O dramatică problemă de istorie literară CINE ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (XVI)

Ca teorie alternativă a paternităţii, ea pare mai plauzibilă decît oxfordianismul şi este destul de surprinzător că i-a scăzut popularitatea. Mai sînt şi alţi candidaţi la paternitate, cu diferite grade de credibilitate. Christopher Marlowe ar fi fost cu siguranţă cel mai puternic autor alternativ dacă nu ar fi murit, neconvenabil, în 1593. Sprijinitorii lui susţin că nu a murit, ci că s-a dus în Franţa, unde a continuat să scrie piesele lui Shakespeare. Această părere s-a bucurat de o mare doză de publicitate în 1955, o dată cu publicarea cărţii lui Christopher Hoffman, The Murder of the Man Who Was Shakespeare. În 1956, Hoffman a deschis cripta familiei Walsingham din Biserica Chislehust, unde se aştepta să găsească manuscrisele lui Marlowe. Nu a găsit nimic. Dacă adevărate dovezi ar ieşi vreodată la lumină, demonstrînd că Marlowe a trăit după 1593, cazul lui ca autor ar trebui să fie luat în serios, ţinînd cont de faptul că piesele lui Marlowe care au supravieţuit, deşi indiscutabil mari lucrări literare, nu au umanismul larg şi empatia universală din piesele lui Shakespeare. Şi nici nu există vreo legătură directă cunoscută între Marlowe, un absolvent al Universităţii Cambridge, care a scris pentru trupa Admirai ‘s Company (rivala trupei Chamberlain’s Company, a lui Shakespeare), şi William Shakespeare. Nu există nici un motiv pentru a presupune că cei doi s-au întîlnit vreodată, deşi Shakespeare a citat un vers din piesa Hem şi Leandru a lui Marlowe în Cum vă place (de obicei datată la 1599-1600, adică după ce Marlowe murise). Cel mai puternic dintre candidaţii anteriori rămaşi este, probabil, William Stanley, al şaselea conte de Derby (1561-1642), care este cunoscut a fi fost dramaturg şi care a vizitat curtea regelui Navarrei în 1582, călătorie care, pretind susţinătorii lui, şi-a găsit loc în Love Labour Lost. Derby a fost prieten şi aliat politic al lui Southampton şi de fapt s-a căsătorit cu fiica lui Edward De Vere, al şaptesprezecelea conte de Oxford, femeia respinsă ca soţie, cu făţiş dispreţ, de Southampton. Candidatura lui Derby are alte dovezi în sprijin şi pare şi ea mult mai puternică decît a lui De Vere. Cu toate acestea, nu există nici o dovadă directă că Derby a fost Shakespeare, iar faptul că Derby a trăit aproape 30 de ani după Shakespeare şi-a scris ultima piesă trebuie să conteze împotriva lui. Astăzi, aproape toate periodicele, buletinele, site-uri-le web şi conferinţele care susţin punctul de vedere antistratfordinan sînt pro-oxfordiene. Practic, mort în anii ’60, oxfordianismul s-a extins enorm în influenţă şi popularitate pe parcursul ultimei generaţii. Creşterea lui a fost alimentată de oxfordieni cu vechime şi de noi convertiţi. Voluminoasa carte a lui Charlton Ogburn, The Mystery of William Shakespeare (1984 şi 1988) au avut un impact considerabil, după cum a avut şi o dezbatere PBS-TV din 1992, de la Televiziunea publică americană, pe tema paternităţii.  (Va urma)

WILLIAM D. RUBINSTEIN

Share |

Articol vizualizat de 1286 ori

17 Mai 2011