Tricolorul nr 2964

din 18 Apr 2014


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Seriale Documentare

Purificare întru tămăduire (note de drumeţie) de Ion PROCA(XVIII)


Castelul blestemat.Trecem pe lângă castelul construit de Sandulache Sturdza la începutul secolului al XIX-lea, un castel de vânătoare, considerat cel mai frumos din această parte a Europei. Sturzeştii. Rozdovăneştii, Ghiculeştii sunt trei mari familii de boieri care îşi vor purta paşii la Ruginoasa, iar o parte vor plăti tribut de sânge lespezilor acestui castel. Se spune că primul doctor în drept al Moldovei a fost ucis aici şi datorită acestei crime castelul a fost lăsat în părăsire. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care nu era superstiţios a cumpărat edificiul şi Elena Cuza l-a înfrumuseţat.

În 1864 A.I. Cuza şi-a permis câteva clipe de răgaz la Ruginoasa. Ţăranii din împrejurimi, când au auzit de acel care i-a scos din robia boierească, au venit în număr mare să i se închine.

A venit acea zi tristă din 1866, când A.I.Cuza este nevoit să părăsească Principatele Unite, să meargă departe de ţară la Viena şi Florenţa. A murit la heidelberg (Germania) fiind adus în ţară şi înmormântat la Ruginoasa. Astăzi rămăţiţele sale pământeşti se află în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi. A.I.Cuza, supranumit “Domn al Unirii” a pus bazele României moderne. El a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866). Şi-a făcut studiile la iaşi şi Paris. A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 domn al Ţării Româneşti. Dubla alegere a lui Cuza a pus bazele unirii celor două ţări române. A desfăşurat o ativitate politică şi diplomatică intensă pentru recunoaşterea unirii principatelor de către puterea suzerană (Poarta Otomană) şi de către Marile Puteri garante, apoi pentru desăvârşirea unirii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în anul 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar cu numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare legislativă şi un singur guvern. În politica internă, împreună cu M. Kogălniceanu, au iniţiat şi au înfăptuit schimbări şi reforme pe plan social-economic. Politic şi cultural, care au deschis o nouă etapă în dezvoltarea statului naţional român. Marile reforme înfăptuite de Cuza, îndeosebi cea agrară din 1864, au provocat o puternică opoziţie din partea conservatorilor şi liberal-radicalilor, nemulţumiţi de conducerea autoritară a domnului, care s-au unit într-o coaliţie, supranumită monstruoasă, silindu-l pe domn să abdice ( 11/23 februarie 1866).

Dar să revenim la moartea domnitorului. Trenul mortuar a parcurs din Germania până la Ruginoasa două săptămâni şi ţăranii zi şi noapte au tras clopotele. A fost înmormântat şi aşezat, aşa cum i-a fost dorinţa, în biserica de la Ruginoasa. Fiind linia frontului în preajmă, castelul a fost dărâmat, iar ofiţeri din armata română au deshumat rămăşiţele pămâmânteşti ale lui Cuza şi le-au dus la Curtea de Argeş. După ce s-a terminat războiul. A fost aşezat provizoriu la Trei Ierarhi, provizoriat care duce şi în zilele noastre.

Castelul şi familia au avut o viaţă foarte zbuciumată. L-a urmat în mormânt Dimitrie, fiul mai mic al lui Cuza, pentru că n-a fost lăsat să se căsătorească cu o franţuzoaică de moravuri uşoare. Face o criză de supărare şi se împuşcă în una din camerele castelului. Îl urmează fratele mai mare, Alexandru. Acesta s-a căsătorit cu Maria Moruzi, strănepoata domnitorului fanariot, Constantin Moruzi, care în 1773 poruncise decapitarea bunicului său. Cu toate acestea, s-a căsătorit. Fiind bolnav de plămâni, moare la Madrid. Este adus de către doamna Elena Cuza şi înmormântat la Ruginoasa alături de tatăl şi fratele său. Elena Cuza a fost tolerată un timp la Ruginoasa. Se spune că în 1907, când a izbucnit răscoala, ea a venit la Ruginoasa, a deshumat osemintele lui Cuza, a spălat oasele personal în faţa unei asistenţe care plângea, le-a aşezat într-un sicriu de argint, apoi de stejar şi a fost aşezat în cavoul din interiorul bisericii, acolo unde se află sculptată în piatră şi o poezie:

Văzutu-te-am în pace

Suind scara măririi

Şi-n pace luâng calea

Augustă-a nemuririi.

O scump amic, domn mare,

un nume cu splendoare,

sădit pe miliarde

de libere ogoare

o clipă apărut

în calea veşniciei

şi veşnice mari fapte

lăsat-ai României.

Mă-nchin prin părăsire

Antica-i demnitate,

prin magica-i Unire

şi sacra-i Libertate.

Aş vrea să amintesc aici de Proclamaţia către locuitorii din Basarabia, adresată de la Iaşi de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza : “Locuitori din Basarabia, venim printre voi, ca domn şi ca părinte, ca să vă aducem bucurie şi vindecarea rănilor de care aţi pătimit până acum. Din ziua în care partea Basarabiei locuită de voi s-a lipsit de vechea ei tulpină, ea s-a împărtăşit de toate bântuielile şi nevoile, ce de mai mulţi ani au năvălit această ţară a Moldovei, atât de bună şi frumoasă! Însă şi pentru noi, ca şi pentru toţi, va răsări în curând ziua dreptăţii, după multe nedreptăţi despre care aţi avut a vă plânge... patria noastră a intrat pe o cale de îmbunătăţiri, care vor revărsa asupra fiilor ei fără osebire. Nu trebuie însă a pierde din vedere că bunurile cu greu să adună şi că numai prin înţelepciune şi răbdare vom putea dobândi îndeplinirea dorinţelor noastre”.

Aceste profetice cuvinte ale lui A.I.Cuza şi acum, la aproape 150 de ani de la rostirea lor, îşi păstrează actualitate. Ohranca ţaristă constata cu îngrijorare că “unirea Moldovei şi Nunteniei şi formarea unui Principat aproape independent şi puţin binevoitor la adresa noastră exercită o atracţie vizibilă asupra vecinilor lor moldoveni din Basarabia” şi că aceştia “urmăresc unirea Basarabiei cu Principatele”.

 

va urma

Share |

Articol vizualizat de 1792 ori

Afisari

02 Mar 2012

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.