POLITICILE NEADECVATE ŞI DISTRUCTIVE DIN CEL DE AL II-LEA ACORD CU FMI - 2011-2013 (I)

Milionarii Băsescu şi Isărescu au încheiat în mare grabă, în mod superficial şi iresponsabil, un al doilea Acord cu FMI, pe 2 ani (2011-2013). Neglijenţa în serviciu a acestor politicieni s-a concretizat în lipsa unor analize şi  pregătiri solide şi a unor negocieri temeinice, pornind de la realităţile şi necesităţile economiei României. Decriptarea conţinutului  noului Acord cu FMI va dura. Noi începem cu examinarea „Scrisorii de Intenţie” din 10 martie 2011 a Guvernului către FMI, pentru a delimita pe cît posibil răspunderile milionarilor Băsescu şi Isărescu. Apoi, vom adînci analiza pe baza documentelor de aprobare ale FMI, pentru a desluşi „presiunile” şi „contribuţiile” domnului Jeffrey Franks şi ale echipei sale la unele orientări criticabile din acest Acord, cum au fost deja relevate de anumiţi economişti români. Întrebările de fond ce se pun sînt multe şi vom încerca, treptat, să exprimăm punctul nostru de vedere la unele dintre acestea.

INUTILITATEA ACORDULUI?

Este necesară o privire critică aprofundată a conţinutului şi formei acestui al doilea Acord cu FMI (2011-2013). Un acord financiar de acest tip trebuie să răspundă în mod categoric la o întrebare fundamentală: cîte resurse financiare asigură, pentru a învinge dificultăţile pe care le întîmpină economia unei ţări, lovită de o criză cumplită, pentru restabilirea echilibrelor economice şi financiare, care să permită revenirea la o evoluţie normală de creştere economică şi de coeziune socială. Această cerinţă se impune cu atît mai mult cu cît este vorba de un sprijin instituţional, pe care-l aşteptăm în mod legitim de la organisme internaţionale, din care facem parte în calitate de membri.

Ce constatăm?

A. SPRIJINUL INSTITUŢIONAL NESEMNIFICATIV. Sprijinul cu bani de la FMI şi UE, în acest Acord, este proiectat ca nesemnificativ şi nesatisfăcător (prin cele 3,6 miliarde de euro de la FMI, completate cu 1,4 miliarde de euro de la UE şi 0,4 miliarde de la Banca Mondială) – pentru susţinerea economiei reale, pentru creşterea locurilor de muncă, pentru ieşirea din criză, în special pentru combaterea crizei datoriilor, pentru „reînnoirea creditelor” (pentru finanţarea totală brută, pentru „rostogolirea datoriilor”). Noi considerăm că evaluările privind necesarul de finanţare totală brută a României (pag. 49 din documentele FMI) vor trebui să fie aprofundate şi revizuite. Ele nu se pot situa numai la nivelul de 35-37 miliarde de euro în anii 2011 şi 2012, în condiţiile în care volumul total al datoriei externe a urcat de la 70 miliarde euro în 2008 la peste 100 miliarde de euro la finele anului 2010. Vom reveni cu evaluările noastre asupra acestei probleme de fond. Orice subevaluare – intenţionată sau nu – în această privinţă ne va costa scump, va crea situaţii de o gravitate deosebită, indiferent cine va fi la guvernare. Considerentele de mai sus şi politicile neadecvate şi distructive din Acord au generat la unii economişti îndoieli asupra utilităţii Acordului încheiat şi au sugerat ideea negocierii unui alt Acord.

EVALUARE GREŞITĂ. Evaluarea înscrisă în „Scrisoarea de Intenţie” (pag. 1) de domnii Băsescu şi Isărescu, potrivit căreia „accesul la finanţarea externă este din ce în ce mai bun” – este nerealistă şi ne va costa extrem de scump. Este evident că era necesar un sprijin instituţional (de la FMI şi UE) mult mai consistent şi trebuiau angajate negocieri grele, cum au făcut şi alte ţări. România trebuia să fie ajutată, şi nu trimisă în căutare de resurse „pe piaţă”, cît timp criza financiară încă face ravagii pe plan mondial.

