Seriale Documentare
Traficanţii de Istorie sau criza mondială a capitalismului (II)
Ele au alertat de fiecare dată cele mai înalte foruri ale Guvernului şi Serviciile Secrete americane. De aceea fiecare preşedinte care venea la Casa Albă avea pregătit din partea CIA un Plan de Operaţiuni sub Acoperire. Este de reţinut că prima mare criză a capitalismului (1929-1933) a izbucnit după apariţia socialismului într-o singură ţară, Uniunea Sovietică. Pe baza datelor şi faptelor consemnate de Istorie, constatăm că în anii 1970, în timp ce socialismul se consolida ca sistem economic într-un timp istoric foarte scurt, adică exista pe o suprafaţă de 26% a globului pămîntesc, avea 30% din populaţia lumii şi producea peste 40% din producţia industrială mondială, bucurîndu-se de o largă audienţă ideologică, pe măsura realizărilor sale, în lumea capitalistă izbucneşte cea de a 2-a Mare Criză Economică.
Efectele crizei: În condiţiile acestei crize, cînd este contestat modul de viaţă capitalist şi cel american, numit „American Way of Life”, cînd SUA îşi pierde puterea şi prestigiul pe plan internaţional, ca urmare a înfrîngerii suferite în războiul din Vietnam, consemnată în 1973 - război declanşat în 1964, prin acţiunea sub acoperire din Golful Tonkin, ca urmare a punerii în discuţie a moralei, a societăţii americane şi a politicii interne şi internaţionale a SUA -, are loc producerea unei disperări totale a SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate. Mitul Americii şi al Occidentului se demonetizase. Ţările capitaliste dezvoltate erau debusolate. Ele nu mai puteau face faţă competiţiei istorice cu socialismul.
Războiul secret: În aceste condiţii, lumea capitalistă a acţionat ca drogată în timpul preşedinţiei lui Nixon, cînd liderii politici americani şi capii oligarhiei financiare s-au întîlnit, la începutul anului 1973, şi au hotărît în secret că singura soluţie de ieşire din criza capitalismului din anii ’70 este distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global şi simultan, şi nu în mod izolat şi la perioade lungi de timp, cum s-a procedat pînă la înfrîngerea SUA în războiul din Vietnam.
Direcţiile de atac: În acest mod, soluţia ieşirii din criză a fost deplasată din interiorul SUA şi al ţărilor capitaliste dezvoltate în afara graniţelor lor. S-a luat decizia politică secretă potrivit căreia lumea capitalistă, formată din SUA şi ţările aliate ei, trebuie să acţioneze în 5 direcţii de atac împotriva socialismului mondial. Aceste direcţii au fost următoarele:
1) Distrugerea sistemului politic şi economic socialist.
2) Recucerirea Lumii a treia şi restaurarea dominaţiei capitaliste prin forme neocolonialiste.
3) Reconstrucţia pieţelor pierdute şi obţinerea altor pieţe, prin eliminarea societăţilor comerciale ale statelor socialiste.
4) Transformarea ţărilor socialiste într-o zonă de piaţă de desfacere pentru produsele industriale ale ţărilor capitaliste.
5) Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie, petrol, gaze, cărbune, energie atomică.
Omul de ştiinţă american Noam Chomski semnala, încă de la începutul anilor ’90, că se fac eforturi pentru transformarea zonei socialiste într-o zonă a Lumii a treia, pentru că, afirma el, „Lumea a treia trebuie să-şi îndeplinească funcţia de piaţă de desfacere, sursa de materii prime şi forţa de muncă ieftină”. S-a hotărît ca realizarea acestor obiective să se facă printr-un război secret, al cărui nume de cod dat de CIA era Covert Operation, adică Operaţiuni sub acoperire.
Cine realizează direcţiile de atac: Această misiune secretă de zdrobire a socialismului a fost încredinţată Serviciilor Secrete din SUA, din ţările capitaliste dezvoltate membre NATO şi unor organizaţii oculte ale NATO cum ar fi GLADIO.
Planul războiului secret: Pentru punerea în aplicare a războiului secret s-a făcut un plan, care a fost aprobat de şefii statelor occidentale membre NATO. În realizarea planului şi-au adus contribuţia şi continuă să şi-o aducă şi în prezent toate Serviciile Secrete ale statelor capitaliste interesate în distrugerea concurenţei economice a socialismului.
Planul cuprinde 4 etape:
I. Etapa pregătitoare şi de atac pe ascuns de subminare a ţărilor socialiste.
II. Etapa acţiunilor fundamentale de schimbare a Europei socialiste, fabricarea aparenţei de revoluţii şi de tranziţie a ţărilor socialiste din Europa, desfiinţarea CAER-ului, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, dezmembrarea URSS, dezmembrarea R.S.F. Jugoslavia şi dezmembrarea Cehoslovaciei.
III. Etapa consolidării ocupaţiei occidentale în ţările cucerite şi neutralizarea Rusiei în scopul aservirii ei Occidentului.
IV. Ţinteşte regimul politic din R.P. Chineză şi stoparea dezvoltării ei. Această etapă mai vizează şi distrugerea R.D. Coreene şi a R.D. Vietnam, pentru a instaura în această zonă un control americano-japonez-sud corean. Etapa a 4-a mai are ca ţinte şi alte ţări, cum sînt Cuba şi ţările bănuite de comunism islamic, adică Iran, Irak şi Libia.
