RĂZBUNAREA URSULUI (II)

- Şi noi sîntem siguri că a fost lovit de trei ori.

- Cum aţi ajuns la această concluzie?

- În urma examinării armei criminale. Locotenentul Munteanu, tehnicianul nostru criminalist, a stabilit că cele 4 bucăţi de scîndură fac corp comun, provenind de la o şipcă din lemn de fag, lungă de 1,50 m. Întrucît loviturile au fost aplicate cu forţă, şipca s-a rupt de fiecare dată. Ea s-a rupt de 3 ori, ceea ce denotă trei lovituri.

- Aşa-i, îi plăcu medicului.

- Agresorii l-au lovit cu sete, în dorinţa de a-1 ucide.

- „Agresorii”? sesiză Mezinca.

- Dacă folosim aceeaşi logică de interpretare, zise el, am însă impresia că leziunea produsă cu cuţitul în regiunea fesieră nu se mai conjugă cu aceste aprecieri.

- Ba da. Se conjugă perfect, spuse căpitanul. În acţiunile criminale de acest gen trebuie să existe o logică a autorului. Înseşi faptele lor le trădează „logica”. Interpretîndu-le, deci, faptele, noi reuşim să detectăm ceea ce se numeşte mobilul crimei.

- Şi care ar fi, mă rog, mobilul în cazul de faţă? întrebă medicul uşor stînjenit de mica lecţie de psihologie.

Ofiţerul zîmbi, apoi răspunse:

- Răzbunare, ură!

- Cum aţi ajuns la această concluzie?

- Faptul că sîngele din rana de la fesă s-a scurs în direcţia şirei spinării denotă că victima era culcată la pămînt, cu faţa în jos. Lovitura în nici un caz nu a urmărit moartea victimei, deoarece a fost aplicată într-un loc care nu afecta un organ vital. Şi acum intervine logica: tocmai postura în care se afla victima şi regiunea unde a fost plasată lovitura trădează sentimentul de batjocură, de ură puternică, de răzbunare demenţială din partea autorilor.

Aprecierea asupra acestui mobil a cîştigat şi mai mult în greutate cînd, într-un buzunar de la chimirul lui Tănase Luncan, s-a găsit suma de 2.500 lei. Ipoteza jafului era exclusă...

Referitor la agresori, căpitanul Roman nu punea o clipă la îndoială că omoru1 fusese comis de cel puţin două persoane. Pledau în acest sens urmele de paşi şi cele două instrumente de lovire: şipca şi cuţitul. Briceagul găsit la locul faptei aparţinea victimei şi nu se făcuse uz de el. Probabil că Tănase Luncan, din instinct de apărare, încercase să-i deschidă lama, dar fusese prea tîrziu. Fiind vorba deci, de cel puţin 2 autori, era foarte greu de lămurit în acel stadiu al cercetărilor de ce martorii vazuseră doar unul singur. „Poate că al doilea a fugit în altă direcţie.” Asta nu se putea, deoarece „Grind”, care a fost pus pe urme de mai multe ori, l-ar fi „mirosit. „Atunci?!” Era o mare enigmă. Locotenentul Munteanu, examinînd „arma rece”, ajunse la concluzia că ea fusese ruptă dintr-un gard. Pe baza aprecierii mobilului crimei ca fiind răzbunarea, căpitanul Roman luă o serie de măsuri de verificare şi investigare ce urmăreau mai multe efective: stabilirea persoanelor angajate în diverse conflicte cu Tănase Luncan şi cum justifică ele timpul din seara comiterii omorului; activitatea victimei din ziua critică; activitatea elementelor din comună cunoscute cu manifestări violente; discuţiile care se purtau în legătură cu crima; ientificarea gardului de unde fusese smulsă şipca.

- Şi mai este ceva, le spuse Roman subalternilor săi: navetele cu sticle goale! Trebuie să stabilim de unde provin şi cum au ajuns pe izlaz, în apropierea locului faptei. N-ar fi exclus să aibă vreo legătură cu crima, deşi „Grind” nu le-a acordat nici o atenţie. Vom verifica la bufet dacă cineva a cumpărat o asemenea cantitate de băutură, poate pentru vreun botez sau o nuntă. Poate a avut loc chiar o petrecere cîmpenească. Se stabili că, în sîmbăta aceea, Tănase Luncan plecase de acasă îr comuna Bogdăneşti, pentru a face unele cumpărături. Pe la orele 17, intrase în bufetul din comună să bea o bere. Consumase bere pînă în jurul orelor 19,45, cînd părăsise bufetul şi se îndreptase spre satul Cornăţel. Băuse cam mult şi se turmentase. În bufet nu se certase cu nimeni şi nu purtase vreo discuţie contradictorie cu cineva. Făcuse, însă, glume pe seama unor consăteni, uneori depăşind măsura. Din momentul părăsirii bufetului şi pînă la orele 20,15, cînd fusese găsit mort în drum, nu s-a mai putut afla se întîmplase. În urma experimentului făcut de căpitanul Roman, pe traseul parcurs de victimă de la bufet pînă la locul unde fusese găsită, s-a stabilit că distanţa între cele două puncte era de 1.050 m şi se parcurgea, la pas normal în 21 de minute. Însemna că Tănase Luncan, de la ieşirea din bufet, nu se abătuse din drum. Agresiunea avusese loc între orele 20,05-20,10, cadavrul acestuia fiind descoperit de cei doi martori la numai cîteva minute după omor.

Investigaţia în jurul lui Tănase Luncan stabilesc că acesta fusese angajat în numeroase conflicte, multe dintre ele cu rude apropiate. În urmă cu 2 ani, fusese bătut de doi cetăţeni din comună, împăcîndu-se la judecată în schimbul unor despăgubiri băneşti. Era o fire ironică. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 635 ori

17 Aug 2011