Tricolorul nr 139

din 24 Mai 2012


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


ISSN 2284-5607
ISSN–L 2284-5607
News Alert:

Seriale Documentare

Cabbage Forte

OZN-uri gigantice deasupra Canalului Mînecii, în 2007 (II)


La înălţimea de 1.220 de metri, în acea după-amiază, vizibilitatea era foarte bună - cel puţin 16 kilometri de jur împrejur - cu o ceaţă uşoară dedesubtul nostru, pînă la 600 de metri. Eram în drum de la Southampton, Anglia, către Alderney, zbor care durează aproximativ patruzeci de minute, şi aveam o viteză de 240 km/oră.

La început, am văzut un obiect care părea aproape din cauza dimensiunilor sale aparente şi am apreciat că s-ar fi aflat la o distanţă de numai 8 pînă la 9,5 kilometri. Însă, cu timpul, rămînînd în continuare în cîmpul vizual, deşi mă apropiasem cu 32 de kilometri de el, obiectul părea să se afle în continuare la o distanţă considerabilă.

Cînd l-am văzut prima dată, mi-am spus, pe baza experienţei, că această lumină galbenă strălucitoare era o reflexie a soarelui pe o seră din Guernsey, care este celebră pentru producţia sa de tomate. Însă, în acest caz, deplasarea relativă a avionului, combinată cu unghiul critic dintre sol şi soare, însemna că acea reflexie pur şi simplu nu s-ar fi putut produce. Mai mult de atît, nu aveam lumină solară directă de sus, pentru că era un plafon noros la 3.000 de metri, care acoperea întreaga regiune. Cu aceste gînduri în minte, zburînd pe pilot automat, am luat binoclul şi, privindu-l mărit de 10 ori, am constatat că acest obiect care emitea lumină avea o formă definită de trabuc subţire sau de CD văzut dintr-o parte, sub o înclinaţie redusă. Forma era clar definită şi ascuţită la ambele capete. Proporţiile vizuale erau de aproximativ 15:1 şi am văzut clar o bandă întunecată la două treimi din distanţa dintre stînga şi dreapta, cum priveam cu binoclul. Apropiindu-mă de obiect, dincolo de el a mai apărut un al doilea. Ambele obiecte aveau forma unui disc turtit, cu aceeaşi bandă întunecată pe partea dreaptă. Erau strălucitoare, emanînd o lumină galbenă. Am transmis informaţia celor de la Controlul Traficului din Jersey (ATC), iar ei mi-au spus iniţial că nu aveau contact. Pe parcursul următorilor cîţiva kilometri, am insistat şi Paul Kelly, controlorul de la Jersey, mi-a spus pe urmă că avea contacte primare la sud de Alderney. Şi iată-ne, într-o după-amiază frumoasă de aprilie, avînd în faţă două obiecte care se apropiau şi deveneau tot mai mari, fără nici o explicaţie cu privire la ce puteau să fie! Eram stupefiat, dar curios.

În acest moment, pasagerii au început să observe obiectele neobişnuite şi să pună întrebări în legătură cu ele. Am hotărît să nu anunţ nimic la difuzor, ca să nu alarmez pe nimeni, însă era evident că unii dintre ei deveneau îngrijoraţi. De-acum, cele două obiecte identice erau uşor vizibile fără binoclu, al doilea, cel din spatele celui mai apropiat, avînd aceleaşi caracteristici, cu toate că era mai departe. Controlul traficului m-a informat pe urmă că apăreau două reflexii pe radarul primar, ambele la sud-vest de Alderney. Aceasta însemna dincolo de destinaţia mea, lucru de care m-am bucurat, deoarece obiectele începeau să fie inconfortabil de apropiate. Strălucirea lor este greu de descris, dar am putut să observ această lumină fantastică fără niciun fel de disconfort. Ambele păreau să fie staţionare, însă înregistrările radar au dovedit ulterior contrariul: de fapt, se depărtau unul de celălalt, cu o viteză de aproximativ 9,6 km/oră, unul spre nord, dinspre punctul cel mai nordic al Insulei Guernsey către farul de la Casquettes, iar celălalt către sud, de-a lungul coastelor nord-vestice ale Insulei Guernsey. Din cauza plafonului ceţos, este improbabil ca obiectele să fi fost vizibile de la sol; însă, după eveniment, postul de Radio BBC a primit un raport necoroborat, potrivit căruia unul dintre obiecte fusese observat de un turist care stătea la un hotel din Sark, în apropierea farului de la Casquettes.

Apropiindu-mă de punctul la care trebuia să încep coborîrea, la 36 de kilometri nord-nord-est de Alderney, am menţinut altitudinea de 1.220 de metri pentru a păstra o vizibilitate bună a obiectelor. Voiam ca, în cazul în care ar fi început să se deplaseze, să fiu în măsură să acţionez pentru a le evita, dacă lucrul acesta mi-ar fi fost posibil. (Va urma)

 Căpitan RAY BOWYER

Share |

Articol vizualizat de 1214 ori

Afisari

30 Apr 2011

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.