Traficanţii de Istorie sau criza mondială a capitalismului (I)

În condiţiile actualei crize a capitalismului, izbucnită în 2008 în SUA şi generalizată cu rapiditate pe plan mondial, problema principală a majorităţii popoarelor lumii este salvarea fiinţei umane, care este ameninţată de ascuţirea inegalităţilor economico-sociale şi politice specifice sistemului social-economic capitalist. Măsurile care se iau la nivel naţional şi la nivel internaţional, de UE pentru Europa, şi cele care se iau de către SUA pentru ieşirea lor din criză salvează doar Marele Capital, în timp ce pe umerii masselor muncitoare se aruncă întreaga povară a crizei. Bogaţii devin tot mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci. În Europa şi în întreaga lume, încă din timpul primului război mondial, sistemul capitalist încearcă rezolvarea crizelor sale mai mari sau mai mici. Însă, de fiecare dată, faptul de a nu fi recunoscută cauza crizelor, care constă în antagonismul între caracterul social al producţiei şi însuşirea privat capitalistă a rezultatelor ei, a determinat şi determină şi azi formularea unor răspunsuri eronate şi imposibilitatea găsirii soluţiilor pentru problemele ridicate de criză, ele amplificîndu-se neîncetat. Integrarea economică, realitate a capitalismului contemporan, al cărui prototip este Comunitatea Economică Europeană (CEE), lărgită în Uniunea Europeană (UE) dupa metamorfozele politice din Estul Europei din 1989-1991, strategiile şi politicile promovate de ţările capitaliste membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), de ţările capitaliste dezvoltate din G 7, de Comisia Trilaterală (SUA, CEE şi Japonia), reprezintă încercări de adaptare a relaţiilor de producţie capitaliste la nivelul forţelor de producţie intensificate de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană şi de promovarea pe plan intern şi în special pe plan mondial a intereselor celor mai puternice capitaluri (de penetraţie pe piaţa europeană şi mondială), prin acţiuni iniţiate de guvernele lor. Rezolvarea definitivă a contradicţiei fundamentale a capitalismului, care va pune capăt crizelor mai mari sau mai mici, poate avea loc numai prin recunoaşterea de facto a caracterului social al forţelor de producţie şi trecerea lor în proprietatea întregului popor. Prin aceasta, producţiei sociale îi va corespunde şi forma socială a însuşirii ei. Ideea construirii socialismului ca alternativă la capitalismul perimat şi anacronic a fost validată de Istorie şi s-a dovedit că socialismul este singurul sistem economic social care a oferit, într-un timp istoric scurt, un model şi o soluţie de rezolvare a problemelor umane, în toată complexitatea lor, la nivel de masse. Pentru această performanţă a socialismului, care în jurul anilor ’70 devenise o atracţie pentru omenire şi un concurent redutabil pentru capitalismul care se sufoca, şi care prefigura care este tendinţa omenirii şi viitorul societăţii omeneşti, adică generalizarea orînduirii socialiste, socialismul din Europa de Est, pentru toate acestea, a primit, în 1989-1991, o grea lovitură subterană, printr-un război secret, din partea capitalismului perimat. Această lovitură nu a fost înţeleasă de cea mai mare parte a populaţiilor din Europa de Est din două motive:

a) Războiul secret desfăşurat pe timp de pace prin operaţiuni sub acoperire este invizibil şi nu impresionează pe nimeni, nu revoltă opinia publică;

b) El este organizat în subteran şi, cînd este programat să iasă la lumină, este prezentat sub conceptul de revoluţie, iar acest concept are profunde rezonanţe pozitive în memoria umanităţii. Dacă ideea de revoluţie se bucură de o glorie neobişnuită pentru beneficiile aduse progresului umanităţii, ideea de război este respinsă în general de omenire. Ca urmare, accesul la termenul de revoluţie este liber şi nu este cenzurat. În cazul războiului secret din 1989-1991 la care ne-am referit, lucrurile devin cenzurate. Despre războiul secret au cunoştinţă şi acces la informaţiile respective doar liderii politici de stat şi de guverne, militarii de rang superior, fiind opera Serviciilor Secrete. Aşa se explică cererea NATO din 2004, adresată fostelor ţări socialiste din Europa, să treacă în regim de confidenţialitate toate documentele privitoare la revoluţiile din Europa din 1989-1991.

Interesul SUA de autoconsacrare a propriului sistem capitalist a avut nevoie, după al II-lea război mondial, de certitudinea că în lume nu mai există nici o alternativă a căilor de evoluţie a Istoriei. În acest scop, SUA, prin Harry Truman, alertat de Marele Capital prin Serviciile Secrete, a inventat doctrina războiului rece împotriva socialismului din URSS şi apoi împotriva socialismului din toate celelalte ţări care au pornit pe acest drum. Rămîneau însă zone întinse neacoperite şi nesupravegheate, cum ar fi o parte din Asia, Africa şi America Latină, care puteau accede la lumea socialistă. Pentru a obstrucţiona această posibilitate, Washingtonul a conceput planuri şi actiuni curente şi de perspectivă sub forma Covert Operation (operaţiuni sub acoperire), menite să prevină răspîndirea, în oricare parte a lumii, a unor regimuri politice socialiste, numite de americani prosovietice. Rapoartele Comisiei ONU pentru descoperirea adevărului din San Salvador, de exemplu, demonstrează că America Latină a fost practic devastată de absolvenţii vestitei şi temutei şcoli de terorism „Şcoala Americilor”, din Georgia, finanţată de guvernul american şi cosmetizată, în ianuarie 2001, sub denumirea prescurtată de WHISC., adică Institutul pentru Cooperare în Materie de Securitate în Emisfera Vestică. La nivel european, relevant pentru discuţia ameninţării fiinţei umane de către capitalismul perimat rămîne complotul Marelui Capital  împotriva masselor muncitoare din ţările socialiste. Acesta s-a desfăşurat încă din 1945, sub forma doctrinei războiului rece al lui Truman, pusă în operă de un corp de luptă de tip gherilă (1947), sub numele de Serviciul American Clandestin al Agenţiei Centrale de Informaţii, unde erau secrete nu numai operaţiunile, ci şi existenţa în sine a acestui serviciu. Acesta a fost cel mai mare secret al Guvernului SUA după armele nucleare.

Din 1973, complotul se desfăşoară sub forma războiului secret, planificat pe etape şi global, pentru distrugerea masselor muncitoare socialiste. În acest război secret au fost cooptate de către SUA şi statele capitaliste membre NATO. Codificat de Agenţie sub denumirea de Covert Operation, războiul secret a fost executat de Serviciul clandestin al CIA şi de către celelalte Servicii Secrete din ţările membre NATO. Atît războiul rece (1945), cît şi războiul secret (1973) au fost stimulate de furia companiilor, a Big Bussines-ului, care au putere politică la Washington. (Va urma)

NINA GEORGESCU,

Redactor „Agoravox“ - Franţa

Share |

Articol vizualizat de 1267 ori

04 Iun 2011