RĂZBOIUL RECE S-A ÎNCHEIAT, SPIONAJUL CONTINUĂ (V)

„SUPER-CÎRTIŢA KGB”

DIN FBI

În anul 2002, posturile de Televiziune din Statele Unite au difuzat filmul „Povestea lui Robert Hanssen”, a regizorului Lawrence Schiller, actorul William Hurt interpretînd rolul maestrului spionajului. Bazat pe evenimente reale din viaţa lui Robert Philip Hanssen, acest film încearcă să dezvăluie şi să explice motivaţiile celui mai notoriu şi mai de succes spion american. Filmul plonjează adînc în psihicul unui om tulburat, plin de complexe interioare. Am reuşit să-l vizionez pe postul HBO. În februarie 2001, FBI şi Serviciile Secrete americane au fost zguduite de cel mai grav caz de spionaj din istoria lor, o dată cu arestarea lui Robert Hanssen, unul dintre şefii diviziei „Securitate Naţională” a FBI, care a fost inculpat pentru că a spionat timp de 15 ani în favoarea fostei URSS, iar apoi a Rusiei. Cînd Serviciile de contraspionaj ale unui stat bănuiesc că un cetăţean, indiferent de domeniul în care activează şi pe care treaptă a scării ierarhice este situat, desfăşoară o activitate de spionaj în favoarea altui stat, trec la urmărirea acestuia (activitate deosebit de laborioasă). Pe parcursul mai multor luni, uneori chiar ani, lucrătorii Serviciilor de contraspionaj adună date. După ce s-a ajuns la un punct unde cei care investighează cazul au tras o concluzie, se poate decide demascarea şi arestarea spionului respectiv şi chiar demascarea întregii reţele. Această decizie reprezintă întotdeauna o calculată hotărîre politică. Arestarea lui Robert Hanssen, agent FBI, căruia i s-a documentat activitatea de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, respectiv a Rusiei, a reprezentat exact o astfel de decizie politică. S-a ajuns la concluzia că tăcerea nu mai poate fi acceptată. Robert Hanssen a spionat în favoarea sovieticilor, respectiv a ruşilor, în perioadele: 1979-1981, 1985-1992 şi din 1999 pînă la 18 februarie 2001, cînd a fost arestat la domiciliul său de lîngă Washington, după ce a lăsat într-o „cutie poştală” dintr-un parc documente secrete pentru agenţii ruşi. A fost acuzat că în toată perioada a transmis circa 6.000 de pagini de documente secrete. Mai grav este că, în octombrie 1985, a transmis numele a doi agenţi KGB care erau în serviciul Statelor Unite. Aceştia au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi şi executaţi. „Cîrtiţa” era deosebit de precaută. Identitatea sa nu era cunoscută nici de agenţii ruşi de legătură, cu care nu s-a întîlnit niciodată personal. Numele său de cod era Ramon. Se pare, după cum susţine „Washington Post”, că el a fost trădat chiar de una din sursele sale din SVB, care a dat americanilor dosarul său întocmit de Serviciile de informaţii de la Moscova. Procesul lui Robert Hanssen l-a marcat profund şi pe episcopul Manuel Aringarosa, preşedintele general al congregaţiei Opus Dei, deoarece acesta era un membru marcant al ordinului, dar avea un comportament sexual deviant. Procesul a relevat că ascunsese camere video în propriul său dormitor, pentru ca prietenii să-i urmărească partidele de sex cu soţia lui. Judecătorul remarcase: „Aceasta nu este în nici un caz distracţia favorită a unui catolic”. La mijlocul lunii martie 2001 şi ca urmare a arestării lui Robert Hanssen, factorii de decizie din Statele Unite au expulzat 50 de diplomaţi ai Moscovei pentru ceea ce politicos au denumit „activităţi incompatibile cu statutul lor”. Un consilier al preşedintelui rus a declarat indignat: „Aceasta este o reîntoarcere la perioada Războiului Rece”. Dar a evitat să spună un adevăr simplu: după terminarea Războiului Rece, nici o mare putere nu a renunţat la activitatea de spionaj. Dimpotrivă: metodele de spionaj s-au îmbunătăţit, suportul tehnic a devenit ceva de vis, iar domeniile de spionaj s-au înmulţit. Balanţa obţinerii de informaţii s-a înclinat spre domenii care au legătură cu politica, finanţele, cercetarea, industria şi înalta tehnologie. Nu mai există limite în ceea ce priveşte informaţiile pe care Serviciile de informaţii sînt interesate să le adune. Ca o regulă generală, numărul spionilor a crescut considerabil. Toate acestea, şi încă multe altele, consilierul, prezidenţial rus