SPIONAJUL UNGAR A.V.O. FACE RAVAGII ÎN ROMÂNIA (II)

„Mîna Neagră” şi UDMR vroiau... guvern maghiar la Tg. Mureş

În ceea ce priveşte organizaţia terorist-subversivă U.D.M.R., încă din momentul naşterii sale oficiale, pentru că ilegal acţiona mai de mult timp, a început să-şi facă cunoscută adevărata faţă prin crimele şi distrugerile materiale comise, cu bestialitatea tradiţională a hunilor, în judeţele Harghita şi Covasna şi la Sovata, în judeţul Mureş. Înaintea oficializării şi introducerii în bătălie împotriva României a U.D.M.R., ca organizaţie ce reprezintă „naţiunea maghiară” din Transilvania, spionajul ungar A.V.O. a reactivat organizaţia clandestină iredentistă ce poartă sinistrul nume de „Mîna Neagră”, înfiinţată în anul 1953, dar lichidată, după circa 3 ani de eforturi, de către Securitate. Iată un motiv în plus al aţîţării urii românilor naivi împotriva propriei lor Securităţi de către propaganda psihologică ungară. „Mîna Neagră” este condusă nemijlocit de către A.V.O. şi acţionează conspirativ. Nucleul iniţial al organizaţiei din 1953 a funcţionat în cadrul Facultăţii de Geologie şi Geografie a Universităţii din Cluj, avîndu-l ca prim conducător pe Arpad Szilagy.

În timpul evenimentelor sîngeroase din Ungaria ale lunii octombrie 1956, organizaţia „Mîna Neagră” a încercat să împingă la o revoltă a maghiarimii din Transilvania, care să fie finalizată prin alipirea acesteia la Ungaria. Securitatea română şi Tribunalul Cluj au pus capăt acestei tentative criminale. Prin grija Serviciului de spionaj al „Ungariei socialiste frăţeşti”, aliata României în Tratatul de la Varşovia, spiritul şi ideile organizaţiei secrete „Mîna Neagră” au supravieţuit, agenţii acesteia de pe teritoriul Transilvaniei acţionînd cu mai multă precauţie. Reactivată în cursul anului 1989, organizaţia secretă „Mîna Neagră” a avut pregătite din timp celule şi structuri clandestine subversive la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Arad, Tîrgu-Mureş, Sibiu, Braşov, cu nucleele principale de forţă în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.

Organizaţia „Mîna Neagră”, filială clandestină a Serviciului ungar de spionaj (A.V.O.) în Transilvania, specializată în diversiuni politice şi psihologice, este „creierul” care conduce mişcarea autonomistă a secuilor, pentru ca „Ţara Secuilor” să fie autonomă şi legată direct de Ungaria, „patria mamă”.

Imediat după înfiinţare, U.D.M.R., acţionînd pe faţă, prin agitarea şi mobilizarea minorităţii maghiare, şi „Mîna Neagră” în subteran, prin metode clandestine, şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin, decît constituirea unui guvern maghiar la Tîrgu Mureş. Sub bagheta Budapestei, cele două organizaţii teroriste au trecut la ameninţări cu moartea, la persecuţii şi epurări în massă ale elementului românesc din cele trei judeţe.

Tentativa de lovitură de stat

din 15 martie 1990

Anii 1990-1993 au fost extrem de grei pentru românii ardeleni, pur şi simplu neglijaţi şi abandonaţi de autorităţile statului şi, în general, de clasa politică de la Bucureşti, indiferent de partid, încleştată în lupta pentru putere şi pentru luarea în stăpînire şi jefuire a avuţiei naţionale. Punctul culminant al acţiunilor subversive organizate de Budapesta, prin A.V.O. şi vîrfurile sale de lance - U.D.M.R. şi „Mîna Neagră”, l-au constituit evenimentele de la Tîrgu Mureş din luna martie 1990.

Sub conducerea nemijlocită a unor agenţi ai Serviciului ungar de spionaj şi diversiune şi a unor elemente instruite din trupele speciale venite din Ungaria, în martie 1990, profitînd de destructurarea Statului Român, de haosul total survenit în urma efectelor Comunicatului către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost declanşată revolta maghiarilor. Şi după 15 ani, România suportă efectele nefaste ale următoarei prevederi total arbitrare: „Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu, guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale”. Tot aşa de „democratic” a procedat şi V. I. Lenin în 1917, cînd a decretat sloganul „Toată puterea în mîinile sovietelor”. În realitate, după Comunicatul către ţară citit pe posturile de Radio şi Televiziune, România nu mai era guvernată de nimeni. Pe întreg cuprinsul ţării s-a instaurat haosul. Delincvenţii de drept comun eliberaţi din închisori au devenit „revoluţionari şi victime ale dictaturii”. „Structurile de putere ale clanului Ceauşeşcu” lichidate în seara zilei de 22 decembrie 1989 nu erau ale lui Ceauşeşcu, ci ale României...

Guvernul de la Budapesta a sesizat momentul strategic şi, prin A.V.O., U.D.M.R., „Mîna Neagră” şi minoritatea maghiară din Transilvania, a urmărit să dea României lovitura de graţie. Acţiunea a avut caracterul unei tentative de lovitură de stat, ocupîndu-se Prefectura judeţului Mureş şi Primăria municipiului. Luptele din Piaţa Trandafirilor din Municipiul Tîrgu Mureş, care au antrenat 30.000 de maghiari şi secui şi aproximativ 12.000 de români (mulţi veniţi din satele învecinate), din 20 martie 1990, s-au soldat cu 6 morţi şi 263 de răniţi, în marea lor majoritate români.

Propaganda psihologică ungară, cu sprijinul larg al „Fundaţiei Sörös pentru o Societate Deschisă”, a prezentat lumii exterioare rebeliunea maghiară de la Tg. Mureş drept „pogrom al autorităţilor române” împotriva minorităţii maghiare din Transilvania, lucru crezut mai ales în S.U.A. Prin eterna viclenie a Budapestei şi naivitatea şi lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti, maghiarii răzvrătiţi care s-au dedat la atrocităţi au fost prezentaţi lumii exterioare drept „victime”. Românul Mihai Cofariu, din comuna Ibăneşti, surprins în imagini filmate pe timpul cît era maltratat sălbatic de către maghiari şi care a scăpat cu viaţă, dar cu grave infirmităţi, a fost popularizat peste tot în lume ca „ungur maltratat de români”. Dezminţirile tardive prezentate de autorităţile române nu s-au bucurat de credibilitate. Războiul imagologic purtat de spionajul ungar A.V.O. în jurul evenimentelor de la Tg. Mureş din martie 1990 a fost cîştigat de Budapesta. Intervenţia Armatei, dar mai ales ridicarea populaţiei româneşti din Transilvania au dejucat planurile subversive ale Budapestei. Tragedia de la Tg. Mureş, vie în memoria transilvănenilor, demonstrează că Ungaria este în stare de orice, în eforturile sale continui, din 1920 încoace, pentru reocuparea Transilvaniei. Prezenţa celor două state în muribunda şi nefuncţionala alianţă militară N.A.T.O., ţinută în viaţă prin eforturile exclusive ale Washingtonului, nu va schimba nici mentalităţile şi nici obiectivele guvernanţilor de la Budapesta în ce priveşte pretenţiile teritoriale faţă de România... (Sfîrşit)

Colonel (r) FLORIAN GÂRZ

Share |

Articol vizualizat de 664 ori

03 Aug 2011