RĂZBUNAREA URSULUI (I)

În seara aceea, Titus Bădiţă şi prietenul său, Jean Floroiu, se întorceau din satul Cornăţel. Afară se lăsase întunericul. Trecură podul peste Pîrîul Albişor, continuîndu-şi drumul spre centrul comunei Bogdăneşti. Încetiniră paşii, deoarece pînă în dreptul dispensarului sanitar trebuiau să străbată o pantă de cîteva sute de metri. Deodată, se opriră. Un om era căzut în mijlocul drumului. Bădiţă aprinse un băţ de chibrit. Cetăţeanul zăcea cu faţa în jos şi nu mai respira. Capul îi era plin de sînge.

- Priveşte spre izlaz! izbucni Floroiu.

Desluşiră silueta unui bărbat care fugea pe izlaz, apoi dispăru pe puntea ce traversa Pîrîul Albişor, cu direcţia spre Cornăţel.

- Să ştii că ăla 1-a omorît! exclamă Bădiţă.

- Hai, repede, să-1 anunţăm pe domnul Ioniţă, şeful de post.

La scurt timp, sosi la faţa locului o echipă operativă, condusă de căpitanul Roman. Diagnosticul cazului era fără îndoială: omor!

Cadavrul era al lui Tănase Luncan, de 52 ani, din comuna Bogdăneşti, satul Cornăţel. Moartea se datorase hemoragiei meningo-cerebrale şi ventriculare, ca urmare a unui politraumatism cranio-cerebral. Lîngă cadavru erau trei bucăţi de scîndură, rupte la capete. Una dintre ele avea două cuie ruginite. Primul este introdus în cîmpul infracţiunii cîinele de urmărire „Grind”, faimosul urmaş al lui „Ringo”. I se dă urma de miros de la o bucată de scîndură de către plutonierul-adjutant Pîndaru. „Grind” adulmecă urma şi porni în cursă spre izlazul comunal din stînga drumului, în direcţia cimitirului. După o bucată de drum se opri şi începu să dea tîrcoale unui obiect. Era o bucată de scîndură asemănătoare celorlalte trei, găsite lîngă cadavru. La un capăt avea două cuie ruginite. De aici „Grind” îşi reluă cursa, îndreptîndu-se în direcţia opusă cimitirului, pe partea ce străbătea izlazul comunal. Ajungînd la puntea de trecere peste Pîrîul Albişor, spre Cornăţel, se opri şi refuză s-o străbată. Oare de frică? „Nici vorbă!”, îşi spuse conducătorul cîinelui.

- Ce s-a întîmplat cu „Grind”? întrebă căpitanul Roman.

- Ar vrea să spună că urmele duc numai pînă la capătul punţii, răspunse Pîndaru. Probabil că asasinul a mers de aici prin apă.

- Bine, dar martorii l-au văzut cînd a traversat puntea, continuîndu-şi fuga pe malul celălalt.

- Nu ştiu ce să zic, dar am mare încredere în „Grind”, îşi mîngîie Pîndaru cîinele. Ne cunoaştem...

Pentru o mai certă convingere, „Grind” primi sarcina să caute urma de miros pe malul celălalt al pîrîului, însă nu o găsi.

- Ciudată situaţie! spuse căpitanul Roman. Trebuie să acordăm mare atenţie cercetării locului faptei. Verificaţi cu răbdare şi terenul din jur.

Lîngă victimă se găsi un briceag, cu lama închisă, care nu prezenta urme de sînge. Pe izlaz, la circa 40 m de poteca ce îl străbătea, se găsiră două navete cu sticle goale. Pe etichete erau menţionate diferite soiuri de băuturi alcoolice: „Rom”, „Coniac”, „Ţuică selecţionată”, „Rachiu de vin” ş.a.

Examinarea cadavrului evidenţie o plagă liniară, profundă, în regiunea fesieră dreaptă şi o plagă ovulară, cu lipsa epidermului, la degetul medius drept. Această ultimă plagă demonstra că victima încercase să se apere cu mîna dreaptă de lovitura cuţitului. Din punct de vedere criminalistic se mai putea aprecia că Tănase Luncan fusese lovit prin surprindere.

- Pentru această apreciere pledează şi interpretarea elementelor medico-legale ale cazului, spuse Petre Mezinca, medicul legist. Leziunile din regiunea craniană au fost produse în timp ce agresorul se afla în partea stîngă şi în spatele victimei.

- Şi a fost lovit cu putere, completă Roman.

- Exact, confirmă medicul. Leziunea sigur şi direct mortală a fost cea din regiunea cefalică: ea a produs fractura de boltă şi bază craniană. Leziunea din regiunea fesieră dreaptă nu a fost vitală.

- Aţi putea aprecia cîte lovituri a primit victima în cap?

- Cel puţin trei lovituri, răspunse medicul privind la leziunile cadavrului. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 618 ori

16 Aug 2011