RĂZBOIUL RECE S-A ÎNCHEIAT, SPIONAJUL CONTINUĂ (IV)

A fost numit comandantul întregului sistem sovietic de contraspionaj extern. Fiind o fire voluntară, care spunea lucrurilor pe nume, şi-a atras antipatia mai multor colegi şi şefi din KGB. În 1980 a fost retrogradat. În 1990 s-a retras din KGB şi a început să cocheteze cu politica. A devenit un critic acerb al sistemului comunist şi al poliţiei politice. Această atitudine a sa i-a adus un electorat fidel. M. Gorbaciov l-a retrogradat, i-a retras toate ordinele, medaliile şi pensia. În pofida tuturor acestora, a candidat la alegeri şi a obţinut un loc în Sovietul Suprem (Parlamentul URSS), continuînd să demaşte abuzurile sistemului şi ale KGB-ului. După puciul din 1991, Kalughin a devenit, pentru scurt timp, consilier al noului şef al KGB, reformatorul Vadim Bakatin. După dezmembrarea URSS, avînd destui duşmani puternici la Moscova, s-a stabilit în SUA. În primăvara lui 2007 predă la centrul american pentru Contraspionaj şi Studii Strategice, colaborînd la mai multe publicaţii. La 29 aprilie 2002 a început urmărirea penală împotriva lui. Concret, fostul general KGB este acuzat că, după stabilirea sa în SUA, a furnizat americanilor informaţii cu privire la o serie de agenţi sovietici activi în perioada războiului rece. Cu toate că anchetatorii au refuzat deocamdată să dea amănunte cu privire la dosar, Agenţia Interfax susţine că acesta se axează în principal asupra Afacerii „Trofimoff”. Precizez că, în 2004, colonelul american George Trofimoff a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice în timpul războiului rece. Circumstanţele desconspirării acestei „cîrtiţe” intrate în adormire de mai mult de un deceniu au rămas neclare. Moscova spune că de vină este Kalughin, care, la rîndul lui, se disculpă. Este un proces politic în desfăşurare. În colaborare cu F. Montaigne a scris cartea „Spymaster. My 32 Years in Intelligence and Espionage Against the West” („Maestrul spion. 32 de ani pe care i-am petrecut în activitatea de informaţii şi spionaj contra Occidentului”), apărută la Editura Smith Gryphon. El are despre trădare o părere foarte elastică: de neconceput pentru un ofiţer sovietic de Informaţii, trădarea devine o problemă personală pentru cetăţenii occidentali, care se hotărau astfel să ajute Uniunea Sovietică… În baza unei înţelegeri Washington-Moscova, din 1992 în Rusia au acţionat Peace Corps (Corpurile Păcii): 200 de voluntari americani au acţionat în 30 de regiuni din Rusia - predînd engleza, ajutînd în domeniul agriculturii, al sănătăţii şi asigurînd schimburi culturale etc. Aceasta era activitatea de suprafaţă, paravanul. În realitate, această organizaţie este numărul unu în culegerea de informaţii CIA. Majoritatea „voluntarilor” sînt, de regulă, agenţi care acţionează sub acoperire. În cadrul unei Conferinţe de Presă, ţinută la 16 decembrie 2002, directorul FSB, Nikolai Patruşev a spus: „Unii dintre membrii «Corpurilor Păcii» se ocupau cu strîngerea de informaţii despre situaţia socială, politică şi economică din diferite regiuni ale Rusiei, despre funcţionari ai guvernului şi ai departamentelor de stat, despre şansele electorale ale unor posibili candidaţi etc.”. Din aceste motive, 30 de membri ai organizaţiei umanitare americane Peace Corps nu au mai primit viză de intrare în Rusia în anul 2002. Patruşev a oferit şi cîteva exemple, dintre care cel mai concludent este „cazul Brown”, agent CIA care acţiona sub acoperirea organizaţiei amintite. Serviciile Secrete ruse l-au monitorizat încă din 1970, cînd Brown se ocupa de recrutări pentru CIA la Berlin. A venit în Rusia ca „voluntar” în Corpurile Păcii. Aflat la Samara, el a stabilit mai multe contacte cu funcţionari din Ministerul Apărării şi cu cadre ale administraţiei locale, de la care a obţinut informaţii secrete. Autorităţile ruse au informat Washingtonul că abandonează înţelegerea cu SUA privind activitatea Corpurilor Păcii. „Situaţia din Rusia s-a schimbat radical faţă de anul 1992. Rusia nu mai este interesată să coopereze cu Peace Corps”, se menţiona într-o declaraţie oficială făcută la Moscova.

