Purificare întru tămăduire (note de drumeţie) de Ion PROCA(IV)

Dincolo, băieţii lui Nero, care în civil sau uniformă, ambiţioşi şi puşi pe şotii au tăbărât peste Parlament şi Preşedinţie, nestingheriţi de ceata de iunkeri de la Şcoala de poliţie a generalului Papuc, copii cu mustaţa abia mijită, care s-au adăpostit sub scuturi ca într-o colibă ciobănească şi ca nişte pui rătăciţi de cloşcă au tot piuit până li s-a luat piuitul şi au primit câte un genunchi în fund, fiind trimişi în spatele clădirilor pentru noi instrucţiuni.

Şi uite că ne trezim în miez de noapte cu pălălaie la Parlament şi cu 10 autospeciale cu autopompieri, dar nimeni nu se apropie să stingă focul. Fumează, glumesc. Aşteaptă pricazul lui Nero. Iar Nero de mult face somnică pe o masă din pivniţa sa, râgâind a măruntaie de căprioară şi rânză de albatroşi în sos de ananaşi. Doamna Melega, ofiţer de presă la MAI, fiind întrebată de Lorena Bogza, moderatoarea de la PRO TV, de ce nu stinge nimeni focul, a bălmăjit ceva şi apoi a tăcut ca peştele din tigaia lui Nero.

Precum era Buna Vestire şi în partea locului se dăduse dezlegare la peşte, Nero de Condriţa, secondat de feţe bisericeşti şi de preşedintele Parlamentului, tot uit cum îl cheamă, se înfruptau pe la amiază din răciturile şi saramura, pregătite după o reţetă de la Vălenii lui Gheorghe Vodă, de un unchiaş care a fost bucătar la vila satrapului comunict Ivan Bodiul. Acel Ivan Ivanâci, care ne-a spurcat pământurile şi apele cu ferme gigant de porcine şi bovine, că şi până acum nu avem un izvor curat. Doar poate cele câteva luate sub ocrotirea lui Nero de unde zilnic i se aduce apă proaspătă ca să-şi spele feţişoara fără de obraz. Cei şase inşi, din odaia de oaspeţi, alegeau cuminţi carnea de oase, înmuiau mămăliga în mujdei şi ascultau cu satisfacţie, cum se dezvinovăţesc cei trei crai pe-un fir de pai (Urechean, Filat şi Chirtoacă) . Nu ştiu pe unde o fi umblat la acea oră vărul Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal. Se tot frăsuiau că ei nu au instigat masele la răzmeriţă şi tustrei în cor acuză vehement actele de vandalism.

Cei şase inşi din anticamera pivniţei prezidenţiale, la intervale de timp, îşi şterg untura de peşte de pe barbă, mai cobâlţâiesc câte un pahar de Cabernet de la Fabrica de Vinuri din Taraclia, numită şi Vinăria Bugeacului. Din când în când apărea în chenarul uşei doamna Taisia, soţia lui Nero de Condriţa, şi-l întreba sfioasă:

--Vovocika, milâi, cito eşcio podat” na desert? (Vovocika, dragule,ce să vă mai aduc la desert?).

-- Nicego ne nado, ia ustroil segondea sebe skromnâi prazdnik. (Nu-i nevoie de nimic, eu mi-am aranjat astăzi o sărbătoare modestă.)

Am să întrerup firul povestirii despr Nero de Condriţa şi voi spune că anticul Nero e infantil în faţa urmaşului său. Când a început revolta lui Galba, Nero tremura în cuibul său de la Roma şi nu găsea nicio  susţinere, pe când al nostru, general înfocat, a dat ordin să fie prinşi vinovaţi-nevinovaţi, snopiţi în bătăi, ucişi şi aruncaţi prin boscheţi sau pe sub zidurile spitalelor, ca să le fie altora de învăţătură. Poliţiştii agramaţi, lipsiţi de o cultură elementară, ca şi Nero al lor de la Condriţa, au începit vânătoarea de „vidme”.

Colega mea de breaslă, Natalia Hadârcă, la rubrica „Victimele Dictatorului” şi –a intitulat interviul „Mărturii din „coridorul morţii”, pe care vi-l propunem în întregime pentru a vedea faţa adevărată a „comunismului cu chip uman”, expresie ce-i plăcea lui Gorbaciov.

(va urma)

Share |

Articol vizualizat de 521 ori

06 Feb 2012