Seriale Documentare
O dramatică problemă de istorie literară CINE ESTE ADEVĂRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (XI)
Acesta este, la o primă vedere, un argument puternic şi este lesne de văzut de ce este atît de populară la ora actuală teoria oxfordiană, mai ales cînd se înţelege că De Vere a fost un adevărat aventurier elisabetan, un renascentist de mare cultură şi genul de anti-erou, frecvent portretizat cu respect în lumea occidentală, cu începere de la mijlocul anilor ’50. Totuşi, este de asemenea un argument profund greşit, iar greşelile lui - dintre care unele au fost deja descrise - sînt prea repede trecute cu vederea de oxfordieni. Una este să se afirme că Shakespeare, actorul, nu a scris lucrările care i se atribuie, o propoziţie care s-ar prea putea să fie adevărată, dar e cu totul altceva să se susţină că De Vere a fost adevăratul autor. Nu există nici cea mai mică dovadă directă că De Vere a scris vreuna dintre lucrările lui Shakespeare sau că a avut vreo legătură de vreun fel cu William Shakespeare. De cînd Looney a scris, în 1920, susţinătorii lui au avut aproape un secol ca să găsească dovezi pentru paternitatea lui De Vere, dar nu au reuşit. La un fin literat şi un om cu multe legături ca De Vere, ceva dovezi scrise cu siguranţă că trebuie să existe, dar nici una nu a fost vreodată găsită. Există o excepţie parţială la aceasta, în exemplarul din traducerea în engleză a Bibliei de la Geneva, de la 1569-1570, cîndva aflată în proprietatea lui De Vere, iar acum deţinută de Biblioteca Folger, din Washington, DC. Această Biblie conţine 1028 de însemnări ale unor pasaje. A fost atent examinată, într-o disertaţie doctorală din 2001, de dr. Roger Stritmatter, care a găsit că o cincime dintre pasajele însemnate apar în lucrările lui Shakespeare, fie direct, fie în versiune dramatizată. Din 81 de pasaje biblice, 30 (37%) din cele regăsite în lucrările lui Shakespeare şi pe care el le folosise de 4 sau de mai multe ori erau însemnate în Biblia lui De Vere. Multe dintre aceste pasaje însemnate - potrivit oxfordienilor - relevă origini biblice pînă acum nebănuite pentru pasaje din Shakespeare. Acest fapt este, în mod limpede, interesant şi probabil important, deşi ar trebui tratat cu prudenţă: 80% din pasajele însemnate nu apar în lucrările lui Shakespeare. Unele dintre cărţile Bibliei intens folosite de Shakespeare abia dacă aveau cîteva pasaje însemnate. Însemnările din Biblie par a fi făcute de mai multe mîini, ceea ce sugerează puternic faptul că unele nu au fost scrise de De Vere. Provenienţa acestui exemplar de Biblie de pe timpul lui De Vere este neclară. Pe scurt, acesta este un lucru interesant, dar din care cu greu se pot trage concluzii, mai ales dat fiind că este vorba despre o Biblie care a fost însemnată, o carte deţinută, citită şi folosită ca sursă de toată lumea. Nici un alt exemplu de dovadă directă nu este cunoscut pentru a sprijini dosarul oxfordienilor.
Există, de asemenea, o problemă evidentă şi care creează un gol, legată de datele de naştere, ale carierei şi a morţii lui De Vere: acesta s-a născut în 1550 şi avea 25-30 de ani atunci cînd cineva s-ar aştepta de la el să producă nişte capodopere, în 1575-1580. Mai important, a murit în 1604. Operele lui Shakespeare sînt datate, de către toţi învăţaţii reputaţi, ca fiind scrise între 1589-1591 şi 1613. Este posibil ca Shakespeare să fi scris lucrări şi mai înainte, dar de vreme ce el s-a născut în 1564, ar fi avut numai 16 ani în 1580, cînd De Vere avea 30 şi, dacă nu cumva trupa King’s Company a avut contact cu lumea spiritelor, ea ar fi trebuit să joace în premieră multe piese scrise înainte de moartea lui De Vere, din iulie 1604, cu ani de zile mai tîrziu.
Oxfordienii încearcă să ocolească această problemă, care sare imediat în ochi, prin inventarea din mers a unei noi cronologii a lucrărilor lui Shakespeare: multe, susţin ei, au fost de fapt scrise mult mai devreme decît potrivit schemei cronologice convenţionale şi au fost toate terminate pînă în 1604, chiar şi Furtuna, care este, invariabil, considerată ca datînd din 1611 şi fiind bazată, în parte, pe relatări ale faimosului naufragiu din Bermude, din 1609-1610. (Va urma)
WILLIAM D. RUBINSTEIN






