Purificare întru tămăduire (note de drumeţie) de Ion PROC(X)

La sfat cu veteranii.Dar mai întâi am fost musafiri la Prefectura Municipiului Iaşi, unde am fost întâmpinaţi de generali şi colonei cu plete dalbe, veterani ai celui de al Doilea Război Mondial.

După prezentările de rigoare i s-a oferit cuvântul lui Constantin Lazăr, conducătorul echipei noastre, care a remarcat:

--Delegaţia noastră este prea numeroasă şi nu mă încumet să-i reprezint pe fiecare în parte. De fapt, sunt puţine ocazii în viaţă ca să fii însoţit de oameni de asmenea valoare, cum sunt camarazii noştri. În stânga mea este domnul colonel Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei „Tiras-Tighina”, cavaler al ordinului „Ştefan cel Mare”, unul din eroii de la răsăritul spaţiului românesc. În delegaţia noastră mai sunt patru colonei, care vor vorbi pe parcurs. Avem un om de o deosebită valoare, scriitorul Ion Vicol, care a scris romanul „Noaptea Sfântului Andrei”. Romanul va fi reeditat de către Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei cu binecuvântarea IPS mitropolit Teofan. Mai sunt şi câţiva profesori universitari. Dar insist că cei ma de valoare sunt bărbaţii care au luptat, care au fost gata să-şi jertfească zilele şi sănătatea pentru apărarea destinului nostru şi prezenţei româneşti în spaţiul basarabiei.

Domnilor ofiţeri, majoritatea dintre noi sunt fii de plugari, care în cea mai grea clipă de încercare, încercaţi de unul  dintre cei mai mari şi mai puternici duşmani, de sute de criminali, eliberaţi din închisorile imperiului roşu, pentru a ne umili şi a ne distruge, au găsit rezistenţă în aceşti eroi. S-a întâmplat o minune. Şi protagoniştii acestei minuni au fost oamenii, care acum 17 ani au ieşit cu mic cu mare să-şi apere Patria.

Aici sunt urmaşii ţăranilor noştri care au lăsat în momente de grea cumpănă glia ca să-şi apere ţarina şi neamul. Mulţi dintre ei nu s-ai mai întors de pe câmpul de luptă, de aceea noi ne închinăm şi cred că trebuie să facem zilnic exerciţiu de închinăciune pentru ei.

Domnul Lazăr a oferit mai apoi cuvântul lui Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei „Tiras-Tighina”, cavaler al ordinului „Ştefan cel Mare” (cea mai înaltă distincţie din RM).

Anatol Caraman: „La război au pornit oamenii care au înţeles că a venit ceasul să ne dezrobim, să luptăm pentru idealurile neamului nostru. La acea oră noi încă nu aveam armată. În fruntea detaşamentelor de voluntari erau foşti ostaşi, dar principala forţă au fost poliţiştrii. Ei au ţinut piept duşmanului aprig la Tighina şi Cocieri, la Coşniţa şi Roghi, la Pârâta şi Doroţcaia. Noi suntem conştienţi că Republica Moldova era un stat-fantomă, dar atunci trebuia să ne desprindem de Moscova.

Au trecut aproape două decenii de la cel monstruos război, dar invalizii de război şi văduvele soldaţilor o duc tor în sărăcie. Majoritate dintre ei ridică o pensie de 700 de lei, care ar echivala cu 7 kilograme de carne. Cu această pensie abia de achiţi consumul de energie electrică şi pentru telefon, dar de gaze nazurale nici vorbă. Ca să încălzeşti o casă de la ţară ai nevoie de 2000 de lei pe lună. Asta ar însemna să aduni pensia de pe trei luni şi în acest răstimp să ţii post negru. Noi am propus Parlamentului ca invalizilor de gradul I să li se dea o pensie de 300 de euro, iar celor de gradul II—de 200 de euro. Nu e mult, dacă luăm în considerare faptul că avem, conform datelor de care dispunem, 270 de invalizi de la războiul din Afganistan şi 250 de la cel de pe Nistru. Am vizitat mai multe familii de invalizi şi ştiu că o duc nespus de greu. Bunăoară, chişinăuianul Pavel Berzan o duce de azi pe mâine.

O greşeală fatală a conducătorilor noştri a fost când ne-am declarat ţară neutră. Lucrul acesta a fost consfinţit şi în constituţie cu scopul de a nu fi soluţionată problema transnistreană şi pentru a păstra aici armatele ruseşti pentru mulţi ani înainte. Totuşi, părerea mea, dar şi a multor colegi este că, pentru a asigura securitatea statului nostru singura  soluţie este aderarea R.Moldova la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană. De altfel, aceasta este soluţia pe care am propus-o pentru rezolvarea definitivă a conflictului transnistrean. O altă cale nu există. Nu poţi fi liber într-o ţară ocupată şi condusă de un preşedinte care aspiră la revenirea ei în imperiul rusesc. Noi, reprezentanţii ministerelor de forţă, am apărat această ţară şi nu dorim ca ea să devină din nou o gubernie rusească. Iată de ce preşedintele comunist Voronin ne urăşte atât de mult.

va urma

Share |

Articol vizualizat de 350 ori

17 Feb 2012