COMPARAŢII. Pentru o corectă evaluare a situaţiei, ne vedem nevoiţi să reamintim guvernanţilor noştri dimensiunile sprijinului instituţional (de la FMI şi UE) pentru Grecia (110 miliarde de euro), pentru Irlanda (80 de miliarde de euro), pentru Portugalia (78 miliarde de euro); şi analizele şi negocierile continuă. Aceste ţări, datorită sprijinului instituţional primit, au reuşit să atenueze şi să evite aplicarea unor măsuri drastice şi barbare împotriva celor mulţ,i care trăiesc din muncă, spre deosebire de ce au făcut milionarii Băsescu şi Isărescu în cei 3 ani de criză, prin desfiinţarea a peste 800.000 de locuri de muncă, prin tăierea substanţială a pensiilor, a salariilor, a alocaţiilor sociale, prin majorarea preţurilor şi promovarea celei mai înalte inflaţii din Uniunea Europeană, prin măsurile de distrugere a sistemului de sănătate publică. Aruncarea în sărăcie şi mizerie a milioane de oameni prin politicile domnilor Băsescu şi Isărescu a condus la o criză socială extremă, la explozii sociale. În România există deja mare îngrijorare în ce priveşte criza datoriilor, asupra căreia mai mulţi specialişti au atras atenţia guvernanţilor (care tratează cu superficialitate această problemă de fond).

Ce mai constatăm?

ABSENŢA TOTALĂ A UNUI PROGRAM DE REDRESARE ŞI DEZVOLTARE PENTRU ECONOMIA REALĂ

Societatea civilă din România nu a fost informată de Guvern în mod corespunzător că ar exista un program economic cuprinzător pentru economia reală pe anii 2011-2012, cu obiective şi resurse financiare asigurate, pe ramuri şi sectoare, examinate şi puse de acord cu principalii factori din economie, cel puţin cu marile firme şi companii. De aceea, afirmaţia din „Scrisoarea de Intenţie” (pag.1), că ar exista un asemenea „program economic cuprinzător pe anii 2011-2012 de relansare a creşterii economice”, o considerăm fără acoperire.

În studiul nostru, consideram potrivit să ne referim mai întîi la politicile din „Scrisoarea de Intenţie” care tratează despre întreprinderile de stat, despre sectorul energetic şi sectorul transporturilor (pag. 10-14, pct. 22-28) şi despre sectorul de sănătate (pag. 7-8, pct. 14-15). Aici întîlnim anumite politici pe care noi le considerăm total neadecvate şi distructive şi pe care le examinăm în primul rînd.

I) POLITICILE OFICIALE DE MAJORARE NEBUNEASCĂ A PREŢURILOR ŞI TARIFELOR

Guvernanţii milionari Băsescu şi Isărescu, în dorinţa lor de a da lovituri mortale puterii de cumpărare a celor mulţi, a celor săraci, care trăiesc din muncă, şi pentru îmbogăţirea monopolurilor şi companiilor transnaţionale şi a unor firme autohtone, în „Scrisoarea de Intenţie” din 10 martie 2011, fără o justificare şi fundamentare temeinică (în unele cazuri în mod deghizat) au inclus următoarele politici şi măsuri de creştere demenţială a preţurilor şi tarifelor în următorii ani:

1) Majorarea substanţială a tarifelor şi preţurilor (în unele cazuri de 2-3 ori) la căldură şi apă caldă, care afectează milioane de cetăţeni, prin tăierea subvenţiilor pentru sistemul de termoficare. Cu neruşinare şi ipocrizie, domnii Băsescu şi Isărescu au prevăzut aceste măsuri sub formă deghizată, mincinoasă, ca „îmbunătăţire”, astfel: „Pînă la finele lunii iulie vom îmbunătăţi legislaţia, pentru a asigura ajutoare de căldură membrilor celor mai vulnerabili ai societăţii, generînd în acelaşi timp economii semnificative la buget” (pag. 4, pct. 8). Aşadar, tăierea masivă a subvenţiilor, adică a ajutoarelor pentru căldură, este o „îmbunătăţire”. Nici o măsură cu adevărat economică pentru reducerea cheltuielilor neraţionale şi nejustificate şi a banilor jefuiţi de clientela politică în domeniul respectiv. Deci, vor fi loviţi milioane de pensionari şi salariaţi, cei care au cele mai mici salarii şi pensii din Uniunea Europeană.

2) Introducerea plăţii serviciilor medicale în sistemul public de sănătate, sub denumirea deghizată de co-plată în sănătate, ceea ce va lovi nemilos întreaga populaţie (pag. 7, pct. 14). În mod deosebit, vor fi loviţi cei peste 5,5 milioane de pensionari, după ce, începînd cu 1 ianuarie 2011 s-a introdus impozitarea pensiilor cu 5,5% („contribuţii pentru sănătate”) la pensiile de pînă la 1.000 lei (ceea ce afectează peste 3,5 milioane de pensionari). De asemenea, în „Scrisoarea de Intenţie” a domnilor Băsescu şi Isărescu s-a prevăzut mărirea facturii la medicamente pentru întreaga populaţie, prin revizuirea listei de medicamente compensate şi gratuite (trecere la medicamente „generice”), prin reducerea adaosului de preţ plătit de Guvern pentru medicamentele din programul naţional (lista C 2) şi altele (pag. 7, pct. 15).

