Adauga la Favorite 
Seteaza pagina ca homepage
Contact
Seriale Documentare
OZN-uri gigantice deasupra Canalului Mînecii, în 2007 (I)
La 5 luni după incidentul de la Aeroportul O’Hare, la 23 aprilie 2007, a avut loc o nouă observaţie, în care au fost implicaţi piloţi şi personal din aviaţie, de această dată deasupra Canalului Mînecii, în largul coastelor franceze ale Normandiei. Ray Bowyer, pilot pe o linie comercială, nu a ezitat să raporteze că observase două OZN mari, martori fiind şi pasagerii săi, cu toate că observaţia nu a avut nici un impact asupra siguranţei zborului. Respectînd regulamentul, căpitanul şi-a înaintat raportul la Autoritatea Aviaţiei Civile - CAA, organismul de reglementare a aviaţiei britanice răspunzător de siguranţa aeronautică, echivalentul Administraţiei Federale Aeronautice - FAA - din Statele Unite. De această dată, obiectele au fost reperate pe radar şi observaţia a devenit subiect de ştiri în întreaga lume, cît ai clipi. Căpitanul Bowyer spune că nu a avut de suferit efecte negative ca urmare a faptului că a vorbit deschis despre incident atunci cînd a fost abordat de BBC. Compania sa aeriană i-a oferit întregul ajutor în caz de nevoie, iar punctul local de control al traficului aerian le-a pus la dispoziţie informaţii înregistrate tuturor jurnaliştilor şi cercetătorilor care s-au interesat de acest caz. „Nu am avut sentimentul că m-aş fi aflat cumva în pericolul de a fi ridiculizat, pentru că nu am făcut altceva decît să raportez ceea ce s-a întîmplat, cum era de datoria mea“, a declarat el. Mai ales după ce a aflat de cazul de la Aeroportul O’Hare, care se produsese cu numai cîteva luni înaintea observaţiei sale, Bowyer a scos în evidenţă diferenţele dintre sistemul britanic şi cel american de raportare, precum şi dintre atitudinile oficiale din cele două ţări. L-a surprins faptul că echipajele, şi la sol, au fost supuse la presiuni de companiile lor, pentru a nu discuta incidentul, şi că Administraţia Federală Aeronautică nu a întreprins investigaţii. „Eu aş fi fost şocat dacă mi s-ar fi zis că CAA nu va face nici o investigaţie sau dacă CAA mi-ar fi spus că văzusem ceva cu totul şi cu totul diferit“, a comentat el ca răspuns la afirmaţia FAA că martorii au observat, de fapt, un fenomen meteorologic. „Dar s-ar părea că piloţii din America sînt obişnuiţi cu aşa ceva, după cîte îmi dau eu seama“. L-am întîlnit prima oară pe căpitanul Bowyer la Conferinţa noastră de Presă din Washington D.C., la 6 luni de la observaţie, cînd l-am cunoscut, de altfel, şi pe generalul De Brouwer. A participat cîteva zile, cu deplina cooperare a companiei aeriene la care lucra, Aurigny Air Services, care efectuează zboruri între Insulele Canalului şi Marea Britanie şi Franţa. Am constatat că Bowyer este un englez obişnuit, un om remarcabil de cinstit, direct, incoruptibil; cu alte cuvinte, un om onest prin natura lui, binecuvîntat cu un extraordinar simţ al umorului. Relatarea sa, pe care o voi reproduce în cele ce urmează, deşi uneori alarmantă, se materializează ca o expresie a acestor calităţi personale şi vine într-un contrast interesant cu stilurile de redactare mai formale şi mai reţinute ale colaboratorilor noştri militari. A existat întotdeauna o strînsă legătură între familia mea şi zbor şi, cu toate că iniţial am dobîndit o pregătire de inginer de producţie şi cercetare, am tînjit întotdeauna să zbor. Aşa că, în 1985, am început să zbor şi 4 ani mai tîrziu am obţinut calificarea de pilot comercial. Începînd de atunci, am lucrat la multe linii aeriene din Marea Britanie şi Orientul Mijlociu. Am fost angajat 10 ani, începînd din 1999, la Aurigny Air Services, cu sediul în Insulele Canalului, care se află între sudul Marii Britanii şi nordul Franţei. Compania Aurigny efectuează zboruri între cele mai mari trei insule - Alderney, Jersey şi Guernsey - şi vestul Franţei şi Anglia. Am adunat în jur de 5.000 de ore de zbor şi 8.000 de aterizări pentru Aurigny, cu un aparat Britten-Norman Trislander. Deşi foarte rudimentar şi destul de zgomotos, acest aparat cu 18 locuri şi 3 motoare este puternic şi ideal pentru zborurile pe distanţe mici şi folosirea unor piste de decolare scurte, cum sînt cele din Alderney, cea mai nordică şi mai mică dintre insulele deservite de această companie aeriană. Cabina de comandă a avionului Trislander nu este separată de cabina pasagerilor - practic, stăm toţi în aceeaşi cabină deschisă. În timp ce pilotez, pot să mă întorc şi să discut cu pasagerii care se află în spatele meu. La data de 23 aprilie 2007, împreună cu pasagerii, am fost martorul prezenţei deasupra acestor insule a mai multor obiecte, deocamdată neidentificate, în timpul unei traversări a Canalului Mînecii. Erau foarte, foarte mari. Obiectele au fost localizate de radar în două poziţii diferite, iar unul dintre ele a fost văzut de un alt pilot, dintr-un punct de observaţie cu totul diferit de al meu. (Va urma)
