Umor cu pictori şi sculptori celebri (I)

LEONARDO DA VINCI (1452-15l9),

pictor, sculptor, arhitect, fizician,  anatomist şi scriitor italian

Leonardo era elevul lui Verrocchio, şi acesta i-a dat într-o zi să facă un înger într-un tablou de-al lui. Lui Verrocchio, îngerul executat de elevul lui i s-a părut atît de reuşit, încît ,fermecat şi în acelaşi timp îndurerat că elevul îşi întrecuse maestrul, n-a mai vrut să atingă un penel şi, încetînd pentru totdeauna de a mai picta, s-a dedicat întru totul sculpturii.

*    *   *

Lodovico il Moro reunise mai mulţi muzicieni celebri din Italia, deschizînd un concurs: cel mai bun avea să rămînă la Curtea lui. Leonardo se prezentă la concurs cu o harpă inventată de el, şi pe acest instrument improviză atît de inspirat o canzonă - melodie şi cuvinte născocite de el -, încît toţi ceilalţi muzicieni se considerară învinşi, iar cine nu se prezentase încă renunţă de a se mai prezenta. Şi astfel Leonardo rămase în serviciul lui Lodovico il Moro ca muzician, şi nu ca pictor.

*    *   *

Leonardo trebuia să picteze Cina cea de taină în Biserica Santa Maria delle Grazie la Milano. Trecuse mult timp de cînd o începuse. Stareţul mînăstirii, văzîndu-1 adesea în contemplaţie în faţa frescei, nepricepînd nimic din arta picturii, cu convingerea că un pictor nu lucrează decît dacă pictează, se grăbi să-i comunice ducelui Lodovico il Moro că Leonardo se uită la pictură în loc să picteze. Moro îl chemă pe Leonardo şi-i ceru o explicaţie. Leonardo îi spuse ducelui că un pictor lucrează şi cînd gîndeşte asupra operei sale, adăugînd că operei nu-i lipseau decît două figuri, a lui Iuda şi a lui Iisus.

- Pentru Iuda am găsit! Voi face figura stareţului! Josnicie, ingratitudine, trădare! Se potriveşte de minune, exclamă Leonardo.

*    *   *

Leonardo era plătit de Comuna din Firenze lunar pentru o lucrare. Într-o zi se prezentă casierul cu banii, dar toţi erau numai în mărunţiş. Leonardo îi refuză, simţindu-se jignit:

- Dumitale ţi se pare că eu sînt un pictor de bani mărunţi?

*    *   *

Ros de invidie, Pier Soderini spuse mai multor florentini că Leonardo da Vinci luase de la Comună o sumă de bani care nu i se cuvenea.

Ajungînd această calomnie la urechile lui Leonardo, deşi se ştia mai mult decît nevinovat, el economisi respectiva sumă de bani şi o duse direct lui Soderini. Acesta rămase încremenit în faţa gestului lui Leonardo şi, plin de remuşcări, îi mărturisi marelui artist că-1 calomniase fără nici un motiv. Generosul artist îl iertă, umilindu-1 şi mai mult.

*    *   *

Generos şi dezinteresat, Leonardo trecea prin tîrg şi întîlnea vînzători de păsări care ţineau în cuşcă păsările cîntătoare; el le cumpăra de la aceştia, ca apoi să le dea drumul să zboare libere în văzduh.

Adesea le spunea artiştilor, prietenilor săi:

-         Aviditatea banilor nu trebuie să depăşească onoarea artei, deoarece dobîndirea onoarei e mult mai mare decît dobîndirea avuţiilor. (Va urma)

Share |

Articol vizualizat de 564 ori

28 Sep 2011