3) Domnii Băsescu şi Isărescu ne precizează în „Scrisoarea de Intenţie” că aşa-zisele reforme la întreprinderile de stat impun majorarea „preţurilor administrate” (pag. 9, pct. 19). Domnii Băsescu şi Isărescu afirmă că preţurile şi tarifele reglementate nu au fost integral ajustate (?!), datorită preocupărilor legate de efectele pe care acest lucru l-ar putea avea asupra consumatorilor (pag. 11, pct. 24). „Pentru a rezolva deficienţele de preţuri şi reglementare se va prezenta un plan de eliminare a preţurilor reglementate la energie electrică şi gaze pînă în luna septembrie 2011” (pag. 11, pct. 24). În mod demagogic vorbesc de „protecţie”, astfel: „Vom defini, pînă la finele lui 2011, consumatorii vulnerabili şi vom avea mecanisme de «protecţie» a acestora” (pag. 11, pct. 24). În fapt, această măsură va însemna reducerea substanţială a numărului celor protejaţi. Domnii Băsescu şi Isărescu afirmă că: „Vom elimina total preţurile reglementate la energie şi gaze pentru utilizatori pînă la finele lui 2013 şi vom finaliza procesul pînă la finele anului 2015”. „Preţurile din contractele existente vor fi ajustate la preţurile pieţei cît de repede permite legea” (pag. 11, pct. 24). Deci, drum liber pentru preţurile de monopol şi speculative, pentru îmbogăţirea monopolurilor transnaţionale şi a unor firme autohtone şi pentru păgubirea în lanţ a consumatorilor, a întregii populaţii, care ar suporta şocul direct şi influenţele la toate produsele, prin majorarea necontrolată a acestor „preţuri de monopol” şi de „speculă”.

4) Domnii Băsescu şi Isărescu au prevăzut în „Scrisoarea de Intenţie” ca la METROREX şi RATB Bucureşti să facă „ajustări” mai mari de tarife, peste indexarea cu inflaţia; au domniile-lor un „plan strategic” de majorare a acestor tarife (pag.13. pct.26). Toate aceste „majorări de preţuri” decise de domnii Băsescu şi Isărescu vor alimenta inflaţia în mod exploziv şi vor menţine România campioană la inflaţie în Uniunea Europeană (de cîteva ori mai mare decît în UE). Prin aceasta se va realiza şi o îndepărtare sensibilă de la criteriile de la Maastricht privind aderarea la sistemul euro. O perspectivă extrem de sumbră. Aceste politici se califică în rîndul actelor de criminalitate politică, fiind îndreptate împotriva celor mulţi care trăiesc din muncă, împotriva milioanelor de săraci.

OBSERVAŢIE SPECIALĂ. Domnul Jeffrey Franks şi echipa sa au girat aceste politici, după cum reiese din documentele de aprobare ale FMI (pag. 5, pct. 3; pag. 10, pct. 14; pag. 16, pct. 25; pag. 27, pct. 42). Mai mult, unii factori politici îi atribuie domnului Jeffrey Franks „meritul” de a fi fost chiar „iniţiatorul” acestor creşteri nebuneşti de preţuri – în favoarea unor monopoluri instalate pe piaţa românească, din care vor avea profituri de multe miliarde de euro (la gaze şi electricitate). Aşteptăm dezminţirea din partea domniei-sale. Dacă la atît se reduce „expertiza” domnului Jeffrey Franks şi a echipei sale, nu ne rămîne decît să ne exprimăm regretul pentru această „colaborare” profund dăunătoare economiei României şi cetăţenilor ei.

II. POLITICILE DE ELIMINARE A CAPITALULUI ROMÂNESC ŞI DE JEFUIRE A AVUŢIEI NAŢIONALE

Jefuitorii de bani publici şi prăduitorii de avuţie naţională care conduc ţara au considerat că a sosit momentul să dea „noi tunuri” pentru propria lor îmbogăţire şi a clientelei lor politice, pentru îmbogăţirea monopolurilor şi companiilor transnaţionale şi a unor firme autohtone. Cum? Prin distrugerea întreprinderilor şi companiilor de stat cu capital românesc şi prin deposedarea cetăţenilor români de drepturile lor de proprietate asupra acestora, cum s-a procedat timp de peste 20 de ani în tranziţie. În „Scrisoarea de Intenţie” din 10 martie 2011, milionarii Băsescu şi Isărescu au scos la bătaie armele preferate ale prăduitorilor de avuţie publică: lichidarea şi privatizarea unor companii de stat, în aceşti ani de criză cumplită, cînd preţurile la active sînt prăbuşite (pag. 10-14, pct. 22-28). Deci, din nou sub impulsul FMI, se fac vînzări de active româneşti la preţuri de nimic, derizorii, se prăduieşte avuţia naţională a României (ce a mai rămas după 20 de ani de jaf).

