Românii, un popor de contrarevoluţionari! (VII)

Au mai rămas necomentate cîteva sintagme interesante… „Extirparea sau pierderea caracterului naţional”, „existenţa românilor constituie un protest împotriva măreţei revoluţii mondiale”…

Le lăsăm pe altădată sau la dispoziţia cititorilor site-ului nostru, ale căror comentarii sînt deseori năpraznice. Ţin să încheiem printr-un alt citat, dintr-un autor infinit mai puţin cunoscut decît Engels, dar care a cunoscut infinit mai bine decît Engels ce va să zică măreaţa revoluţie mondială. E vorba de un deţinut politic, de la care am primit cu luni de zile în urmă o carte de versuri. N-am avut timp de ele, dar azi dimineaţă, în aşteptarea discuţiei de faţă, am dat peste carte şi am deschis-o la întîmplare, fără nici un gînd şi, în nici un caz cu gîndul de a citi mai mult de cîteva rînduri. Sub ochi mi-au căzut următoarele rînduri, din poezia intitulată Acuz:

Acuz în faţa lumii întregi,/ În faţa tribunalului suprem al umanităţii,/ Pe acei intelectuali,/ Pe acei filozofi şi oameni de ştiinţă,/ Care au mistificat adevărul,/ Care au deformat realitatea/ Şi au acoperit-o   Cu faldurile strălucitoare ale minciunii;/ Care în numele unor aberaţii/ Despre progres, libertate, egalitate,/ Au apărat, au lăudat şi au înălţat/ Pe monştrii zilelor noastre/ Şi au justificat/ Toate sacrilegiile şi hecatombele.

Autor - Dumitru Oniga. Reţine: „În numele unor aberaţii despre progres, libertate, egalitate!”. Aş zice că citatului din Engels eu i-aş opune citatul din Dumitru Oniga. Mi se pare suficient. În plus, are autoritatea suferinţei, a jertfei, ceea ce nu este cazul la Engels al dumitale. Un belfer!

Cine sînt „monştrii zilelor noastre”?

Marx, Engels, Lenin, Stalin şi alţi revoluţionari, activişti ai revoluţiei mondiale… Ai „măreţei” revoluţii! Mai fac o precizare: duelul a fost între Lassalle şi Racoviţă, dar contrastul revelator nu este numai între cei doi, ci şi între boierul moldovean şi aristocraţia vieneză. Ştii ce-mi trece acum prin cap? Să fac o scrisoare către primarul Vienei şi să-i povestesc cum a apărat românul Racoviţă onoarea acestui oraş, a aristocraţiei austriece, în 1864. Şi cum românii lui Iuliu Maniu au apărat Viena de ravagiile spiritului revoluţionar, în 1918. Sînt curios cum va reacţiona comunitatea vieneză. Ce monument al eternei şi nemărginitei recunoştinţe le vor ridica românilor!

Că veni vorba: ştiai că la Viena există un falnic monument al soldatului sovietic eliberator? Ar da orice vienezii să nu-l mai vadă acolo. Am avut şi noi un astfel de monument, în Piaţa Victoriei. Ţi-aduci aminte?

Da, era chiar pe axul pieţei. Unde-i acum? Nu mai e în Piaţa Victoriei.

Nu mai ştiu nici eu pe unde este acum. L-or fi topit ţiganii… Ce ştiu este că a fost demontat din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. A pretextat că sub statuie va fi staţia de metrou, aşa că ruşii nu au mai avut ce spune. Caz unic în Europa la vremea aceea. Cum unică a fost şi distrugerea monumentului lui V.I. Lenin din Bucureşti, în martie 1990, în pofida autorităţilor kominterniste revenite la guvernare în România. Tot aşa: o demolare efectuată în premieră mondială. Prioritate românească absolută! Am asistat la acel moment de avînt contra-revoluţionar. Eram deplin conştient că asist la un moment de Istorie universală. A durat vreo două zile pînă ce homosexualul Lenin s-a lăsat dat jos de pe soclul revoluţiei mondiale şi trîntit la pămînt, în noroi şi în huiduielile reacţionarilor bucureşteni. Presa a trecut sub tăcere evenimentul. Probabil că undeva, în nişte importante cancelarii ale lumii, nu ni se iartă nici asta… Mai vorbim. (Sfîrşit)

A consemnat PETRE BURLACU

Share |

Articol vizualizat de 767 ori

29 Sep 2011