posedă un simţ al umorului. Deci cum de noi ne-am ales cu unul şi de ce el e atît de plăcut? Deoarece se regăseşte în fiecare cultură şi grup etnic, umorul trebuie să fi apărut de timpuriu în evoluţia fiinţelor umane. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, trebuie să existe un avantaj adaptativ, de supravieţuire, corelat cu deţinerea simţului umorului.

Multe alte lucruri plăcute în viaţă, precum alimentaţia şi sexul, sînt explicate cu uşurinţă dintr-un punct de vedere evolutiv. Indivizii cărora nu le plac mîncarea şi sexul prezintă în mod evident mai puţine şanse de a procrea şi de a-şi transmite genele mai departe. Cu toate acestea, nu există o explicaţie evidentă pentru umor - sau există? Ceea ce noi considerăm a fi amuzant, susţine un raport de cercetare, nu constă atît de mult în faptele obiective care se produc, cît în abilitatea noastră de a pătrunde cu mintea esenţa profundă a umorului şi de a ne da seama ce se întîmplă. Iar în lumea străveche, cei care deţineau cel mai bun simţ al umorului aveau şanse mai mari de a supravieţui şi de a deveni liderii grupului. „Umorul apare atunci cînd vedem şi înţelegem subiectul pe măsură ce el reacţionează la situaţia schimbată. Altfel spus, sursa reală a amuzamentului este observarea de către noi a modului în care este percepută mental de către subiect coliziunea între percepţia veche şi realitatea nouă”, se menţionează în raport. „Ipoteza Citirii Minţii afirmă că faptul amuzant este observarea de către noi a rotiţelor care se învîrt în cap. Umorul provine din aprecierea noastră asupra confruntării cu un set nou de împrejurări pe care este forţată să îl accepte mintea conştientă”. Abilitatea de a citi gîndurile, sugerează raportul, face ca aceasta să fie o deprindere utilă, pe care omul a avut-o de timpuriu, deoarece indivizii cu cel mai ascuţit simţ al umorului deţineau un avantaj asupra celorlalţi. Cercetarea demonstrează că aceia care iniţiază umorul sînt percepuţi ca fiind mai sociabili. Membrii de rang inferior ai unui grup îşi pot îmbunătăţi statutul, afirmă raportul, fiind primii care recunosc şi fac haz de idiosincraziile liderului. Toată lumea a văzut, de pildă, ce-i poate face unui profesor bufonul clasei. „Strămoşii noştri care puteau citi gîndurile celorlalţi şi puteau obţine plăcere din capacitatea de a le interpreta expresiile obţineau putere în cadrul comunităţii”, se subliniază în raport. „Acea putere urma să se transforme într-un puternic avantaj de selecţie. Concluzia este că simţul umorului a evoluat şi s-a răspîndit în populaţia umană datorită avantajului competitiv pe care îl conferea asupra celor care nu deţineau un astfel de simţ.”

ROGER DOBSON

Share |

Articol vizualizat de 1243 ori

06 Apr 2011