DEZACORDUL NOSTRU. În „Scrisoarea de Intenţie” milionarii Băsescu şi Isărescu folosesc tot felul de formule deghizate şi înşelătoare, false analize, etichetări mincinoase (cu trimitere la „poveri fiscale”, „subvenţii”, „pierderi”, „viabilităţi”, „arierate” etc.) pentru a justifica acţiunile lor de lichidare şi privatizare, de eliminare a capitalului românesc din economia României. Ne exprimăm dezacordul total faţă de acest mod de a pune problemele.

RĂSPUNSUL NOSTRU. 1. Nu se vînd active, întreprinderi de stat, la preţuri de nimic în anii de criză. 2. Trebuie stabilite concret măsuri tehnice şi economice pentru o mai bună exploatare şi funcţionare la fiecare companie în parte. 3. Este necesar ca echipe formate din specialişti români (şi nu din specialişti străini) să realizeze analize obiectiv-profesionale şi să elaboreze măsuri practice de îndreptare a situaţiei economice şi financiare la fiecare companie. 4. Pe baza acestor analize profesionale, făcute de specialiştii români, să fie traşi la răspundere miniştrii, secretarii de Stat, directorii din aceste întreprinderi, numiţi politic, care s-au dovedit a fi incompetenţi şi sînt răspunzători de rezultatele proaste din aceste unităţi. 5. Desigur, reorganizări şi restructurări pot să apară ca necesare în urma acestor analize făcute de echipele de specialişti români. În „Scrisoarea de Intenţie” nu sînt exprimate cu claritate toate lucrurile, se fac trimiteri la alte documente. Decriptarea prevederilor din „Scrisoarea de Intenţie” în ce priveşte lichidarea şi privatizarea întreprinderilor şi companiilor de stat urmează să se facă treptat, în viitor. Acum ne rezumăm la ceea ce este evidenţiat în „Scrisoarea de Intenţie”, pentru informarea corectă a societăţii civile. Aici vom reda punctele principale prevăzute în „Scrisoarea de Intenţie” a domnilor Băsescu şi Isărescu pentru Poporul Român să afle ce „tunuri” au pus la cale aceşti milionari, împreună cu domnul Jeffry Franks:

1) Se vor elabora planuri strategice de acţiune pentru companiile principale (prevăzute la pct. 20 din MTI), pînă la finele lunii aprilie 2011 şi pentru toate celelalte companii pînă la finele lui iulie 2011 (pag. 10, pct. 23). Aceste planuri de acţiune vor fi evaluate de Banca Mondială şi se vor stabili întreprinderile care urmează să fie lichidate şi privatizate sau restructurate.

2) Pentru privatizările principale (pct. 25, 26), pînă la finele lunii august 2011 va fi numit consultantul pentru tranzacţie – o companie cu renume internaţional; pînă la finele anului 2011 se vor transmite propunerile şi pînă la mijlocul anului 2012 se vor organiza licitaţiile (pag.10 şi 11, pct.23).

3) În sectorul energetic se vor face următoarele acţiuni de privatizare:

a) Petrom (vînzarea unui pachet de acţiuni de 10%);

b) Termoelectrica (vînzarea unui pachet de acţiuni de 15% pînă la finele anului 2011);

c) Transgaz (vînzarea unui pachet de acţiuni de 15% pînă la finele anului 2011);

d) Romgaz (vînzarea unui pachet de acţiuni de 15% pînă în primăvara anului 2012).

De asemenea, pentru cazul în care nu se vor constitui cele două mari grupuri energetice („campioni energetici naţionali”) pînă la finele anului 2011, atunci se vor da soluţii alternative, prin privatizarea unor pachete majoritare la unele companii din domeniul energetic. Totodată, va continua pregătirea vînzării unor pachete minoritare sau strategice la companii individuale, planificate a fi incluse în cele două grupuri energetice menţionate mai sus. Între acestea se află complexele energetice de la Craiova, Turceni şi Rovinari.

4) În domeniul transporturilor (pag.12, pct. 26), milionarii Băsescu şi Isărescu au stabilit să fie privatizate şi restructurate companiile publice de transport. (Va urma)

Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”

FLOREA DUMITRESCU

GHEORGHE STROE

CRISTIAN APOSTOL

Share |

Articol vizualizat de 1627 ori

31 Mai 2011