Măsura în care a fost realizat pînă în prezent acest plan nu este o problemă care să fie prezentată în articolul de faţă. Pentru discuţia planului de război secret rămîne mijlocul prin care s-a ajuns la realizarea scopului acestui război, respectiv distrugerea socialismului concurent. Acest mijloc este chiar scenariul revoluţiilor din 1989-1991 din Estul Europei.
Scenariul revoluţiilor, operaţiune sub acoperire de mare anvergură, reprezintă chintesenţa unei noi doctrine a întunecatelor arte ale înşelării duşmanului, pentru a-l distruge la el acasă, prin proceduri speciale, fără arme vizibile desfăşurate. Revoluţiile din Estul Europei sînt în fapt continuatoarele industriei propagandei americane puse în acţiune o dată cu războiul rece, care este în fapt un război politic împotriva URSS şi a celorlalte ţări ce şi-au ales calea socialistă de dezvoltare. Pentru pregătirea şi ducerea războiului politic împotriva lumii socialiste, numită de americani impropriu lumea comunistă, în baza documentului NSC-68 din 1947, s-au creat anumite organe operative: Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) şi Departamentul Apărării (PENTAGON), o structură de conducere şi dezvoltare centralizată a altor 3 departamente: Departamentul Trupelor de Uscat (US Army), Departamentul Forţelor Aeriene (USAF) şi Departamentul Forţelor Maritime (US Navy). În baza aceluiaşi document NSC-68, Harry Truman a emis o Directivă Prezidenţială, prin care se autorizează CIA să organizeze şi să lanseze operaţiuni strategice de război psihologic în Europa de Est şi URSS, vizînd subminarea şi schimbarea regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor vizate şi distrugerea sistemului social şi politic al acestora. Este exact obiectivul strategic urmărit de SUA din 1947, reluat de planul global al războiului secret din 1973 şi care s-a realizat prin scenariul revoluţiilor est-europene în 1989-1991. Industria de propagandă politică neagră şi războiul psihologic al SUA împotriva lumii socialiste au fost concepute în stilul propagandei germane, de către specialişti germani, foşti subordonaţi ai dr. Joseph Goebbels, ministrul propagandei Germaniei celui de al III-lea Reich. În anul 1946, aceşti specialişti, aduşi în SUA de evreul Abraham Ben Elazar, cu pseudonimul Henry Kiddinger, lucrau în Departamentul de Stat al SUA. Potrivit industriei propagandei politice şi psihologice a SUA, URSS, o ţară eroică în învingerea nazismului în al II-lea război mondial, este numită de liderii politici americani Imperiul Răului, este un stat inamic, un stat paranoic, avînd conducători fanatici care gîndesc şi acţionează pentru distrugerea din temelii a SUA, etc. În contrast, SUA se autodeclară Imperiul Binelui, care luptă să distrugă pe cel al Răului. Aici se vede că în Secolul 20 propaganda politica si psihologică a SUA promovează mitologicul, cu toate că este o formă primitivă a conştiinţei sociale. Mitologia politică din propaganda neagră şi din războiul psihologic, care a acţionat vreme de 45 de ani, se regăseşte şi în scenariul revoluţiilor din 1989-1991.
Paul Girardet, luînd ca studiu de caz revoluţia română transmisă în direct în decembrie 1989, despre care afirmă că este „unul dintre cele mai bine structurate evenimente mediatice “, pune în evidenţă caracterul mitic pe care îl îmbracă transmisiunile TV ale unor evenimente politice majore de la sfîrşitul Secolului 20. Astfel, începînd cu revoluţia română, toate revoluţiile şi războaiele transmise în direct la televizor presupun aceleaşi scenarii mitologice televizate:
1. Dictatorul sau monstrul, eroul negativ sau reprezentantul întunericului, cum sînt Ceauşescu, Miloşevici, Saddam Hussein.
2. Victimele dictaturii: poporul român, albanez, kuweitian, americanii sau pacea mondială.
3. Uneltele răului: dictatura exercitată prin conspiraţie secretă în România, armata sîrbă sau irakiană.
4. Eroii eliberatori: americanii sau armata NATO.
În contextul deturnării socialismului din Europa, cei mai puternici lideri ai Planetei fac apel în discursurile lor la mitologia politică. De exemplu, la 5 mai 2005, la Vilnius, capitala Lituaniei, preşedintele George W. Bush, aflat în vizită în această ţară, a declarat: „Bielorusia este ultima dictatură din Europa“ şi că „Lucaşenko are prieteni răi, pe Fidel Castro sau Hugo Chavez“, iar secretarul de Stat american Condoleezza Rice a adăugat, la rîndul ei, că „Bielorusia este un stat al tiraniei”. Pe fundalul trădării, dezinformarii şi ignoranţei, al violenţei şi tensiunii evenimentelor, apelul la mitologic duce la distrugerea imaginii adversarului. O dată imaginea adversarului distrusă, adversarul va fi învins. Propaganda politică şi psihologică neagră a SUA a urmarit şi încă mai urmăreşte ca anticomunismul american – McCarthysmul –, să fie transformat într-o prejudecată nu doar a popoarelor din Estul Europei, ci a întregii lumi.
Documentul cunoscut ca NSC-68, care cuprinde elementele ideologice şi doctrinare ale războiului rece, din care s-a născut războiul secret global, a fost preluat, continuat şi amplificat în dimensiunile lui militare de către toţi succesorii lui Truman, pînă în 1989, cînd au avut loc falsele revoluţii.
În forma adoptată, NSC-68 mai este în vigoare, dar nu mai este anticomunist, ci antirusesc. (Va urma)
NINA GEORGESCU,
Redactor „Agoravox“ - Franţa