a omis cu grijă să le spună. Şi a mai omis un lucru foarte important. Arestarea spionului Robert Hanssen a avut loc în perioada în care Kremlinul vorbea despre „noul parteneriat strategic” cu Washingtonul. Pe data de 1 iunie 2006, Robert Hanssen, care a lucrat timp de 27 de ani la FBI, în vîrstă de 57 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj în favoarea URSS, respectiv a Rusiei. Anterior, la 6 iulie 2001, el a reuşit să scape de pedeapsa capitală după ce a pledat vinovat şi s-a angajat să „coopereze cu anchetatorii”. Deşi a fost anchetat de două echipe de anchetatori, o echipă condusă de CIA şi inspectorul general al Departamentului Justiţiei şi una formată din anchetatori FBI şi o comisie însărcinată cu revizuirea programelor de securitate în Poliţia federală, nu se ştie dacă el şi-a mărturisit toate păcatele. În memoriul procurorului Statului Virginia, Paul Mc Nulty, stă scris: „El a trădat poporul american, el a zdruncinat încrederea populaţiei în capacitatea Administraţiei noastre de a-i proteja pe americani”. Autorităţile americane sînt singurele vinovate că l-au depistat atît de tîrziu pe Robert Hanssen. Cu 8 ani înainte de arestarea lui, Rusia a avertizat Guvernul SUA că un agent FBI încearcă să vîndă secrete de stat Moscovei. Însă ruşii nu au furnizat suficiente date pentru identificarea spionului, anchetatorii americani nefiind capabili să descopere cine este trădătorul. La acea vreme, Hanssen avea acces la informaţii secrete privind modul de desfăşurare a investigaţiei. Autorităţile americane au recunoscut că, în 1997, agentul FBI, Earl Pitts, arestat pentru spionaj în favoarea Rusiei, a declarat autorităţilor că activităţile lui Hanssen sînt suspecte, fiind necesară declanşarea unei anchete. Dar nu a fost luată nici o măsură în acest sens. Mai mult, nici semnalul de alarmă tras de cumnatul lui Hanssen nu a fost tratat cu atenţia necesară. Acesta informase autorităţile că Hanssen ar putea fi spion, după ce a observat sume mari de bani în casa cumnatului său. Directorul FBI, Robert Mueller, a declarat că circa 700 de agenţi care au acces la informaţii clasificate au fost supuşi testului cu poligraful după arestarea lui Hanssen. În urma testului, a fost iniţiată investigarea a 7 agenţi Faptul că Moscova i-a avertizat pe americani despre existenţa unui spion nu este o metodă nouă. Este un lucru obişnuit ca diplomaţii să facă acest lucru, atunci cînd cred că este vorba despre o înscenare… Poate că cel mai tare punct al ruşilor în încercările lor de expansiune mondială a fost şi este spionajul. Renumita organizaţie Jane’s atrăgea recent atenţia asupra faptului că, în zilele noastre, Rusia s-a angajat în masive activităţi de spionaj în Europa şi în America de Nord, mai ales în scop tehnologic şi economic. SVR-ul (Sluzba Vnesnei Razvedka) - Serviciul civil de spionaj rus, a primit ordine directe de la preşedintele Vladimir Putin, în această direcţie, pentru amplificarea culegerii de informaţii economice şi tehnice din ţările membre NATO. Serviciile de spionaj ruse depun eforturi pentru recrutarea de spioni din rîndul emigraţiei ruse prin metode dure. Nu lipsesc fabricarea de acuzaţii împotriva „obiectivelor” alese, pentru „crime” comise, chipurile, pe teritoriul Rusiei, înainte de emigrare, folosind bogata arhivă moştenită de la KGB, şi şantajarea rudelor rămase în Rusia. Dacă persoana aleasă pentru recrutare refuză colaborarea, ofiţerul recrutor trece la ameninţări că va fi urmărită penal de autorităţile ruseşti, iar dacă cel vizat persistă în refuz, sînt fabricate imediat probe pentru acuzare şi urmărire internaţională.

Preşedintele Putin şi colaboratorii săi îi consideră pe oamenii de afaceri ruşi, care operează cu succes pe plan mondial, drept „chei” ale transformării Rusiei într-o mare putere economică, baza lor de acţiune fiind tocmai informaţiile secrete asupra partenerilor de afaceri străini. „Echipa” lui Putin este formată pe vechea structură a „Organizaţiei Felix”, din foşti ofiţeri KGB-FSB, cu convingeri naţionaliste, răspîndiţi prin toate ministerele şi alte instituţii ruseşti, care au legături cu străinătatea. (Va urma)

TEODOR FILIP

Share |

Articol vizualizat de 1303 ori

02 Mai 2011