Tricolorul nr 139

din 24 Mai 2012


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Seriale Documentare

Cabbage Forte

Ucigaşul nevestei gravide a lui Roman Polansky (II)


Sharon Tate a murit de pe urma a 5 plăgi prin înjunghiere care i-au distrus inima, plămînii şi ficatul. Discipolii lui Manson au mai tăiat-o de încă 11 ori, ca să se amuze.

Folger a fost înjunghiată de 25 de ori.

Frykowski a fost ucis cu 2 împuşcături, 13 lovituri sălbatice în cap şi 51 de plăgi prin înjunghiere.

Sebring a fost împuşcat şi înjunghiat de 7 ori.

Parent a murit de pe urma a 4 plăgi prin împuşcare.

Susan Atkins, o membră a „familiei” şi o participantă la crime, a recunoscut mai tîrziu totul, în faţa unei femei cu care împărţea celula, fiind închisă pentru altă crimă. Ea a descris, în detaliu, crimele şi a dezvăluit faptul că ei intenţionaseră să ciopîrţească şi copilul lui Tate, să le scoată ochii tuturor victimelor şi să-i împrăştie pe pereţi şi să taie degetele victimelor, dar au fost în criză de timp. Au avut, totuşi, timp să scrie, cu sîngele victimelor „Moarte Porcilor” şi „Rise” pe pereţii din salon şi „Helter Skelter” (scris greşit) pe frigider.

Noaptea următoare, la 10 august 1969, familia lui Manson le-a făcut o vizită lui Leno şi Rosemary LaBianca şi i-a ucis pe amîndoi. Leno LaBianca a murit de pe urma a 26 de plăgi prin înjunghiere. Soţia sa, Rosemary, a fost înjunghiată de 6 ori, dar a mai fost tăiată încă de 35 de ori, din distracţie, de către „familia” Manson.

Cu 9 zile înainte de crimele de la reşedinţa lui Tate, „familia” ucisese un profesor de muzică, Gary Hinman. Ei îl înjunghiaseră mortal şi apoi scriseseră pe peretele camerei lui „Porcuşor politic”.

Departamentul de Poliţie şi Departamentul Şerifului din Los Angeles au avut nevoie de ceva timp ca să facă legătura între uciderea lui Hinman şi masacrul Tate/LaBianca, dar, în final, au reuşit s-o stabilească, şi „familia” a fost arestată şi acuzată de crime.

Înainte de masacru, Mason şi ai lui locuiau la Spahn Ranch din apropiere. Una din fetele lui Manson făcea sex cu George Spahn ori de cîte ori dorea el, în schimbul scutirii de plata chiriei. Cam în aceeaşi perioadă, Manson şi-a lansat filozofia de război rasial. El credea că negrii se vor ridica şi vor pune stăpînire pe oraşele americane printr-o revoluţie sîngeroasă. El spunea că acest război se numea Helter Skelter, un termen preluat dintr-un cîntec al formaţiei The Beatles, „White Album”. Manson mai credea şi că era un înger şi că, după ce va lua înapoi Los Angeles-ul cu cei 144.000 membri ai „familiei” sale (după cum îşi imagina el), va avea intrarea asigurată în oraşul ascuns de sub Valea Morţii, unde se găseau aur şi multe alte bogăţii.

Printr-o combinaţie de charismă, droguri, control financiar, violenţă, hipnoză şi sex, Charles Manson şi-a convins discipolii că era o creatură divină, cu puteri dumnezeieşti, şi că ei trebuie să-i asculte comenzile. Una din fetele sale a descris o dată capacitatea lui miraculoasă de vindecare. Ea a relatat o scenă în care, în timp ce făcea sex oral cu Manson, i-a muşcat accidental penisul. A spus că el şi-a regenerat, aproape imediat, organul afectat. În acest caz, o halucinaţie provocată de LSD a fost considerată o dovadă a „puterilor” lui Manson.

După o investigare de durată, toate drumurile au dus spre Spahn Ranch, unde, în decembrie 1969, a avut loc arestarea lui Manson şi a discipolilor săi. Charles Manson, Charles „Tex” Watson, Patricia Krenwinkel, Susan Atkins şi Linda Kasabian au fost acuzaţi, fiecare în parte, de 7 cazuri de omor şi un omor cu premeditare. Leslie van Houten a fost acuzat de două cazuri de omor şi unul de conspirare la omor.

Manson a apărut la tribunal cu un X încrustat pe frunte (acesta va fi înlocuit cu o zvastica pentru audierile lui ulterioare) şi a stîrnit o mare agitaţie, vociferînd la adresa judecătorului şi îndemnîndu-şi adeptele să cìnte în latină.

Toţi au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la moarte. Totuşi, societatea nu s-a debarasat atît de uşor de Mason şi „familia” lui. În 1972, California a abolit pedeapsa capitală şi toate sentinţele împotriva lor au fost înlocuite cu condamnarea pe viaţă.

Procesul lui Manson a fost, la acea dată, cel mai lung din istoria Americii (O.J. deţine în prezent acest trist record). A durat 9 ani şi jumătate, a ţinut juriul sechestrat timp de 225 de zile, i-a costat pe contribuabili 1 milion de dolari şi a produs 8 milioane de cuvinte de transcris. În prezent, se crede că Manson primeşte cea mai voluminoasă corespondenţă dintre toţi prizonierii din SUA. I s-au consacrat filme şi documentare şi s-au scris cărţi despre el şi despre ordinele pe care le-a dat „familiei” sale. Formaţia „Arme şi trandafiri” (Guns and Roses) a înregistrat unul din cìntecele lui Manson. Potrivit spuselor lui Susan Atkins, adepta lui Manson, asasinatele de la reşedinţa lui Tate/LaBianca au constituit începutul crimelor împotriva celebrităţilor. Richard Burton, Elizabeth Taylor, Frank Sinatra, Steve McQueen şi Tom Jones erau şi ei vizaţi. „Familia” Manson elaborase planuri de lichidare a acestor staruri celebre din întreaga lume. Astfel, îşi propuseseră să-1 jupoaie de viu pe Frank Sinatra (în timp ce îşi asculta propria-i muzică), să facă portmonee din pielea lui şi să le vîndă; să graveze pe faţa lui Elizabeth Taylor cuvintele „Helter Skelter” şi să-i scoată ochii; să-i taie lui Richard Burton penisul şi să-1 pună într-un borcan împreună cu ochii lui Elizabeth Taylor, apoi să-i trimită borcanul lui Eddie Fisher; în fine, să-i taie gîtul lui Tom Jones, dar numai după ce Susan Atkins va fi făcut sex cu el.

Nici Manson şi nici ceilalţi discipoli ai săi n-au fost eliberaţi condiţionat. (Sfîrşit)

Share |

Articol vizualizat de 1246 ori

Afisari

02 Apr 2011

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.