SPIONAJ SUB BOLOVAN

Analistul rus pe probleme de apărare Pavel Felgenhaver a afirmat: „Cu siguranţă că operaţiunile de spionaj continuă, în pofida faptului că Uniunea Sovietică nu mai există”. Potrivit acestuia, la Moscova are loc o operaţiune continuă de supraveghere a occidentalilor şi a celor despre care se presupune că lucrează cu ei, supraveghere care se face pe diferite căi, inclusiv prin filmări secrete sau ascultarea telefoanelor. În România totul este pe invers. Scandalul „interceptărilor telefonice” nu se mai termină. Cum se demarează o investigaţie asupra vreunui om de afaceri autohton sau din străinătate, să te ţii de acuze pe seama Serviciilor Secrete, ale „foştilor securişti” care, nu-i aşa?, conduc România. Părerea unanimă a analiştilor şi politicienilor de la Moscova este că toate „revoluţiile” de diferite culori din fostul spaţiu sovietic au fost organizate, puse în mişcare şi sponsorizate de diferite organizaţii non-guvernamentale din Occident, sprijinite de ONG-uri din interior. Nimeni nu poate nega acest lucru. De aici, necesitatea ca în Rusia activitatea ONG-urilor să fie redusă la minimum şi accesul la fondurile din străinătate să fie strict limitat sau, dacă s-ar putea, eliminat complet. În acest sens, afacerea de spionaj dezvăluită în toamna anului 2005 de FSB şi adusă la cunoştinţa opiniei publice s-a mulat ca o mănuşă pe „afacerea ONG-urilor”. Şi de data aceasta, Serviciul de Spionaj rus a acţionat ca la carte, spre disperarea occidentalilor. Înregistrări video îi surprind în flagrant delict pe 4 diplomaţi britanici în postură de „spioni”, iar purtătorul de cuvînt al FSB, Serghei Ignaţcenko, a declarat pe postul naţional de televiziune: „Cel mai important lucru este că am surprins legătura dintre o reţea de spionaj şi finanţarea mai multor ONG”. Pentru prima dată Serviciile Speciale ruseşti au descoperit un act de finanţare a unor structuri neguvernamentale de către o agenţie străină de spionaj. Potrivit televiziunii de stat, 4 oficiali ai Ambasadei britanice şi un cetăţean rus au fost depistaţi de FSB şi supravegheaţi (filmaţi) în timp ce descărcau informaţii secrete de pe un computer portabil de dimensiunea unui telefon mobil pe un transmitător instalat într-o piatră falsă, plasată pe o stradă din Moscova. Distanţa de „lucru” era 20 de metri. „La început am crezut că e un punct normal de schimbare a informaţiilor plasat sub o piatră, însă ulterior unul dintre experţii noştri a făcut o cercetare mai amănunţită şi a devenit limpede că piatra conţinea un dispozitiv electronic. Este o tehnologie de spionaj complet nouă”, a spus purtătorul de cuvînt al Serviciului Federal de Securitate. Tot în programul de televiziune s-a anunţat că unul dintre cei 4 diplomaţi britanici ar fi autorizat plăţi regulate către mai multe organizaţii non-guvernamentale din Rusia. Diplomaţii britanici se numeau: Cristopher Pirt, Paul Crompton, Marc Doe şi Andrew Fleming. Marc Doe, secretarul II al Ambasadei britanice la Moscova, mai este învinuit că folosea, în activitatea lui de culegere de informaţii „sensibile”, organizaţii non-guvernamentale. Asupra lui au fost găsite mai multe documente semnate de el, prin care se confirmă vărsarea unor sume importante în conturile unor ONG-uri, cum ar fi Grupul Helsinki, Fundaţia Eurasia, Comitetul Împotriva Torturii ş.a. Şeful Serviciilor Secrete ruse, Serghei Lebedov, a afirmat, într-un interviu acordat ziarului „Kommersant” că spioni străini ar fi infiltraţi în organizaţiile neguvernamentale din Rusia. Declaraţiile lui sînt în concordanţă cu linia trasată de preşedintele de atunci, Vladimir Putin, care a declarat că, în 2006, Rusia nu va tolera organizaţii guvernamentale active politic şi finanţate din străinătate. Pe lîngă multe semne de întrebare legate de această „afacere”, trebuie menţionată neapărat reacţia Marii Britanii. La doar cîteva minute după ce postul de televiziune naţional din Rusia difuza filmul cu prinderea în flagrant delict de spionaj a celor 4 diplomaţi ai Ambasadei britanice, la Moscova a şi sosit răspunsul Ministerului britanic de Externe: „Sîntem îngrijoraţi şi uimiţi de afirmaţiile părţii ruse, de acuzaţiile ce ni se aduc”. Suspect de rapid răspunsul! Pe data de 25 ianuarie 2006, Parlamentul de la Moscova a votat o rezoluţie care stipulează că este inacceptabil ca spioni străini să finanţeze grupuri de presiune din Rusia. Acest vot a fost influenţat de scandalul de spionaj pe care l-am prezentat anterior. În acelaşi timp, rezoluţia este un nou instrument al lui Putin de control al organizaţiilor non-guvernamentale, multe dintre ele fiind învinuite de spionaj. În Rusia există 400.000 de organizaţii non-guvernamentale. Potrivit agenţiei Reuters: „Duma este îngrijorată în legătură cu unele acte de finanţare a ONG-urilor de către persoane implicate în operaţiuni secrete pe teritoriul rus, inclusiv mai mulţi funcţionari ai Ambasadei Marii Britanii. Astfel de fapte subminează încrederea în ONG-uri, care reprezintă un instrument important al societăţii civile”. FSB nu a precizat ce anume este în neregulă cu finanţarea străină a ONG-urilor. Se ştie, însă, că Vladimir Putin a acuzat de cîteva ori Occidentul că foloseşte ONG-urile ca instrument politic şi a sugerat că prin ele se încearcă alimentarea unor revolte, pe modelul „revoluţiei portocalii” din Ucraina. Dincolo de toate întrebările şi speculaţiile, povestea pare desprinsă dintr-un scenariu al unui film cu James Bond. Dacă nu ar fi realitate, s-ar putea spune că e o poveste cu spioni foarte bună! (Va urma)

TEODOR FILIP

Share |

Articol vizualizat de 1246 ori

28 Apr 2011