Tricolorul nr 139

din 24 Mai 2012


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Seriale Documentare

Cabbage Forte

RĂZBOIUL RECE S-A ÎNCHEIAT, SPIONAJUL CONTINUĂ (III)


GENERALUL DIZIDENT OLEG KALUGHIN

 

În vîrstă de 73 ani, Oleg Kalughin este o adevărată legendă a Războiului Rece. În 1975 a devenit cel mai tînăr general din istoria KGB. După venirea la putere a preşedintelui Vladimir Putin, s-a aflat permanent în dezacord cu el. S-a născut în 1934, la Leningrad. KGB-ul l-a recrutat încă din timpul facultăţii şi a lucrat pentru Direcţia I, de Spionaj extern. În 1958 a obţinut o bursă Fulbright şi a urmat cursurile Universităţii Columbia din New York. În 1960 a fost retrimis în SUA, pe post de corespondent al Radio Moscova pe lîngă Naţiunile Unite, o excelentă acoperire pentru activitatea de spionaj. Timp de 4 ani a trimis fel de fel de informaţii la Moscova: unele pentru ascultătorii postului de Radio, altele secrete, la sediul KGB-ului. În 1964 petrece un an în ţară, după care este trimis la Washington, în funcţia de adjunct al responsabilului cu spionajul politic. De data aceasta acoperirea era aceea de ataşat de presă, răspunzînd, totodată, şi de relaţiile publice. Potrivit propriilor mărturii, „Aceia au fost cei mai productivi ani, între 1965-1970”. A organizat şi monitorizat mai multe reţele de spionaj pe teritoriul Statelor Unite, dintre care cea mai „productivă” a fost cea a lui John Anthony Walker, subofiţer la baza navală a SUA de la Norfolk, care şi-a atras în reţea fiul, fratele şi un prieten apropiat. Potrivit relatărilor lui Kalughin, „Walker s-a urcat în maşina sa la Norfolk şi a condus fără întrerupere pînă la Washington, a căutat adresa ambasadorului U.R.S.S. în cartea de telefon şi a intrat în clădire. A nimerit la ofiţerul care răspundea de securitatea ambasadei, Iakov Lukasevics, un fost adjunct al şefului KGB din Letonia… Se pare că Walker a avut noroc să nu fie dat afară pe uşă. În general, cam asta este regula. Există o teamă generală în ambasadele sovietice faţă de aceşti „voluntari”, care putea fi foarte bine agenţi ai Serviciilor de Contrainformaţii”. Nu puţine au fost cazurile în care agenţi de valoare au fost refuzaţi. Cazul cel mai cunoscut s-a petrecut la Mexico City. Un ofiţer CIA, Philip Agee, după ce a fost refuzat de Ambasada sovietică, s-a dus la cubanezi şi le-a furnizat acestora informaţii de mare valoare. Povesteşte mai departe Kalughin: „Lukasevics a înţeles însă, din teancul de documente pe care Walker i le-a pus pe masă, că are în faţa sa un agent valoros şi din fericire a avut bunul simţ să îi telefoneze şefului rezidenţei, Boris Solomatin”. Walker a spionat pentru KGB timp de 18 ani. Despre valoarea acordată de Moscova informaţiilor furnizate de Walker vorbeşte şi faptul că Solomatin a primit Ordinul Drapelul Roşu şi a fost promovat adjunct al şefului Primului Directorat Principal. Iuri Linkov a primit Ordinul Lenin, Gorovoi, cel care i-a preluat cazul, a fost primul ofiţer KGB care a fost recompensat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Oleg Kalughin, care s-a ocupat de securitatea „căsuţelor poştale”, a primit Ordinul Steaua Roşie şi recunoaşte că i s-a datorat, în bună măsură, faptul că în 1974 a devenit cel mai tînăr general KGB. Şi Walker a fost trecut, după aceea, la Directoratul 16. După ce a ieşit la pensie, a început să se întîlnească, de două ori pe an, la Viena, cu ofiţerul de legătură. Americanii au aflat de trădarea lui de la soţie, care se săturase de tratamentul la care era supusă. Astfel a luat sfîrşit una din cele mai spectaculoase cariere de spion, care durase 18 ani… În 1967, acoperişul Ambasadei sovietice din Washington s-a garnisit cu o grămadă de antene. „Sovieticii puteau asculta comunicaţiile Pentagonului, Casei Albe, Poliţiei locale etc. Aparent erau canale pe care se transmiteau mesaje lipsite de importanţă. Dar sovieticii aveau astfel posibilitatea să verifice, de exemplu, dacă FBI sau Poliţia locală urmărea vreun agent KGB care se îndrepta spre o întîlnire cu un informator”. Deosebit de apreciat pentru munca sa din capitala SUA, Kalughin a fost numit şeful rezidenţei KGB din Washington. Ghinionul lui s-a numit reputatul jurnalist american Jack Anderson, care, în urma „săpăturilor”, l-a dovedit ca ofiţer de Informaţii. A fost rechemat urgent în ţară. (Va urma)

TEODOR FILIP

Share |

Articol vizualizat de 1365 ori

Afisari

22 Apr 2011

SilverZone.ro - campanie 15%

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.